杏MAP导航

(Vatican News – 18 mai 2025) E Ziua Domnului. La începutul acestei Liturghii pascale adunarea credincio?ilor este invitat? la pream?rirea lui Dumnezeu: ?Cânta?i-i Domnului un cântec nou, pentru c? a f?cut lucruri minunate; Domnul ?i-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor” (cf. Ps 97/98,1-2: Ant. la intrare). ?i psalmistul biblic continu? cu o cascad? de îndemnuri: ?Striga?i…aclama?i, cânta?i Domnului imnuri cu harpa ?i în cânt?ri de psalmi, sunând din trompet? ?i din corn! S? vuiasc? marea ?i lumea ?i to?i cei ce locuiesc în ea, râurile s? bat? din palme ?i mun?ii s? tresalte de bucurie împreun? în fa?a Domnului!” Sunt imagini poetice ce evoc? lucrarea de la început, când Dumnezeu a f?cut cerul ?i p?mântul ?i a schimbat haosul în cosmos, stabilind ordinea ?i armonia acestei lumi în permanent? înnoire. Atent? constant la evolu?ia societ??ii, Teologia catolic? înva?? c?,  înainte de a vorbi oamenilor despre Dumnezeu, cre?tinul trebuie s?-i vorbeasc? lui Dumnezeu despre nevoile lor (cf. Sf. Bonaventura, începutul c?r?ii ?Itinerarium mentis in Deum”). Altminteri, mesajul credin?ei risc? s? se m?rgineasc? la organizarea lumii pe plan social f?r? a-l avea la orizont pe Dumnezeu. În acest sens, s?-i aducem laud? Domnului cu întreaga crea?ie într-o simfonie universal? menit? s? dep??easc? discordiile, s? curme învr?jbirile ?i s? sting? ura înver?unat? dintre popoare! Participând cu cugetul împ?cat la acest concertul extraordinar sus?inut de toat? suflarea, m?rturisim credin?a ?c? Dumnezeu a f?cut lucruri minunate dezv?luind dreptatea sa înaintea neamurilor” ?i c? ?toate marginile p?mântului au v?zut mântuirea Dumnezeului nostru”…?care vine s? judece p?mântul. El va judeca lumea cu dreptate ?i popoarele cu nep?rtinire” (cf. Ps 97/98,1-9).

1. Pa?tele: un cântec nou în istoria lumii

Tradi?ia cre?tin? a identificat leg?tura strâns? între lucr?rile minunate cântate de psalmist ?i misterul pascal al mor?ii ?i învierii Domnului. To?i cei care au înviat cu Cristos sunt chema?i s?-i cânte lui Dumnezeu cântecul nou al vie?ii reînnoite prin tainele pascale. Dumnezeu reînnoie?te minunea darurilor sale nu numai în noi ci ?i prin intermediul nostru, tr?ind porunca iubirii. Aceasta este semnul dup? care putem în?elege dac? am înviat într-adev?r cu Cristos la o via?? nou?. Cântecul vie?ii noastre interioare trebuie s? fie mereu nou într-o reînnoire continu? a credin?ei ?i speran?ei ?i în armonia dragostei. S? cânt?m acest cântec cu gura dar mai ales cu via?a, p?zind porunca nou? a iubirii d?ruit? de Cristos ucenicilor în ajunul p?timirii sale.

