杏MAP导航

(Vatican News – 11 mai 2025) E Ziua Domnului. Cea de-a patra Duminic? a Pa?telui este numit? ?i ?Duminica Bunului P?stor”. Liturghia ciclului liturgic trienal (A,B,C).propune fragmente din capitolul 10 al Evangheliei dup? Ioan despre parabola p?storului Anul acesta contempl?m chipul lui Cristos, P?storul cel Bun care î?i d? via?a pentru oile sale. În aceast? duminic? pascal? se celebreaz? totodat? Ziua Mondial? de Rug?ciune pentru Voca?ii. Mesajul l?sat de papa Francisc pentru actuala edi?ie se intituleaz? ?Pelerini ai speran?ei: darul vie?ii”.

1. Începutul ?i finalul Mesajului la Ziua pentru Voca?ii

Incipit: ?În aceast? a 62-a Zi Mondial? de Rug?ciune pentru Voca?ii, doresc s? v? adresez o invita?ie bucuroas? ?i încurajatoare de a fi pelerini ai speran?ei d?ruind via?a cu generozitate. Voca?ia este un dar pre?ios pe care Dumnezeu îl seam?n? în inimi, o chemare de a ie?i din noi în?ine pentru a întreprinde un drum de iubire ?i de slujire. ?i fiecare voca?ie în Biseric? – fie ea laical? sau la slujirea primit? prin hirotonire sau la via?a consacrat? – este semn al speran?ei pe care Dumnezeu o nutre?te fa?? de lume ?i fa?? de fiecare dintre fiii s?i”. Explicit: ?Preaiubi?ilor, Biserica este vie ?i rodnic? atunci când genereaz? noi voca?ii. ?i lumea caut?, adesea în mod incon?tient, martori ai speran?ei, care s? anun?e cu via?a lor c? a-l urma pe Cristos este izvor de bucurie. A?adar, s? nu încet?m s?-i cerem Domnului noi lucr?tori pentru seceri?ul s?u, fiind siguri c? el continu? s? cheme cu iubire. Dragi tineri, încredin?ez urmarea voastr? a Domnului mijlocirii Mariei, Maica Bisericii ?i a voca?iilor. Merge?i mereu ca pelerini ai speran?ei pe calea Evangheliei! V? înso?esc cu binecuvântarea mea ?i v? cer cu rug?minte s? v? ruga?i pentru mine”.

2. Suntem cunoscu?i de Dumnezeu!

În aceste considera?ii omiletice ne îndrept?m privirea c?tre Cristos, P?storul bun ?i credincios care îl arat? pe Tat?l ?i ne conduce pe to?i în casa lui. Dup? o prezentare sumar? a lecturilor liturgice, propunem o reflec?ie realist? despre rostul vie?ii umane în lumina învierii Domnului”. Ce spun lecturile biblice? În adâncul fiin?ei umane, al c?rei mister nimeni, nici noi în?ine, nu-l poate explora, este prezent? Preasfânta Treime. Este iubirea lui Dumnezeu rev?rsat? în inimile noastre prin Duhul Sfânt care vorbe?te ?i ne cheam? s?-l urm?m. Este Fiul care ne cunoa?te în intimitatea cea mai profund? ?i mai sublim?. Este darul Tat?lui de care nimic ?i niciodat? nu ne va putea smulge din mâna lui (cf. In 10,27-30: Evanghelia zilei). Domnul înviat merge înaintea noastr?, ne înso?e?te ?i este prezent în noi în orice moment. Omenirea întreaga este însetat? de Cristos care, ca bun P?stor, o cunoa?te, o conduce, o p?ze?te, o vindec?, scufundându-se în inimile nelini?tite pentru a le da pacea sa. În el nu trebuie s? ne temem de e?ecuri ?i înfrângeri, dar nici nu putem s? ne prefacem îmbr?când masca ipocriziei. Gândul la moarte tulbur? profund, îns? Domnul promite via?a ve?nic? ?i poate s? ne conduc? ?la izvoarele vie?ii” care vindec? orice ran? ?i ?terg orice lacrim? (cf. Ap 7,9.14b-17: lectura a doua). El vrea s? ne ofere intimitatea sa ?i de aceea cere s?-l urm?m cu înredere. El se bucur? de ascultarea turmei. El este prietenul omului. El ne iube?te pentru ceea ce suntem, nu pentru ceea ce am vrea s? fim! În el discipolii sunt ?plini de bucurie ?i de Duhul Sfânt” (cf. Fap 13,14.43-52: prima lectur?). ?i acum, o reflec?ie sapien?ial? în umbre ?i lumini.

