杏MAP导航

Massimiliano Menichetti

Acum trei ani, la 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina ?i r?zboiul a revenit din nou în inima Europei. Au fost trei ani grei, în care moartea, oroarea ?i suferin?a au marcat inimile a milioane de oameni. Nu exist? cifre oficiale privind victimele militare ?i civile. Ziarele din întreaga lume relateaz? exodul a aproape ?apte milioane de persoane, potrivit datelor agen?iilor Na?iunilor Unite, care au fost nevoite s? lase totul în urm? pentru a fugi în ??rile vecine care ofereau ospitalitate sau o rut? de tranzit spre alte destina?ii de salvare. În interiorul ??rii, în aceste luni strivite de ap?sarea unei ierni care atinge chiar ?i minus dou?zeci de grade sub zero, exist? aproape patru milioane de persoane str?mutate care caut? ad?post din cauza violen?elor. B?rba?i, femei, copii ?i b?trâni care adesea, în zonele de frontier? atacate, tr?iesc în tuneluri pentru a se ad?posti de bombe sau de atacul dronelor. Multe ora?e sunt acum reduse la gr?mezi de moloz, electricitatea lipse?te adesea, la fel cum nu exist? posibilitatea de a se înc?lzi, de a mânca sau de a primi îngrijiri medicale.

Papa, în mesajul dat publicit??ii duminic?, 23 februarie a.c., pentru rug?ciunea ”Îngerul Domnului”, a numit aceast? aniversare ”dureroas? ?i ru?inoas? pentru întreaga umanitate” ?i, în toate circumstan?ele, continu? s? repete cu t?rie c?, ”r?zboiul este întotdeauna o înfrângere” ?i invoc? neobosit o ”pace just? ?i durabil?”, precum ?i nevoia de dialog. Accentul este pus pe acest adjectiv, deoarece pacea just? se bazeaz? pe principiul echit??ii, al respectului reciproc ?i al durabilit??ii în timp. În acela?i timp, calea negocierilor trebuie s? fie un angajament pentru to?i. Prin urmare, nu este vorba doar de a opri bombele ?i tancurile, ci de a recunoa?te gre?elile f?cute, de a avea curajul de a face un pas înapoi, de a vedea chipul celuilalt, de a construi ?i sus?ine un sistem care garanteaz? drepturi, securitate ?i bun?stare pentru toate p?r?ile. Aceasta înseamn?, oricât de dificil ar fi, s? o lu?m de la cap?t împreun?.

Pân? în prezent, (n.n. în contextul mondial) calea antidot urmat? s-a bazat pe armamente, proclama?ii ?i chiar ipoteze de scenarii nucleare apocaliptice pentru întreaga lume. Nici apelurile ?i încerc?rile de a pune cap?t conflictului nu au dat rezultat, dar speran?a nu este pierdut?, la fel cum nu înceteaz? solidaritatea multor organiza?ii, institu?ii ?i oameni de bun?voin??. Sunt atât de multe m?rturii pe care le-am adunat ?i difuzat în ace?ti ani întuneca?i: pove?ti de sacrificiu, solidaritate, iubire ?i pasiune pentru ?ara proprie, pentru om, chiar ?i în fa?a torturii ?i mutil?rii, dar care arat? voin?a de a ?ine inimile departe de ur?.

Exist? o nevoie urgent? de a reduce la t?cere orice violen??, de a reconstrui încrederea, de a relansa o ”Conferin?? interna?ional?”, a?a cum a presupus în urm? cu câteva luni secretarul de stat al Sfântului Scaun, cardinalul Pietro Parolin, în care s? fie reînviat ceea ce a fost numit ”spiritul Helsinki”. Pentru c?, în 1975, tocmai dorin?a de a sta împreun? în jurul unei mese a f?cut posibil? promovarea cooper?rii între na?iunile europene ?i diminuarea tensiunilor în timpul R?zboiului Rece. Prin urmare, apelul este, de asemenea, c?tre Europa, s? se redescopere, s? se întoarc? la r?d?cinile p?rin?ilor fondatori: Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide De Gasperi, ?i s? fie un actor cu adev?rat puternic ?i credibil al p?cii, primitor ?i un exemplu de fraternitate universal?.