2. Cuvinte memorabile

Exist? cuvinte ce izvor?sc din inim? ?i merg direct la inim? doar în momentele desp?r?irii. Ultimele cuvinte r?mân întip?rite adânc în memorie: sunt cuvinte memorabile. Plecarea într-o mare c?l?torie este întotdeauna caracterizat? de emo?ii. Acestea sunt cu atât mai intense dac? e vorba de o plecare definitiv?. Cristos însu?i a tr?it aceast? stare sufleteasc? în preajma plec?rii pe drumul Crucii pentru a fi pream?rit de Tat?l. Atmosfera este de mare intensitate. Isus î?i dest?inuie?te ucenicilor gândurile inimii. Evanghelistul Ioan aminte?te c? ?înainte de s?rb?toarea Pa?telui, ?tiind Isus c? îi venise ceasul ca s? treac? din lumea aceasta la Tat?l, iubindu-i pe ai s?i care erau în lume, i-a iubit pân? la sfâr?it” (In 13,1). În timpul cinei Isus s-a ridicat ?i a sp?lat picioarele apostolilor. A?ezându-se iar??i la mas? le-a spus c? a dorit prin asta s? le de-a exemplu. Dac? el, Domnul ?i Înv???torul le-a sp?lat picioarele, atunci ?i ei trebuie s? spele picioarele unii altora. Între dezv?luirea tr?d?rii lui Iuda ?i prezicerea reneg?rii lui Petru, Isus pronun?? acele cuvinte testamentare care vor trebui s? lumineze via?a discipolilor dup? plecarea lui. Apostolul Ioan, martorul privilegiat al acelei ore, a p?strat cu grij?, ca într-un scrin, cuvintele lui Isus, adev?rat? comoar? pentru ucenicii care vor crede în el.

3. Deschiderea testamentului

Ast?zi Biserica deschide aceast? comoar? ?i d? citire pentru noi testamentului l?sat de Isus (In 13,31-33a.34-35). Isus d?ruie?te ucenicilor o singur? porunc?: ?Iubi?i-v? unii pe al?ii”. Iubirea fratern? face ?noi toate lucrurile” ?i dezv?luie adev?ratul chip al lui Dumnezeu. Porunca  dragostei va fi distinctivul discipolilor s?i din toate timpurile, cartea lor de vizit?: ?Copila?i, înc? pu?in mai sunt cu voi…V? dau o porunc? nou?: s? v? iubi?i unii pe al?ii! A?a cum eu v-am iubit pe voi, a?a s? v? iubi?i unii pe al?ii! Din aceasta vor recunoa?te to?i c? sunte?i discipolii mei: dac? ave?i dragoste unii fa?? de al?ii” (In 13,33a-35). Aceste cuvinte testamentare ale lui Isus sunt p?strate în cea de-a patra Evanghelie. A fost scris? pentru discipolii din toate timpurile, deci ?i pentru noi, cu scopul declarat: ?ca s? credem c? Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ?i crezând s? avem via?? în numele lui” (cf. In 20,31).

4. Chipul cre?tin al lui Dumnezeu

?Dumnezeu este iubire ?i cine r?mâne în iubire r?mâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu r?mâne în el" (1In 4,16). Aceste cuvinte exprim? indic? în mod clar centrul credin?ei cre?tine: chipul cre?tin al lui Dumnezeu ?i, în consecin??, chipul omului ?i al drumului s?u. În acela?i verset, apostolul Ioan ne ofer?, ca s? spunem a?a, o formul? sintetic? a tr?irii cre?tine: ?Noi am cunoscut ?i am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are fa?? de noi”. În felul acesta cre?tinul poate s? exprime alegerea fundamental? a vie?ii sale. La începutul faptului de a fi cre?tin nu se g?se?te o decizie etic? sau o mare idee, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o persoan?, care d? vie?ii un orizont nou ?i totodat? orientarea ei decisiv?. Aceast? persoan? este Cristos. În Evanghelia sa, Ioan exprimase acest eveniment: ?Într-adev?r, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul s?u, unicul n?scut, ca oricine crede în el (…) s? aib? via?a ve?nic?" (3,16).

