杏MAP导航

(Vatican News – 4 mai 2025) E Ziua Domnului. Suntem în a treia duminic? a Pa?telui ?i în prima duminic? din lunii mai. Liturghia duminical? ne cheam? la pream?rirea lui Dumnezeu: ?Striga?i de bucurie lui Dumnezeu, voi, to?i locuitorii p?mântului! Cânta?i gloria numelui s?u, da?i-i glorie prin laudele voastre! Aleluia” (Ps 65/66,1-2: Ant. la intrare). De pe tot p?mântul se înal?? o simfonie de glasuri ce pream?resc splendoarea lucr?rii lui Dumnezeu în natur? ?i  în istoria lumii. Psalmistul aminte?te binefacerile lui Dumnezeu care cu bra? puternic a eliberat poporul din sclavia Egiptului, l-a f?cut s? treac? teaf?r prin Marea Ro?ie, s? str?bat? pustiul Sinai ?i s? ajung? dincolo de râul Iordan în ?ara F?g?duin?ei. Amintirea acestor fapte prodigioase petrecute în istoria biblic? a sus?inut mereu speran?a poporului c? Domnul va continua s? fac? ?i în viitor ceea ce a s?vâr?it pentru el în trecut. Poporul recunosc?tor este hot?rât s? ?in? promisiunile f?cute în momentele de strâmtorare ?i s?-i aduc? Domnului jertfe de laud? ?i de mul?umire pentru darul minunat al libert??ii.

1. Aducerea de mul?umire este izvor de mântuire

Dup? ce am luat parte înc? o dat? la tainele pascale, nu putem uita cu u?urin?? c? am fost elibera?i nu din sclavia Egiptului, dar de povara p?catului ?i a mor?ii. Drept urmare, cine a f?cut Pa?tele continu? s? tr?iasc? în speran?? ?i în aducere de mul?umire pentru darul reînnoit al vie?ii în armonie cu Dumnezeu. Iar cine îi mul?ume?te lui Dumnezeu, recunoa?te implicit iubirea sa milostiv? ?i puterea sa ?i de aceea se simte în siguran??. Aducerea de mul?umire atrage binefacerile Domnului. S? ne gândim doar la episodul vindec?rii celor zece lepro?i care ie?ind în întimpinarea  lui Isus strigau: "Isuse, Înv???torule, îndur?-te de noi!" ?i, în timp ce mergeau, s-au cur??at. Unul dintre ei, v?zând c? s-a vindecat, s-a întors pream?rindu-l pe Dumnezeu cu glas puternic ?i s-a prosternat la picioarele lui Isus, mul?umindu-i; iar acesta era samaritean. Atunci Isus a spus: "Oare nu s-au cur??at zece? Unde sunt ceilal?i nou?? Nu s-a g?sit cine s? se întoarc? ?i s?-l pream?reasc? pe Dumnezeu decât acest str?in?" Apoi i-a zis: "Ridic?-te ?i mergi! Credin?a ta te-a mântuit" (cf. Lc 17,15-19). Pream?rirea lui Dumnezeu întru aducere de mul?umire este izvor de mântuire.

2. Doamne, în veci te voi l?uda!

Domnul înviat este prezent acum în Biseric?, mai ales în taina Euharistiei. În Euharistie noi îl recunoa?tem pe Cristos cel r?stignit ?i înviat care ne înso?e?te în pelerinajul nostru în lume. Sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie la care particip?m este o jertf? de mul?umire adus? Tat?lui, o binecuvântare prin care Biserica î?i exprim? recuno?tin?a fa?? de Dumnezeu pentru toate binefacerile lui, pentru tot ceea ce El a s?vâr?it prin crea?ie, r?scump?rare ?i sfin?ire. Euharistie înseamn?, în primul rând, ?aducere de mul?umire”. Prin Cristos în Duhul Sfânt, Biserica ofer? jertfa de laud? întru aducere de mul?umire pentru toate lucrurile bune, frumoase ?i drepte pe care le-a f?cut Dumnezeu în crea?ie ?i în omenire.