3. Tu, oricine ai fi, gânde?te-te!

Omul, dintotdeauna, s-a întrebat asupra rostului existen?ei sale, marcat de voin?a de a tr?i ?i de constatarea amar? c? totul pare s? se termine în enigma mor?ii. Iat? o mare medita?ie sapien?ial? asupra adev?ratelor valori ale vie?ii omene?ti în stilul în?eleptului biblic: “Cum a ie?it gol din sânul mamei sale, a?a se întoarce s? mearg? cum a venit. Nimic nu ia din truda sa ca s? duc? cu mâna lui” (Qoh 5,14). De fapt, ?soarta omului ?i soarta animalului este aceea?i soart?; cum moare unul, a?a moare ?i cel?lalt: este aceea?i suflare pentru to?i ?i omul nu are niciun avantaj fa?? de animale,  c?ci totul este de?ert?ciune. Toate merg spre un singur loc: toate sunt din ??rân?, toate se întorc în ??rân?” (Qoh 3,19-20). Aurul este o sclipire inconsistent?, dar bogatul este afectat de o asemenea bestialitate, încât nu în?elege sensul vie?ii ?i al destinului final. Toate acestea sunt obiectul unei imense tradi?ii literare biblice ?i extra-biblice. Ne gândim la expresiile poetului latin Proper?iu (16/15 î.Cr.) în una din elegiile sale: ?Nu vei aduce nicio bog??ie pe malurile Acheronului (unul din fluviile infernului în mitologia greac?), te vei duce repede, o nechibzuitule, gol în Infern” (Elegia III, 3) ; ne gândim la poetul mistic persan 'Attar (sec. XII-XIII): ?Omul transpir? sânge pentru a acumula aur, dar când merge s?-l ia, moartea i-l smulge din mân?”. Rezultatul pentru cine î?i face iluzii? ?Slab? nemurire, neagr? ?i aurie... craniu gol... râs ve?nic” (poetul francez Paul Valery în ?Cimitirul marin”). Dar ?i Isus îi avertizeaz? pe discipoli: ?Fi?i aten?i ?i p?zi?i-v? de orice l?comie; deoarece chiar ?i atunci când cineva este bogat, via?a lui nu depinde de averea lui” (Lc 12,15). Deja psalmistul biblic ( cf. Ps 48/49 numit ?i ?Oratoriul mor?ii”) dezv?luise o surpriz?. Pe de o parte, moartea dezv?luie f?r? mil? nimicul ce se afl? sub idolii economici. Dar, în acela?i timp, deschide un orizont nea?teptat pentru cei drep?i. În fa?a mor?ii, nu exist? acoperire financiar?, nici un pre? de r?scump?rare suficient pentru a ?nu vedea groapa” (vv. 8-10). Boga?ii, atât de scandalos de noroco?i aici jos, sunt reprezenta?i ca o turm? al c?rei p?stor are spectrul Mor?ii, empireul lor este adâncimea abisal? a ?sheol-ului” infernal (v.15). Cei drep?i, s?raci ?i umili?i, vin cu mâinile goale la grani?a mor?ii. Dar iat? marea surpriz?! Însu?i Dumnezeu pl?te?te r?scump?rarea ?i îi smulge pe cei drep?i din mâna mor?ii (v. 16). De aceea, ?nu te teme” ?i nu te indigna ?dac? vezi un om îmbog??indu-se”. El nu va putea niciodat? s? pl?teasc? o asigurare împotriva mor?ii, nici s? g?seasc? banii pentru r?scump?rarea de moarte ai c?ror ostatici suntem. Tu, în schimb, sus?inut de Dumnezeu, p?storul Exodului din ?ara sclaviei egiptene, vei intra într-o via?? nou? ?i des?vâr?it?.