5. Dumnezeu, izvorul iubirii

Dumnezeu ne-a iubit cel dintâi ?i continu? s? fie primul care ne iube?te; de aceea, ?i noi putem r?spunde la iubire cu iubire. Dumnezeu nu ne prescrie un sentiment pe care nu-l putem trezi în noi. El ne iube?te, ne arat? ?i ne face s? tr?im iubirea sa. Aceast? "prim? iubire a lui Dumnezeu" face s? înmugureasc? ?i în noi iubirea divin? (cf. Benedict al XVI-lea, enc. Dumnezeu este iubire, 1 ?i 17). Cele dou? porunci sunt inseparabile. Amândou? provin din iubirea prevenitoare ?i milostiv? a lui Dumnezeu care este iubire. Dac? se taie leg?tura cu acest izvor, iubirea noastr? se epuizeaz?. Dac? în via?a mea lipse?te complet leg?tura cu Dumnezeu, atunci nu pot s? v?d în cel?lalt decât pe cel?lalt ?i nu reu?esc s? recunosc în el chipul divin. Dac?, dimpotriv?, în via?a mea neglijez complet aten?ia fa?? de cel?lalt, dorind numai s? fiu "evlavios" ?i s?-mi îndeplinesc "datoriile religioase", atunci ?i rela?ia mea cu Dumnezeu ?se usuc?”. În atare caz, rela?ia cu Dumnezeu este doar "corect?", îns? este lipsit? de iubire. Numai disponibilitatea mea de a ie?i în întâmpinarea aproapelui, de a-i m?rturisi iubirea, m? face sensibil ?i în fa?a lui Dumnezeu. Numai slujirea aproapelui îmi deschide ochii asupra a ceea ce face Dumnezeu pentru mine ?i asupra felului s?u de a m? iubi (cf. Benedict al XVI-lea, enc. Dumnezeu este iubire, 18).

6. Porunca nou?  sus?inut? de Duhul iubirii

De vreme ce Dumnezeu ne-a iubit mai întâi (cf. 1In 4,10), iubirea nu mai este doar o porunc?, ci ea este r?spunsul la darul iubirii prin care Dumnezeu vine s? ne întâmpine. Noutatea veritabil? a Noului Testament nu const? în idei noi, ci în îns??i persoana lui Isus Cristos. Totu?i, se pune întrebarea: cum poate fi definit? ?nou?” o porunc? ce era deja cunoscut? înc? din Vechiul Testament (cf. Lev 19,18)?  Porunca de a-l iubi pe aproapele ?ca pe noi în?ine” devenise o porunc? ?veche”, consumat? de uzura înc?lc?rii ei. Apoi, legea impunea obliga?ia de a iubi, dar nu d?dea puterea de a o face. Era nevoie de puterea harului înnoitor. De fapt, porunca iubirii nu devine o porunc? nou? în momentul când Isus o formuleaz? în timpul vie?ii, ci atunci când, murind pe cruce ?i d?ruindu-l pe Duhul Sfânt, ne face, efectiv, capabili s? ne iubim unii pe al?ii, rev?rsând în noi iubirea pe care el o are pentru fiecare. Porunca iubirii este nou? în sensul c? ne reînnoie?te via?a, transform? toate: ?Aceast? iubire ne face oameni noi, mo?tenitori ai noului Leg?mânt, cei care cânt? cântecul nou” (Sf. Augustin, Tratat asupra lui Ioan, 65,1). Iubirea nu este niciodat? "terminat?", nici complet?. Ea se transform? în cursul vie?ii, se maturizeaz? ?i tocmai de aceea r?mâne fidel? fa?? de ea îns??i.

7. ?A?a cum v-a iubit eu pe voi”

