杏MAP导航

(Vatican News – 20 aprilie 2025) E Ziua Domnului, s?rb?toarea anual? a Pa?telui. Strig?te de bucurie ?i de biruin?? se aud în corturile celor drep?i. Dreapta Domnului a f?cut lucruri minunate... Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului… Aceasta este ziua pe care a f?cut-o Domnul, s? ne bucur?m ?i s? ne veselim într-însa!… L?uda?i-l pe Domnul pentru c? este bun: ve?nic? este îndurarea lui” (cf. Ps 117/118). Dup? patruzeci de zile de poc?in??, de post ?i rug?ciune, în celebrarea Veghii pascale r?sun? solemn ?i plin? de bucurie cântarea: ?Aleluia!” Este ca ?i cum am spune: ?În sfâr?it!” Nelini?tile vie?ii, durerile ?i suferin?ele, a?tept?rile cele mai frumoase ?i n?zuin?ele cele mai profunde ajung la împlinire, deoarece percepem cu darul credin?ei c? moartea nu are ultimul cuvânt. Isus Cristos smulge omenirea din ghearele r?ului ?i o readuce la via?? nou?. Bucuria noastr? s? fie cu adev?rat profund?: Cristos a înviat! E viu. A biruit iadul ?i moartea. A înviat precum a zis ?i noi înviem împreun? cu el. Ast?zi se înal?? c?tre Tat?l pream?rirea noastr? pentru lucr?rile minunate pe care le-a înf?ptuit pentru noi prin Isus Cristos, Fiul s?u în Duhul Sfânt, Domnul ?i de via?? D?t?torul.

1. Tr?im Pa?tele în Jubileul Speran?ei

?Speran?a noastr? se nume?te Isus. El a intrat în mormântul p?catului nostru, a ajuns în punctul cel mai îndep?rtat în care ne-am pierdut, a umblat prin h??i?urile fricilor noastre, a purtat greutatea asupririlor noastre ?i, din adâncurile cele mai întunecate ale mor?ii noastre, ne-a trezit la via??. S? s?rb?torim Pa?tele cu Cristos! El este viu ?i înc? trece, transform?, elibereaz?. Cu El, r?ul nu mai are putere, e?ecul nu ne poate împiedica s? începem din nou” (Papa Francisc).

2. Totul porne?te de la Pa?te

Învierea este pecetea divin? pus? de Dumnezeu Tat?l peste tot ceea ce Fiul s?u Isus Cristos a f?cut ?i înv??at în via?a p?mânteasc?. Învierea este dezv?luirea împlinirii definitive pe care o a?teapt? omenirea ?i întreaga crea?ie. Vestea învierii Domnului umple golul din sufletul omenesc în care cre?te de secole ?i milenii o speran?? de via?? nou?, când puternic? ?i luminoas?, când firav? ?i aproape s? se sting?. Cine cunoa?te istoria, ?tie c? înc? de la popoarele antichit??ii oamenii au sperat dintotdeauna într-o prelungire a vie?ii dincolo de apusul natural, dincolo de limitele marcate de moarte. La fel, cine cunoa?te pu?in? teologie, atât cât e îndeajuns pentru a-?i înt?ri credin?a, ?tie din Crezul cre?tin c? Isus înviat din mor?i, ?a coborât la iad”, adic? în str?vechea împ?r??ie a mor?ii, pentru a-i sf?râma por?ile ?i a conduce cu sine în împ?r??ia Tat?lui s?u pe cei care tr?iesc în fidelitate fa?? de Dumnezeu ?i sau mor n?zuind spre el. Pa?tele este motivul credin?ei noastre; pe misterul Pa?telui se întemeiaz? Botezul nostru, al mor?ii ?i învierii cu Cristos. Din taina Pa?telui se na?te Biserica. Apostolii, martori speciali ai mor?ii ?i învierii Domnului, anun?? vestea bun? a mântuirii ca mesaj de via?? ?i de speran??.

