Acea Pia?? pustie ?i p?storul de suflete ?n sintonie cu lumea
Andrea Tornielli
27 martie 2025
Au trecut cinci ani de când papa Francisc, în solitudine, urca pe esplanada bazilicii Sfântul Petru. Ploua în seara aceea. Pia?a era dramatic de pustie, chiar dac? milioane de persoane din lumea întreag? erau sintonizate cu el, lipite de ecranul televizorului, înc? închise în cas? pe timpul îndelungat al carantinei pentru lockdown, înfrico?ate în fa?a virusului invizibil care secera atâtea victime ducându-le în saloanele de terapie intensiv? a spitalelor, f?r? ca rudele s? aib? posibilitatea de a le vedea ori saluta ?i nici de a le oficia funeraliile.
Prin acel gest, cu acea rug?ciune ?i cu Liturghie zilnic? din capela de la ”Sfânta Marta”, Succesorul lui Petru s-a apropiat de to?i. Pe to?i i-a cuprins în îmbr??i?area din Pia?a aceea pustie, în binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament, în simplul gest de s?rutare a picioarelor R?stignitului care p?rea s? l?crimeze, fiind expus la intemperiile unei seri necru??toare de la începutul prim?verii. ”Eram în contact cu oamenii. Nu am fost singur nicio clip?”, avea s? povesteasc? mai târziu papa. Singur, dar nu singuratic. În rug?ciune pentru o lume r?t?cit?. O imagine puternic?, de neuitat, care a marcat pontificatul.
Cu acea ocazie, papa a spus adresându-se lui Dumnezeu: ”Ne chemi s? în?elegem acest timp de încercare ca pe un timp de alegere. Nu este timpul judec??ii tale, ci al judec??ii noastre: timpul de a alege între ceea ce conteaz? ?i ceea ce trece, de a separa ceea ce este necesar de ceea ce nu este necesar. Este timpul de a rea?eza direc?ia vie?ii c?tre Tine, Doamne, ?i c?tre ceilal?i”. În zilele care au urmat, avea s? repete c? ”dintr-o criz? nu ie?im niciodat? la fel cum eram înainte, niciodat?. Ie?im mai buni ori ie?im mai r?i”.
Cinci ani mai târziu, privind în jur, este imposibil s? spunem c? am ie?it mai buni, cu o lume r?v??it? de violen?a st?pânilor r?zboiului, care se gânde?te la rearmare în loc s? combat? foamea.
Nu mai suntem în carantin? ?i situa?ia s-a r?sturnat acum: Pia?a se umple de oameni care celebreaz? Jubileul, iar care cel care nu e acolo este Episcopul Romei, care se roag? pentru noi ?i pentru pace în camera sa de la ”Sfânta Marta”, în convalescen?? dup? o pneumonie sever?. Sintonia aceea nu s-a frânt, iar cuvintele sale de atunci sunt mai actuale ca niciodat?: ast?zi, mai ales ast?zi, este ”timpul s? alegem între ceea ce conteaz? ?i ceea ce trece”.