Porunca nou?, ultima ?i definitiv?, este singura clauz? a Noului Leg?mânt. Isus a unit porunca iubirii lui Dumnezeu ?i porunca iubirii aproapelui, f?când din acestea o singur? porunc?: "S?-l iube?ti pe aproapele t?u ca pe tine însu?i" (19,18; cf. Mc 12,29-31). Porunca nou? a lui Isus dep??e?te reciprocitatea. S?-l iube?ti pe aproapele ?ca pe tine însu?i” (cf. Lev 19,18; Mt 22,39) are acum un nou reper: ?s? v? iubi?i unii pe al?ii, a?a cum eu v-am iubit pe voi”, cu îns??i iubirea total? ?i infinit? a lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Acum este important s? lu?m în serios precizarea: ?a?a cum eu v-am iubit pe voi!”.  Cum i-a iubit Isus pe oameni? Ini?iativa iubirii apar?ine, evident, Tat?lui de la care toate provin. Ra?ionamentul lui Isus este simplu: Tat?l l-a iubit pe Fiul care a r?mas în iubirea lui, p?zind porunca sa. Cristos i-a iubit pe ai s?i cu aceea?i iubire a Tat?lui de care el se bucura ?i în care discipolii pot r?mâne la rândul lor, p?zind porunca Înv???torului. Cum ne-a iubit Cristos? Scriptura enum?r? cel pu?in trei caracteristici specifice.

8. Isus ne-a iubit ?mai întâi”, ?du?mani fiind”, ?pân? la sfâr?it”

?În aceasta const? iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit ?i l-a trimis pe Fiul s?u ca jertf? de isp??ire pentru p?catele noastre” (1In 4,10). În aceast? privin?? Isus a spus: ?Dac? îi iubi?i pe cei care v? iubesc, ce r?splat? ave?i? Oare nu fac acela?i lucru ?i vame?ii? ?i dac? îi saluta?i numai pe fra?ii vo?tri, ce face?i mai mult? Oare nu fac acela?i lucru ?i p?gânii?” (Mt 5,46-47). Uneori se spune: ?Eu nu-l salut pe cutare pentru c? el nu m? salut?”, f?r? s? ne gândim c? cel?lalt spune, poate, acela?i lucru. Dac? nimeni nu rupe ghea?a, stratul se înt?re?te. Isus ne d? harul s? facem noi primul pas. ?i dac? dou? persoane fac primul pas, rezultatul este c? ajung s? se întâlneasc? ?i s? se îmbr??i?eze. Punerea în practic? trebuie s? înceap? în familie. Apoi, Isus ne-a iubit ?pe când eram du?mani”: ?deoarece dac?, du?mani fiind, am fost reconcilia?i cu Dumnezeu prin moartea Fiului s?u, cu atât mai mult, reconcilia?i fiind, vom fi mântui?i prin via?a lui” (Rom 5,10). Aici se afl? cea mai mare dificultate: a iubi pe du?mani. Sub acest aspect porunca lui Isus se dovede?te cu adev?rat ?nou?”. Cu exemplul vie?ii sale ?i cu harul s?u Isus a creat posibilitatea de a-i iubi ?i pe du?mani. Nu reu?e?ti s? iube?ti un du?man, pe unul care ?i-a f?cut r?u? Nu te descuraja, nimeni cu reu?e?te. Trebuie doar s?-i ceri lui Isus s?-?i d?ruiasc? iubirea ?sa” fa?? de du?mani: ?Doamne, tu îmi ceri s?-l iubesc pe du?manul meu. Ei bine, d?-mi ceea ce îmi ceri ?i apoi cere-mi ce voie?ti!” În fine, Isus ne-a iubit ?pân? la sfâr?it”: ?iubindu-i pe ai s?i care erau în lume, i-a iubit pân? la sfâr?it” (In 13,1). Ce înseamn? ?pân? la sfâr?it”? Înseamn? dou? lucruri. Cât prive?te intensitatea, a iubi pân? la dovada suprem? de a-?i da via?a. Cât prive?te durata, a iubi pân? la ultima suflare. Fire?te, to?i cunoa?tem momente de avânt spiritual generos, dar când e vorba de a persevera în iubire, lucrurile se schimb?! Acest tip de iubire cere curajul de a reîncepe zilnic de la cap?t, chiar în dificult??i. A iubi pân? la cap?t, f?r? a a?tepta nimic în schimb. Primul câ?tig?tor este cele care iube?te ?i nu atât cel care este iubit. Iubirea îmbog??e?te, deschide noi orizonturi, însenineaz? via?a ?i cea ce conteaz? mai mult este c? ne face asemenea lui Dumnezeu: ?Milostivi precum Tat?l”.