4. Misterul vie?ii în Revela?ia cre?tin?: Ce înva?? Biserica?

?În fa?a mor?ii, enigma condi?iei umane î?i atinge culmea. Omul nu e chinuit numai de suferin?? ?i de degradarea progresiv? a trupului, ci, mai mult înc?, de teama dispari?iei definitive. Pe bun? dreptate, îns?, instinctul inimii sale îl face s? se îngrozeasc? de o distrugere total? ?i de o dispari?ie definitiv? ?i s? le resping?. S?mân?a ve?niciei pe care o poart? în sine, neputându-se reduce la materie, se r?zvr?te?te împotriva mor?ii. Toate încerc?rile tehnicii, oricât de utile, nu pot lini?ti anxietatea omului: prelungirea longevit??ii biologice nu poate satisface dorin?a de via?? ulterioar? care d?inuie neclintit? în inima lui. Dac? orice imagina?ie amu?e?te în fa?a mor?ii, Biserica îns?, instruit? de revela?ia divin?, afirm? c? omul a fost creat de Dumnezeu pentru un scop fericit dincolo de limitele mizeriei p?mânte?ti. Mai mult, credin?a cre?tin? ne înva?? c? moartea trupeasc?, de care omul ar fi fost scutit dac? nu ar fi p?c?tuit, va fi învins? atunci când mântuirea, pierdut? din vina lui, îi va fi redat? de atotputernicul ?i milostivul Mântuitor. C?ci Dumnezeu l-a chemat ?i îl cheam? pe om s? se ata?eze de el cu toat? fiin?a, într-o comuniune ve?nic? de via?? dumnezeiasc? nepieritoare. Aceast? victorie a dobândit-o Cristos înviind din mor?i, eliberându-l pe om de moarte prin moartea sa. A?adar, oric?rui om care reflecteaz?, credin?a, oferit? cu argumente solide, îi d? un r?spuns la nelini?tea lui în privin?a soartei viitoare; în acela?i timp, îi d? posibilitatea s? comunice în Cristos cu cei dragi care au fost r?pi?i de moarte, oferindu-i speran?a c? ei au aflat deja la Dumnezeu adev?rata via??” (cf. GS 18).

5. ?În acel timp”: Zi de har, Duminic? 11 mai 2025

Suntem în timpul liturgic al Pa?telui, în care Isus d? totul pentru a ne dezv?lui dragostea lui Dumnezeu. "Eu sunt p?storul cel bun, spune Domnul. Eu cunosc oile mele ?i ele m? cunosc pe mine" (In 10,14: aclama?ie la Evanghelie). În acel timp, Isus le-a spus: "Oile mele ascult? glasul meu; eu le cunosc, iar ele m? urmeaz?. Eu le dau via?a ve?nic? ?i nu vor pieri niciodat?. ?i nimeni nu le va r?pi din mâna mea. Tat?l meu, care mi le-a dat, este mai mare decât to?i ?i nimeni nu le poate r?pi din mâna Tat?lui meu. Eu ?i Tat?l una suntem" (In 10,27-30: Evanghelia zilei). Coment?m pe larg la modul personal cât mai realist aceast? scurt? pericop?. Poate fi omilia duminical? propriu zis?..