3. P?rta?i la Liturghia cereasc?

Comunitatea credincio?ilor se une?te cu Liturghia cereasc? despre care se vorbe?te în cartea Apocalipsului. Fiind în extaz într-o zi de duminic? Ioan, v?z?torul din insula Patmos, a auzit un glas de îngeri mul?i care înconjurau tronul, fiin?ele ?i b?trânii care spuneau cu glas tare: ?Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, s? primeasc? puterea, bog??ia, în?elepciunea, t?ria, cinstea, slava ?i binecuvântarea”. Toat? f?ptura care este în cer ?i pe p?mânt, sub p?mânt ?i în mare ?i toate câte sunt în acestea, le-a auzit zicând: ?Celui ce ?ade pe tron ?i Mielului s?-i fie binecuvântare, cinste, slav? ?i putere în vecii vecilor!” ?i cele patru fiin?e spuneau: ?Amin!” Iar b?trânii s-au aruncat cu fa?a la p?mânt ?i s-au închinat (cf. Ap 5,11-14: lectura a doua). În acest cor al crea?iei cosmice glasul fiec?rui participant la sfânta Liturghie r?mâne personal ?i neconfundabil: ?Te pream?resc, Doamne, pentru c? m-ai eliberat ?i n-ai l?sat pe du?manii mei s? râd? de mine. Doamne, tu m-ai scos din locuin?a mor?ilor, tu mi-ai redat via?a, ca s? nu cobor în mormânt. Cânta?i Domnului, voi credincio?ii lui, m?ri?i prin laudele voastre numele lui cel sfânt! C?ci mânia lui ?ine numai o clip?, dar îndurarea lui ?ine toat? via?a. Seara ne st?pâne?te plânsul, iar diminea?a se revars? bucuria. Ascult?-m?, Doamne, ai mil? de mine! Doamne, ajut?-m?! Mi-ai schimbat plânsul în veselie, Doamne Dumnezeule, eu pururi te voi l?uda!” (Ps 29/30,2.4-6.11-12a.13b: psalmul responsorial).

4. Pa?tele continu? în via?a Bisericii

Trecerea de la moarte la via?a nou? împreun? cu Cristos cel înviat continu? în via?a Bisericii. Desigur, trebuie s? ne fie cât se poate de clar c? Isus, ca Fiu al lui Dumnezeu ?i Domn înviat din mor?i, nu este legat de niciuna dintre zile, pentru c? toate îi apar?in, dar a ales una pentru a învia. În aceast? zi discipolii s?i obi?nuiesc s? se adune pentru a consolida credin?a lor în El. Experien?a dovede?te c? înafara adun?rii duminicale cu greu cineva poate s?-?i p?streze ?i s?-?i maturizeze credin??. Credin?a se men?ine ?i cre?te atunci când este m?rturisit?. Vestea învierii Domnului trebuie purtat? tuturor oamenilor. Pa?tele este un dar ce nu poate fi tr?it în solitudine. Isus a murit ?i a înviat pentru ca nimeni s? nu r?mân? singur în suferin?ele sale, în p?catele sale, în nelini?tile ?i în tulbur?rile sale. Vedem acestea în Evanghelia zilei, care propune o manifestare a lui Isus pe malul lacului din Galileea (cf. In 21,1-19). Este ultimul capitol al Evangheliei dup? sf. Ioan. Fragmentul cuprinde trei tablouri sau scene: întâlnirea cu Isus ?i pescuirea minunat?; masa cu Domnul înviat; dialogul dintre Isus ?i Simon Petru. Am?nuntele povestirii sunt sugestive ?i con?in în?elesuri profunde. Isus se manifest? apostolilor în mod discret, nu în gloria sa de înviat, ci în modul cel mai firesc al vie?ii lor zilnice.

5.  Întâlnirea cu Isus ?i pescuirea minunat?

