杏MAP导航

(Vatican News - 8 iunie 2025) E Ziua Domnului, s?rb?toarea ?Coborârea Sf. Duh” (Rusaliile). Au trecut cincizeci de zile de când în noaptea de Pa?te a r?sunat în biserici vestirea solemn? a învierii Domnului. ?Coborârea Duhului Sfânt” este o s?rb?toare important? pentru toat? lumea cre?tin?, ea fiind cunoscut? în popor cu alte trei denumiri: Duminica Mare, Cincizecimea ?i Rusaliile ?Duminica Mare, deoarece perioada acestor ?apte s?pt?mâni ale Pa?telui este tr?it? în liturghia Bisericii ca o prelungire a zilei luminoase ?pe care a f?cut-o Domnul ca s? ne bucur?m ?i s? ne veselim în ea”. Ea încheie ciclul liturgic pascal care cuprinde Învierea, În?l?area Domnului ?i Cincizecimea, numit? a?a tocmai pentru c? este a 50-a zi (πεντηκοστ? ?μ?ρα / pentêkost? hêméra) dup? Înviere. Pân? la sfâr?itul secolului al IV-lea, În?l?area Domnului ?i a Coborârea Sf. Duh formau o singur? s?rb?toare. Ulterior, ele au început s? fie pr?znuite în mod separat. Cincizecimea r?mânând s? indice numai Coborârea Duhului Sfânt peste sfin?ii apostoli sub forma unor limbi de foc, de unde denumirea ?Rusalii”, probabil de la o s?rb?toare roman? precre?tin? numit? cu pluralul latin ?Rosalia/Rusalia”, adic? ?S?rb?toarea Trandafirilor”. De asemenea, ?Coborârea Duhului Sfânt” este considerat? ?i ca ziua de na?tere a Bisericii ca nou Popor mesianic al lui Dumnezeu.

1. Vino Duhule Sfinte, peste noi coboar? darurile tale!

Desigur, mai folositoare decât vorbirea despre Duhul Sfânt este rug?ciunea în Duhul Domnului. Deoarece noi nu ?tim s? ne rug?m cum se cuvine, Duhul vine în ajutorul sl?biciunii noastre ?i mijloce?te pentru noi cu suspine negr?ite. S?-l implor?m: Vino, Duhule Sfinte, p?trunde inimile credincio?ilor t?i ?i aprinde în ele focul dragostei tale! (Aclama?ie la Evanghelie). Trimite, Doamne, Duhul t?u, ca s? reînnoiasc? fa?a p?mântului. Duhul Sfânt este via?? divin? pentru cine îl cheam? ?i este balsam pentru r?nile sufletului. El sugereaz? c?ile lui Dumnezeu, mai mult ?împreun? cu duhul nostru, atest? c? suntem fii ai lui Dumnezeu”. Lipsit de Duhul mângâietor, omul ignor? paternitatea divin?; inima sa sufer? for?a d?un?toare a instinctelor ?i a pasiunilor, se zbate în nemul?umire ?i sentimente de vinov??ie. Duhul Domnului sfin?e?te Biserica, inspir? vastele orizonturi ale misiunii ?i p?streaz? unitatea credin?ei în varietatea culturilor, mi?c? min?ile spre armonie, face posibil? iertarea, poart? pe c?ile slujirii binelui comun. O, Duhule Creator, vindec? r?nile noastre ?i d? lumii pacea.

2. Rusaliile în Vechiul ?i în Noul Testament

În Vechiul Testament, Rusaliile erau, la început, o s?rb?toare agricol? de bucurie, în care se oferea pârg? din roadele p?mântului (cf. Ex 23,16; Num 28,26; Lv 23,16) numit? ?i ?S?rb?toarea s?pt?mânilor” de la 7 x 7 = 49 (cf. Ex 34, 22; Lv 23, 15). Mai târziu, ea devine o aniversare a primirii Legii ?i a Leg?mântului care fusese încheiat la 50 de zile de la ie?irea din Egipt (cf. Ex 19,1-16). ?i Rusaliile cre?tine au leg?tur? cu Leg?mântul, fiind o s?rb?toare a încheierii l?untrice a Noului Leg?mânt al harului ?i iubirii, prin coborârea Sfântului Duh. Rusaliile reprezint? ?i consacrarea solemn? a Bisericii întemeiate de Isus Cristos. Duhul Sfânt nu este d?ruit numai Bisericii în ansamblu, ci ?i fiec?rui cre?tin în parte, cu darurile sale. Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continu? în Biseric?, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt ?i o s?rb?toare de mul?umire pentru harul Mirului. Rusaliile cre?tine mai  cuprind urm?toarele aspecte: încununarea Pa?telui lui Cristos, prin rev?rsarea Duhului asupra apostolilor; adunarea comunit??ii mesianice potrivit profe?iilor ?i deschiderea Bisericii c?tre toate popoarele, marcând astfel începutul misiunii ei. În continuarea acestor considera?ii omiletice ne oprim la prima lectur? liturgic? ?i la Evanghelia zilei. Lu?m în considera?ie misterul Coborârii Duhului Sfânt ca eveniment extraordinar în planul mântuirii. Vom ajunge s?-l cunoa?tem pe Duhul Sfânt din manifest?rile, din efectele sale în via?a Bisericii ?i în via?a l?untric? a discipolilor lui Cristos.