6.  Ascultarea, cunoa?terea ?i urmarea Bunului P?stor

Isus spune: ?Oile mele ascult? glasul meu; eu le cunosc ?i ele m? urmeaz?”. Oaia este un animal care are încredere în p?storul s?u. M? întreb: ?Am încredere în acest pastor? Poate Isus s? m? considere oaia sa? În cine am încredere?” Cu siguran?? nu în cei care vor s? aib? putere asupra vie?ii mele, sau în cei care vor s? m? schimbe pentru c?, a?a cum sunt, nu m? plac sau nu le sunt de folos. Am încredere în cei care m? iubesc, adic? în cei pe care îi v?d c? sunt dispu?i s? m? ajute s? tr?iesc, în cei care m? accept? a?a cum sunt ?i sunt dispu?i s? tr?iasc? cu mine sau m?car s?-?i petreac? o parte din timp cu mine. Îl ascult pe Domnul de bun?voie, pentru c? am experimentat mereu c? El m? cunoa?te mai bine decât m? cunosc eu, îmi cunoa?te nevoile ?i când vorbe?te este întotdeauna pentru a m? ajuta ?i a m? sprijini. Ascult ?i îl urmez cu pl?cere pe oricine m? cunoa?te ?i m? apreciaz? în mod vizibil. Domnul este cel care ne cunoa?te mai bine decât oricine altul.

7. Nimeni nu ne va smulge din mâinile Bunului P?stor

?i apoi promisiunea lui Isus: ?Eu le dau via?a ve?nic? ?i nu se vor pierde niciodat? ?i nimeni nu le va smulge din mâna mea”. Via?a ve?nic? este o via?? care continu? dincolo de moarte. Speran?a se na?te tocmai din descoperirea existen?ei ?i a iubirii lui Dumnezeu pentru noi, pentru c? dac? m? iube?te ast?zi, va face tot ce-i st? în putere pentru ca moartea s? nu m? despart? de el. C?ci via?a ve?nic? este, mai presus de orice, via?? cu Eternul care este Dumnezeu; ?i asta începe ast?zi, ascultându-l ?i urmându-l pe Isus, precum oile pe p?storul lor. Ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus spune: ?Tat?l meu, care mi le-a dat, este mai mare decât to?i ?i nimeni nu le poate r?pi din mâna Tat?lui meu”. Nimeni, în afar? de mine, dac? îl refuz. Dar dac? i-am auzit vocea, dac? am experimentat c? este o voce prietenoas? care urm?re?te doar s? m? ajute, de ce s? o refuz? Important este s? ascult în continuare aceast? voce ?i s?-mi amintesc de câte ori m-a sc?pat din situa?ii dificile ?i cum, datorit? ei, am reu?it ?i pot duce o via?? interesant? ?i care nu se diminueaz? conform înclina?iilor corpului care îmb?trâne?te, dar care cre?te, cre?te în cunoa?terea lui ?i în posibila comuniune cu el acum ?i întotdeauna. Numai în Dumnezeu se odihne?te sufletul meu, numai din el toat? n?dejdea mea! Contând pe Isus care spune: ?Tat?l ?i cu mine suntem una”. Domnul ne invit? s? fim ?i noi una cu el. Este o invita?ie de nunt?.

8. Cântarea psalmistului

Noi suntem poporul Domnului iar Domnul înviat este p?storul nostru.. Cânt? ?i m?rturise?te Biserica de pretutindeni: ?Sluji?i-i Domnului cu bucurie, veni?i înaintea lui cu strig?te de veselie! S? ?ti?i c? Domnul este Dumnezeu! El ne-a f?cut, ai lui suntem, poporul lui ?i turma p??unii sale. C?ci Domnul este bun, îndurarea lui ?ine pe vecie ?i fidelitatea lui, din genera?ie în genera?ie” (Ps 99/100,2-3.5: psalmul responsorial).

9. Rug?ciunea Bisericii

?Dumnezeule atotputernic ?i ve?nic, c?l?uze?te-ne spre bucuriile cere?ti, pentru ca ?i smerenia turmei s? ajung? acolo unde a intrat Cristos, bunul p?stor, mergând biruitor înaintea ei”.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu bucuria pascal?.
(Radio Vatican  - Anton Lucaci, material omiletic de vineri 9 mai 2025)