La câteva zile dup? învierea lui Isus, ucenicii s-au întors la meseria de dinainte, c?ci trebuiau s?-?i câ?tige pâinea de toate zilele. Erau împreun? Simon Petru, Toma, adic? Geam?nul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu ?i al?i doi dintre ucenicii lui. A?teptau un semnal de la Isus iar a?teptarea îi unea, încât, când Petru decide s? mearg? la pescuit, to?i ceilal?i îi zic: ?Mergem ?i noi cu tine!”. Au plecat ?i s-au urcat în luntre. În noaptea aceea nu au prins nimic. Dar Isus nu-i dezam?ge?te pe apostoli. Vine la ei în truda lor cotidian?. Diminea?a, când e pu?in? lumin? ?i persoanele nu se pot distinge, Isus se arat? pe ??rm ca unul din cer?etorii înfometa?i care cereau pescarilor ceva de mâncare. Isus le-a zis: ?Fiilor, ave?i de mâncare ceva pe?te?” Ei au r?spuns: ?Nu!” Le-a zis el: ?Arunca?i mreaja în partea dreapt? a luntrii ?i ve?i prinde”. Au aruncat mreaja ?i de data aceasta nu puteau s? o trag? de mul?imea pe?tilor. Atunci ucenicul pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru: ?E Domnul!” Petru, auzind c? este Domnul ?i-a pus haina, c?ci nu avea nimic pe el, ?i a s?rit în ap?. Ceilal?i ucenici au venit cu luntrea, pentru c? erau departe de ??rm, ca la o sut? de metri, ?i tr?geau mreaja cu pe?ti.

6. O lec?ie de via?? ?i apostolat

Ucenicii ascult? ?i mreaja se umple cu pe?ti. Înainte de a se lansa în aventura apostolatului, Isus le aminte?te c? omul se poate zbate oricât ar vrea, dar f?r? Dumnezeu nu adun? nimic. Puterea credincio?ilor este în Domnul.  De multe ori în via?? am aruncat de atâtea ori n?vodul într-o anumit? parte a b?rcii ?i a fost în zadar, c?ci nu am prins nimic. Am c?utat solu?ia la problemele vie?ii într-o anumit? direc?ie, trudind ?i f?când mereu de capul nostru f?r? s? ?inem cont de sfatul cuiva. Isus ne spune fiec?ruia: ?Arunc? n?vodul în partea cealalt?, caut? în alt? parte sau într-un alt mod! Fii mai calm ?i pune-?i încrederea în mine! Caut? cu credin?? ?i roag?-te ?i vei afla ceea ce ai c?utat pân? acum în zadar cu toat? iscusin?a ta”.

7. Masa preg?tit? de Isus: Veni?i ?i mânca?i!

Când  apostolii au venit la ??rm, au v?zut jar pus jos, pe?te deasupra ?i pâine. Isus le-a zis: ?Aduce?i din pe?tii pe care i-a?i prins acum”. Simon Petru a urcat în luntre ?i a tras mreaja la ??rm, plin? cu o sut? cincizeci ?i trei pe?ti mari ?i cu toate c? erau atâ?ia nu s-a rupt mreaja. Num?rul pe?tilor are aici o valoare simbolic?. Se refer? probabil la speciile de pe?ti care se credea c? se g?sesc în Marea Tiberiadei. Asta vrea s? spun? c? în n?vod erau toate speciile de pe?ti. Dar poate evanghelistul are în gând un adev?r mai important. N?vodul pe care apostolii îl vor arunca de acum în marea lumii are menirea s? adune tot felul de pe?ti: oameni de orice ras?, popor ?i na?iune. Se vor adeveri cele spuse de Isus înainte de p?timire: ?iar eu, când voi fi în?l?at de pe p?mânt, îi voi atrage pe to?i la mine" (In 12,32). Apoi, mare a fost surpriza ucenicilor, constatând c? Isus însu?i preg?tise deja pentru ei pe?te ?i pâine.  Domnul înviat p?streaz? bucuria de a servi. Scena este simpl? ?i familiar?. Aud invita?ia: ?Veni?i ?i mânca?i!”. Sunt chema?i la masa preg?tit? de Isus, c?ci truda lor fusese zadarnic?. Ceea ce urmeaz? este un adev?rat osp?? pascal pe malul lacului: ?Atunci Isus s-a apropiat, a luat pâinea ?i le-a dat-o ?i la fel pe?tele”. ?i niciunul dintre discipoli nu îndr?znea s?-l întrebe: ?Tu cine e?ti?”, c?ci ?tiau c? este Domnul. Aceasta a fost de acum a treia oar? c? Isus s-a ar?tat discipolilor dup? ce a înviat din mor?i (cf. In 21,12-14). Nimeni nu întreba: ?Tu cine e?ti?” To?i ?tiau bine c? este Domnul. Dintre cei ?apte ucenici prezen?i doi au rolul de protagoni?ti: ?discipolul pe care îl iubea Isus” ?i Simon Petru. Ioan este mai intuitiv, are ochiul p?trunz?tor ?i îl recunoa?te primul pe Domnul care umbl? pe mal; Petru are entuziasmul ?i ner?bdarea de a-l întâlni, încât se arunc? în ap? ?i alearg? spre el.