3. Apostolii în a?teptarea Duhului Sfânt

Dup? în?l?area lui Isus la cer, apostolii ?s-au întors la Ierusalím de la muntele numit al M?slinilor”…”au urcat în înc?perea de sus, unde obi?nuiau s? se adune” ?i ”to?i, într-un cuget, st?ruiau în rug?ciune împreun? cu femeile ?i cu Maria, mama lui Isus” ?i al?i discipoli (cf. Fap 1,12-14). Au ascultat de porunca Domnului s? nu se îndep?rteze de Ierusalim, au r?mas în cetate ?i l-au a?teptat pe Duhul promis de Isus în repetate rânduri.

4. To?i s-au umplut de Duhul Sfânt

Evenimentul este povestit de sfântul Luca la începutul c?r?ii Faptele Apostolilor, Aceast? carte este numit? ?i ?Evanghelia Duhului Sfânt”, deoarece prezint? na?terea Bisericii ?i r?spândirea ei prin lucrarea Duhului. A?adar, ?când a sosit ziua Rusaliilor, to?i erau împreun? în acela?i loc. ?i, dintr-o dat?, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, ?i a umplut întreaga cas? în care st?teau. Atunci le-au ap?rut ni?te limbi ca de foc împ?r?indu-se ?i a?ezându-se asupra fiec?ruia dintre ei. To?i au fost umplu?i de Duhul Sfânt ?i au început s? vorbeasc? în alte limbi, dup? cum Duhul le d?dea s? vorbeasc?”. S-a petrecut atunci o manifestare cu adev?rat excep?ional? a Duhului asem?n?toare celei de la începuturile lumii: ?Duhul Domnului a umplut p?mântul, ?i el, care le ?ine pe toate laolalt?, cunoa?te orice grai” (În? 1,7: Ant. la intrare). Pe când erau în rug?ciune Duhul coboar? asupra lor în semne exterioare de vânt, de foc ?i de limbi, ?i ei încep imediat s? predice Evangheliea la toat? f?ptura. Îns?, pe lâng? manifestarea exterioar? excep?ional?, lucrarea Duhului p?trunde tainic în inimi, a?a cum va explica mai târziu apostolul Paul: ?Iubirea lui Dumnezeu a fost rev?rsat? în inimile noastre prin Duhul lui, care locuie?te în noi” (Rom 5,5; 8,11: Ant. la intrare, forma alternativ?).

5. Fiecare îi auzea vorbind în limba lui

Mul?imea prezent? la Ierusalim cu ocazia s?rb?torii a r?mas uimit? de faptul c? fiecare îi auzea vorbind în propria limb?. La Ierusalim locuiau atunci iudei evlavio?i, veni?i din toate na?iunile de sub cer. Când s-a produs acel vuiet, s-a adunat o mare mul?ime ?i erau ului?i, pentru c? fiecare îi auzea vorbind în limba lui. În uimirea lor se întrebau nedumeri?i: ?Iat?, ace?ti oameni care vorbesc nu sunt oare to?i galileeni? Atunci cum se face c? fiecare dintre noi îi aude vorbind în limba matern?? Par?i, mezi, elami?i ?i locuitori din Mesopotamia, Iudeea ?i Capadocia, de pe ??rmul M?rii Negre, din Asia, din Frigia, din Pamfilia, din Egipt ?i din Libia, care e aproape de Cirene, cretani ?i arabi, romani în trecere, iudei din na?tere ?i iudei converti?i, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu” (cf. Fap 2,1-11: prima lectur?).