3.  Nu le-a fost u?or propov?duirea învierii lui Isus

În mâinile evangheli?tilor, evenimentul învierii este povestit pe un... ton soft. Evangheli?tii sunt preocupa?i s? nu exagereze cu lucrurile, s? nu for?eze cititorul s? fie de acord, s?-i dea timp s? reflecteze asupra unui adev?r care i-ar putea schimba via?a. Ei povestesc despre un mormânt gol, despre pânze de înmormântare l?sate pe p?mânt, despre femei care spun c? L-au v?zut pe Isus înviat. S-ar putea crede c? cineva l-a luat, dar cine? Împotriva celor care profanau morminte era impus? pedeapsa cu moartea. S-ar putea concluziona, a?a cum au f?cut apostolii, când s-au confruntat cu povestea femeilor care l-au v?zut primele pe Isus înviat, c? era vorba despre delirul unor femei. Apoi povestea prinde via??. Cel Înviat se înf??i?eaz? apostolilor în Cenaclu, ?i se arat? ?i lui Toma, cel care se îndoie?te ?i, în cele din urm?, la doi ucenici care se întorceau dezam?gi?i în satul lor Emaus. Cu aceast? succesiune de povestiri, evangheli?tii inten?ioneaz? s? spun?: ?Nu ne-a fost u?or s? accept?m acest adev?r. Dar adev?rul este cel care ne-a schimbat via?a. El poate s? o schimbe ?i pe a voastr?.

4. Adev?rul învierii Domnului schimb? via?a

Din Evanghelie în?elegem c? Biserica zilelor Pa?telui se mi?c? cu pa?i nesiguri; firav? este credin?a discipolilor ?i aproape l?sat? la o parte speran?a lor; au memoria scurt? ?i sunt tri?ti ?i ab?tu?i, aproape dezorienta?i, dup? evenimentele tragice ale crucii. Îns? Domnul Înviat din mor?i îi sus?ine cu semnele misterioase ale prezen?ei sale: mormântul gol ?i în ordine, Maria Magdalena, apostoli Simon Petru ?i Ioan, str?inul întâlnit pe drumul de la Emaus, cuvintele care le înc?lzesc inimile, pâinea frânt? de necunoscutul c?l?tor care se face recunoscut. Toate aceste semne risipesc treptat îndoielile ?i adev?rul începe s? se înr?d?cineze. Credin?a se consolideaz?, rena?te speran?a iar firele memoriei se reînnoad?. Da, Cristos a înviat cu adev?rat. Ast?zi e Pa?tele. ?i pentru noi sunt zorii Învierii. S? l?s?m ca harul s? curg? din crucea glorioas? a lui Cristos ?i s? ne regenereze la o via?? de credin?? curat? ?i credibil?.

5. L?muriri referitoare la ?mormântul gol!”

În diminea?a zilei de Pa?te, în tot Ierusalimul se r?spânde?te un zvon ca una din ?vorbele” ce sunt lansate în mul?ime ?i circul? f?r? oprire pân? se sting de la sine:”Mormântul este gol!” Unii spun c? Isus a înviat, a?a cum a spus el de mai înainte; al?ii spun c? ucenicii au furat trupul, ca s? se cread? c? a înviat. ?i eu, pe cine s? cred? A spune c? a înviat este de necrezut, dar a crede c? discipolii, în acele împrejur?ri, au avut ideea de a ascunde trupul, de a lansa o nou? religie bazat? pe o înviere neadev?rat?, este ?i mai incredibil. La drept vorbind, în istorie au existat oameni care au exploatat Biblia pentru a inventa noi religii, care au avut succes, dar to?i au prezentat un Dumnezeu exigent ?i milostiv doar cu cei care se supun lor ?i fondatorului acelei religii, ob?inând astfel bog??ii ?i putere. Dar Dumnezeul nostru este atât de mare încât a ?tie s? foloseasc? aceste religii pentru a ajuta mul?i oameni care nu cunosc sau nu accept? cre?tinismul. Aici, în schimb, avem 11 ucenici însp?imânta?i ?i nu prea credibili. Cu toate acestea, convingerea lor în învierea lui Isus a crescut pân? la punctul în care mul?i dintre ei au murit ?i mor martiri, pentru a da m?rturie. De ce este important? aceast? înviere? În primul rând pentru c? învierea este confirmarea dat? de Dumnezeu c? Isus este fiul S?u, ?i c? acceptând s? tr?iasc? Patimile, El ne-a descoperit nou? chipul s?u, chipul unui Tat? milostiv cu to?i, chiar ?i cu cei care îl resping ?i îl ucid.