8. Un dialog ?în patru ochi”

Asupra  celui de-al treilea tablou al Evangheliei duminicale ne oprim mai pe larg (cf. In 21,14-19). Este vorba de un dialog în patru ochi între Isus ?i Petru, pe care vrem s?-l ascult?m ca ?i cum s-ar desf??ura acum înaintea noastr?. Dup? ce au stat la mas?, Isus i-a spus lui Simon Petru: ?Simon, fiul lui Ioan, m? iube?ti mai mult decât ace?tia?” El i-a zis: ?Da, Doamne, tu ?tii c? te iubesc”. El i-a spus: ?Pa?te mielu?eii mei!” El i-a zis iar??i, a doua oar?: ?Simon, fiul lui Ioan, m? iube?ti?” El i-a spus: ?Da, Doamne, tu ?tii c? te iubesc”. I-a zis: ?Pa?te oile mele!” I-a zis a treia oar?: ?Simon, fiul lui Ioan, m? iube?ti?” Petru s-a întristat pentru c? i-a zis a treia oar?: ?M? iube?ti?” ?i i-a spus: ?Doamne, tu ?tii toate, tu ?tii c? te iubesc”. Isus i-a zis: ?Pa?te oile mele!” (cf. In 21,15-17). La acest punct Petru în?elege de ce Isus îl întreab? pentru a treia oar? dac? îl iube?te. Isus îi d? posibilitatea s? ?tearg? din minte întreita lep?dare din timpul patimii. Dac? la primele dou? întreb?ri a r?spuns imediat ?i poate pu?in superficial: ?Da, Doamne, tu ?tii c? te iubesc”, acum Petru intr? în sine, devine con?tient de ceea ce f?cuse ?i de posibilitatea incredibil? pe care Înv???torul i-o ofer?. Al treilea r?spuns este poate singurul adev?rat ?i con?tient pentru c? vine dintr-o inim? c?it? ?i smerit?: ?Doamne, tu ?tii toate, tu ?tii c? te iubesc”.

9. ?Pa?te oile mele!”

Isus încheie spunându-i lui Petru pentru a treia oar?: ?Pa?te oile mele!”. Prin asta îi încredin?eaz? efectiv lui Petru ?i succesorilor s?i (potrivit interpret?rii catolice) misiunea suprem? ?i universal? de p?stor al turmei sale. Îi confer? primatul pe care i-l promisese mai înainte când i-a spus: ?Tu e?ti Petru ?i pe aceast? piatr? voi zidi Biserica mea. ?i î?i voi da ?ie cheile împ?r??iei cerurilor” (cf. Mt 16,18-19). Atunci verbele erau la viitor, acum sunt la prezent: ?Pa?te!”. Lucrul cel mai emo?ionant în aceast? pagin? din Evanghelie este faptul c? Isus r?mâne fidel promisiunii f?cute lui Petru, cu toate c? acesta nu fusese fidel cuvântului dat: ?Chiar dac? ar trebui s? mor cu tine, nu te voi t?g?dui” (cf. Mt 26,35). Dumnezeu le d? întotdeauna oamenilor o a doua posibilitate ?i deseori a treia, a patra, ?i nenum?rate posibilit??i de a se îndrepta. Nu ?terge persoanele din cartea vie?ii la prima lor gre?eal?. Ce se întâmpl?? Încrederea ?i iertarea Înv???torului au f?cut din Petru o persoan? nou?, tare, credincioas? pân? la moarte. S? înv???m lec?ia con?inut? în felul lui Isus de a lucra cu Petru ?i s? acord?m altora încredere ?i dup? ce au gre?it împotriva noastr?.