6. Semne excep?ionale: vuiet, rafal? de vânt, limbi ca de foc

Duhul Sfânt se manifest? cu diferite simboluri, având fiecare în?elesul s?u. Primul simbol este ?vântul”: un vuiet venit dintr-odat? din cer ca un vânt puternic care a umplut casa în care erau. De fapt, în limba ebraic? ?ruah” pe care noi îl traducem cu ?duh”, ?spirit”, înseamn? ?vânt”, ?suflu”. A?a cum vântul sufl?, la fel ?i Duhul. Asta înseamn? c? Duhul este o for??, o putere. Dinamismul s?u este extraordinar. Dac? vom fi ascult?tori fa?? de Duhul Sfânt, vom avea ?i noi în via?a noastr? un dinamism irezistibil ?i inepuizabil. Al doilea simbol este cel al focului. Duhul nu numai c? pune în mi?care lumea din jur, dar comunic? ?i o ardoare l?untric?. În felul acesta dinamismul s?u se petrece l?untric, în profunzime. Este vorba de focul iubirii care îndeamn? la fapte de slujire ?i caritate excep?ionale. Duhul Sfânt, în loc s? umple creierul acelor oameni, îndopându-i cu idei, le aprinde inima. Este un foc ce purific?, elibereaz? de zgur?, arde r?d?cinile orgoliului ?i vanit??ii, preface în cenu?? zorzoanele superficiale. Dar, mai ales, a?â?? o pasiune devorant?, neostoit?. Al treilea simbol este cel al limbilor: ??i a ap?rut un fel de foc, care se împ?r?ea în limbi ?i se l?sa asupra fiec?ruia dintre ei”. Duhul Sfânt d? capacitatea de a vorbi. El era prezent deja în Vechiul Testament când îi inspira pe oamenii lui Dumnezeu, iar noi îl m?rturisim spunând: Cred în Duhul Sfânt, Domnul ?i de via?? D?t?torul, care ?a gr?it prin profe?i”.

7. Vorbeau despre faptele minunate ale lui Dumnezeu

Duhul ofer? o inspira?ie peste firea omului. Se vorbe?te despre ?inspira?ie poetic?”, despre ?inspira?ie artistic?” atunci când în anumite momente poe?ii, arti?tii se afl? sub influen?a unui soi de for?? interioar? care îi face s? compun? operele lor. Duhul Sfânt d? o inspira?ie nu de ordin poetic, artistic, ci de ordin suprafiresc. Ea îl face pe om înainte de toate s? dea laud? lui Dumnezeu ?i apoi s? împ?rt??easc? altora mesajul divin. La Rusalii mul?imea zice: ?îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu”. Apostolii, plini de Duhul Sfânt, îl laud? pe Dumnezeu pentru faptele sale minunate.

8. Duhul, izvor de armonie ?i unitate între oameni

Duhul Sfânt rupe barierele ?i stabile?te o comunicare între oameni. Limbajul este deja prin sine un mijloc de comunicare ?i pe da alt? parte, vântul pune în comunicare între ele elementele naturii. Duhul Sfânt creeaz? ?atmosfera”, creeaz? nu numai comunicarea, dar ?i comuniunea cu Dumnezeu ?i cu fra?ii. Descrierea Rusaliilor f?cut? de sf. Luca este bogat? în înv???minte, sugestiv? ?i interesant? în privin?a con?inutului. Ea reu?e?te s? trezeasc? în noi dorin?a de a fi condu?i de Duhul Sfânt pentru a putea da laud? lui Dumnezeu ?i face ca lucrarea lui s? fie o oper? de comuniune între to?i oamenii. Lista mare de na?ionalit??i men?ionate de autor reflect? r?spândirea cre?tinismului în multe regiuni ale Imperiului Roman de atunci. Limbile Bisericii sunt multe dar cu toate acestea ele profeseaz? una ?i aceea?i credin?? în Domnul Isus cel mort ?i înviat. Luca întrevede în Rusalii o mare cotitur?. Când construiau ora?ul trufiei ?i al opresiunii, limbile s-au amestecat, iar oamenii nu se mai în?elegeau ?i nu mai puteau colabora între ei, c?ci lucrau unii împotriva altora. La Ierusalim, noul Sinai, Duhul Sfânt devine izvor de armonie ?i unitate între oameni de graiuri, culturi ?i na?iuni diferite. Comunitatea care se na?te la Ierusalim din vântul Duhului Sfânt este opusul locului numit Babel. Acolo ?nimeni nu mai în?elegea limba vecinului” (cf. Gen 11,1-9). La Rusalii ?fiecare în?elegea în limba sa matern?” (Fap 2,6).