9. Iubirea trece prin gloria Crucii

Iubirea înseamn? îng?duin??, toleran??, în?elegere, împ?r?ire cu al?ii, propunerea neagresiv? a adev?rului, aten?ie fa?? de semenii mai pu?in avantaja?i, respectarea pasului fiec?ruia. S? avem în noi acelea?i sim??minte care au fost în Isus Cristos pentru ca lumea s? cread? c? ?suntem ucenicii s?i ?i crezând s? aib? via??”. Acum ?tim bine: cre?tinii se recunosc dup? iubirea ?i serviciul reciproc. Calea m?rturiei este anevoioas?. Dar s? nu uit?m: dac? credin?a mi?c? mun?ii din loc, iubirea face mari lucrurile mici; face u?oare pe cele dificile; posibile pe cele imposibile. Credem în iubirea care trece prin cruce. Ea nu este doar simplu sentiment ci aten?ie, respect, în?elegere, serviciu, d?ruire, r?spundere, încredere. Iubirea lui Dumnezeu fa?? de oameni trece prin gloria crucii, se m?soar? pe lemnul crucii, pe lungimea ?i pe l?rgimea bra?elor ei.

10. S? cerem cet??enia noului Ierusalim!

Isus a fost r?stignit în afara cet??ii, pe un teren profan ?i profanat. În jurul crucii lui Isus se construie?te de acum noul Ierusalim, cetatea acelora care se las? c?l?uzi?i ?i înt?ri?i de darul pilduitor al lui Isus; cetatea celor care se hr?nesc cu rodul sacrificiului lui Isus pentru via?a lumii; cetatea nou? despre care vorbe?te vizionarul din insula Patmos, apostolul Ioan într-o scen? luminoas?, revelatoare a împ?r??iei ve?nice. Prin jertfa crucii Isus ne-a dobândit dreptul de cet??enie în noul Ierusalim spre care se îndreapt? Biserica. În noua crea?ie nu mai exist? loc pentru regiunea populat? de mon?tri ?i for?e ostile lui Dumnezeu; ?nu va mai fi moarte, nici plâns, nici strig?t, nici durere, c?ci lumea cea dintâi a disp?rut" (Ap 21,4). Misterul mor?ii ?i învierii lui Isus a declan?at un proces de reînnoire cosmic? ce pune totul în mi?care spre o noutate ultim? ?i definitiv? pe care o pregust?m tainic în Ziua Domnului.

11. Cântarea psalmistului

Împreun? cu psalmistul biblic s? binecuvânt?m numele Domnului: ?Domnul este îndur?tor ?i plin de dragoste, el este îndelung r?bd?tor ?i plin de îndurare; Domnul este bun fa?? de to?i, el î?i arat? dragostea fa?? de orice f?ptur?. S? te laude pe tine, Doamne, toate lucr?rile tale ?i credincio?ii t?i s? te binecuvânteze; s? fac? cunoscut? gloria domniei tale ?i s? vorbeasc? despre puterea ta! Credincio?ii t?i s? fac? cunoscute tuturor oamenilor faptele puterii tale ?i gloria plin? de str?lucire a domniei tale. Împ?r??ia ta este împ?r??ia tuturor veacurilor ?i st?pânirea ta va d?inui din genera?ie în genera?ie” (Ps 144/145,8-13: psalmul responsorial).

12. Rug?ciunea Bisericii

Atotputernice, ve?nice Dumnezeule, actualizeaz? necontenit în noi sacramentul pascal, pentru ca cei pe care ai binevoit s?-i reînnoie?ti prin sfântul Botez, înt?ri?i de ajutorul t?u, s? aduc? multe roade, ?i s? ajung? la bucuriile vie?ii ve?nice.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu mult? bucurie ?i pace. Sunt darurile paacale.

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri  16 mai 2025)