10. Primatul slujirii

Petru a în?eles din dialogul cu Isus c? misiunea sa va fi o slujire de iubire. Trebuie s? pasc? oile, s? fie în slujba lor. Înainte de a-i încredin?a mandatul de a pa?te turma sa, Isus i-a ar?tat lui Petru ce are de f?cut: ?P?storul cel bun î?i cunoa?te oile, le conduce afar?, merge înaintea lor ?i î?i d? via?a pentru ele” (cf In 10,3-11). ?Dac? cineva vrea s? fie primul, s? fie ultimul ?i servitorul tuturor” (cf. Mc 9,35). Cuvântul ?serviciu” nu spune totul. Mul?i spun c? sunt ?de serviciu”: soldatul presteaz? serviciu în armat?; poli?istul ?i agentul de circula?ie sunt de serviciu; vânz?torul ?i chelnerul servesc clien?ii. Aici este vorba de un serviciu diferit: nu este vorba de interes sau de obliga?ie, ci de iubire. Înainte de toate iubire pentru Cristos: ?M? iube?ti? Pa?te oile mele!”. Isus vrea ca iubirea fa?? de el s? consiste în slujirea altora. Nu vrea s? fie el cel care prime?te roadele acestei iubiri, dar vrea ca s? fie oile sale. Este ca ?i cum i-ar spune: Dac? m? iube?ti, ai grij? de oile mele; consider? c? faci pentru mine ceea ce faci pentru turma mea, pentru oile mele, pentru oaia r?t?cit?, pentru cea slab?, pentru cea r?nit?, pentru cea bolnav?, pentru cea c?zut? în pr?pastie, pentru cea atacat? de lupi”. Oile sunt ale mele iar dac? vrei s? ar??i c? m? iube?ti, atunci caut? s? ai grij? de ele

11. Isus te întreab? personal: M? iube?ti?

În?elegem, de asemenea, c? dialogul dintre Isus ?i Petru trebuie transferat în via?a noastr? personal?. Sf. Augustin, comentând fragmentul din Evanghelie, zice: ?Întrebându-l pe Petru, Isus ne întreba pe fiecare dintre noi” (cf. Sermo 229). Întrebarea: ?M? iube?ti?” este adresat? fiec?rui ucenic. Cre?tinismul nu este un ansamblu de doctrine ?i practici, ci angajeaz? via?a în profunzimea ei. Este leg?tur? de prietenie cu persoana Mântuitorului. Cel pu?in a?a în?elege Isus când zice: ?Nu v? mai numesc servitori, ci prieteni” (cf. In 15,15). Surprinde faptul c? Isus pune doar acum întrebarea: ?M? iube?ti?”. De obicei în via?a p?mânteasc? Isus întreba persoanele: ?Crezi tu aceasta?”, dar niciodat?: ?M? iube?ti? Face asta acum, dup? ce în patima ?i moartea sa a dat dovada efectiv? cât de mult ne-a iubit. ?i iubirea noastr? pentru Cristos, la fel ca cea a lui Petru, nu trebuie s? r?mân? un fapt sentimental ?i intimist. Iubirea se manifest? în slujirea altora ?i în facerea de bine celor din jur. Desigur, la Liturghia euharistic? se distribuie din bel?ug pâinea vie?ii ca revela?ie a persoanei lui Cristos ?i sacrament al Pa?telui. Dar pâinea d?t?toare de via?? nu este primit? cu adev?rat decât dac? fiecare participant e dispus s? vad? în s?racul de lâng? el un frate. R?mâne, a?adar, s? traducem darurile pascale în fapte generoase de recuno?tin??.

12. Rug?ciunea Bisericii

S? tresalte pururi de bucurie poporul t?u, Dumnezeule, c?ci i-ai reînnoit tinere?ea sufleteasc?. D?ruie?te-le credincio?ilor t?i, care se veselesc acum pentru c? le-ai redat demnitatea de fii, harul, s? a?tepte recunosc?tori, cu speran?? neclintit?, ziua învierii lor.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu reînnoirea vie?ii” Cristos a înviat!
(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 2 mai 2025).