9. Duhul Sfânt v? va înv??a toate

Evanghelia zilei exprim? aspectele mai l?untrice ale venirii Duhului Sfânt. În discursul de r?mas bun rostit la ultima cin? pascal? Isus anun?? de mai multe ori aceast? venire, definindu-l pe Duhul Sfânt: un ?alt Mângâietor”, un alt ap?r?tor. Cât era cu ei Isus însu?i a fost Mângâietorul apostolilor. Acum îns? el trebuie s? plece din aceast? lume la Tat?l; trebuie s? parcurg? drumul p?timirii pentru a-i salva pe to?i oamenii. De aceea, Isus le spune ucenicilor: ?Dac? m? iubi?i, p?zi?i poruncile mele, iar eu îl voi ruga pe Tat?l, ?i alt Ap?r?tor v? va da vou?, ca s? fie cu voi pentru totdeauna. Dac? m? iube?te cineva, va p?zi cuvântul meu; Tat?l meu îl va iubi, vom veni la el ?i vom r?mâne la el. Cine nu m? iube?te, nu p?ze?te cuvintele mele; or, cuvântul pe care îl auzi?i nu este al meu, ci al Tat?lui care m-a trimis. Dar acestea vi le spun cât? vreme mai sunt cu voi; Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tat?l în numele meu, el v? va înv??a toate ?i v? va aduce aminte tot ceea ce v-am spus” (In 14,15-16.23-26: Evanghelia zilei). Duhul Sfânt nu s-a întrupat asemenea Fiului; doar Fiul s-a f?cut om. El r?mâne mereu Duh. De aceea, via?a sa nu este o via?? p?mânteasc? limitat? de timp ?i spa?iu ca cea a lui Isus. Duhul poate r?mâne mereu cu noi.

10. Prezen?? interioar?, invizibil? ?i permanent?

Duhul trimis de Tat?l în numele lui Isus ne va înv??a toate ?i ne va aminti tot ceea ce Isus a spus. Duhul Sfânt ne face s? interioriz?m înv???tura lui Isus. Pân? în momentul p?timirii lui Isus, apostolii au ascultat înv???tura sa, dar deseori n-au reu?it s-o în?eleag?. De fapt, pentru a o în?elege pe deplin, era nevoie de o înv???tur? l?untric?, dorit? ?i sim?it? în adâncul inimii, în intimitatea irepetabil? a persoanei. Este vorba de un dar particular diferit pentru fiecare, ca rod al jertfei Pa?telui. Aceast? dotare interioar? cu focul iubirii este lucrarea Duhului Sfânt. Duhul ne face s? gust?m cele spuse de Isus, s? le în?elegem în profunzime, în în?elesul lor spiritual. Duhul ne d? bucuria în?elegerii spirituale a Evangheliei: ?El v? va înv??a toate”. Duhul ne conduce la adev?rul întreg, amintindu-ne tot ceea ce Isus a spus. Duhul este într-adev?r oaspetele sufletelor. El se caracterizeaz? printr-o prezen?? tainic? în c?mara sufletului ?i prin înv???tura sa l?untric?.

11. Duhul Sfânt: Dar ?i D?t?tor de daruri

Revelarea darurilor Duhului Sfânt are la baz? profe?ia lui Isaia despre venirea lui Mesia (cf. Is 11,1-3). Darurile Duhului Sfânt sunt f?r? îndoial? daruri m?re?e, esen?iale pentru sfin?irea ?i mântuirea noastr?. Acestea sunt dispozi?ii permanente care îi fac pe credincio?i docili în a asculta cu promptitudine inspira?iile divine. În mod tradi?ional cele ?apte daruri sunt considerate urm?toarele: în?elepciunea; în?elegerea; ?tiin?a; sfatul; evlavia (pietatea); t?ria (puterea); frica de Dumnezeu. Fiecare cre?tin botezat ?i miruit simte nevoia de a-l implora pe Duhul Sfânt s? aprind? în sufletul s?u aceste daruri.

12. Rug?ciunea Bisericii

?Dumnezeule, care, în misterul s?rb?torii de ast?zi, sfin?e?ti întreaga ta Biseric?, din toate popoarele ?i neamurile, te rug?m, r?spânde?te darurile Duhului Sfânt pân? la marginile p?mântului ?i continu? ast?zi, în inimile credincio?ilor, lucrarea minunat? pe care a s?vâr?it-o bun?tatea ta la începuturile predic?rii Evangheliei”.

S? ave?i o ?S?rb?toare binecuvântat?” cu darurile Duhului Sfânt

(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic de vineri 6 iunie 2025)