6. Ce înseamn? înviere?

Învierea nu este o simpl? revenire la via?a de dinainte, precum învierea lui Laz?r. Exist? îns? situa?ii în via?? în care ne vine spontan s? folosim cuvântul ?înviere”. Astfel, când întâlnim un prieten care a trecut printr-o boal? grea sau care disp?ruse mult? vreme, spunem c? a înviat. Despre un om politic, un sportiv sau o persoan? public?, care a suferit o înfrângere zdrobitoare încât to?i îl considerau un ?om sfâr?it”, îndat? ce ob?ine un succes r?sun?tor se spune c? a înviat. Într-un sens mai profund, scriitorul rus Lev Tolstoi a scris un roman celebru numit ?Învierea”. În spatele cuvântului ?Înviere” din titlul c?r?ii, se afl? o istorie a r?scump?r?rii de r?u. Un om î?i sacrific? pozi?ia social? ?i cariera pentru a repara nedreptatea f?cut? în anii tinere?ii unei tinere. Fiecare dintre aceste situa?ii ne ajut? pu?in s? în?elegem ceva despre învierea lui Cristos. Ea este toate astea – revenire la via??, biruin?? asupra du?manilor, triumf al iubirii – ?i infinit mai mult. Exist? mici învieri în via??, inclusiv în via?a noastr?, pentru c? a existat învierea lui Cristos. Aceasta st? la temelia tuturor învierilor la via??, la speran??, la nevinov??ie. Învierea lui Isus nu cunoa?te egal. Este începutul unei lumi noi care se recunoa?te doar cu ochii credin?ei. ?i aceasta este un dar.

7. P?rta?i la învierea lui Cristos

Pa?tele este bucurie, Pa?tele este via??, Pa?tele este înviere din mor?i, pentru c? Isus Cristos a înviat cu adev?rat ?i nou? care eram mor?i ne este dat harul de a învia cu el prin for?a iert?rii sale. Ce trebuie s? facem pentru a participa cu Cristos la învierea sa? ?Gândi?i-v?! – scria preotul italian David Maria Turoldo. Axa p?mântului s-a deplasat: p?mântul nu se mai rote?te sub imperiul mor?ii. Învierea lui Cristos este singurul lucru nou sub soare. Cristos ne-a împ?cat pe noi p?c?to?ii cu Tat?l”. Pentru ca asta s? se realizeze efectiv pentru fiecare dintre noi, trebuie s? credem c? istoria lumii ?i-a întors cursul întreg spre Cristos, ?i Cristos s-a îndreptat cu totul spre noi. S-a petrecut ceva ce poate fi sugerat cu instalarea unui mecanism în timpul cosmic iar acum este îndeajuns s? decidem s?-l facem s? se mi?te ?i s? lucreze. Vorbim despre orologiul spiritual al învierii. Niciodat? o decizie nu a fost atât de important? în istoria vie?ii omene?ti. Atare hot?râre poate începe în Noaptea de Pa?te, poate începe în Duminica Pa?telui, poate începe în Timpul liturgic al Pa?telui..

8. Prin?i într-o zi de m?re?ia Cuvântului

O, dac? cel pu?in o dat? în an ne-ar cuprinde fiorul Învierii, f?cându-ne s? ?ardem ?i s? vibr?m deopotriv? de iubire ?i de cutremur” (Sf. Augustin). Dar cum s? tresal?i de bucurie, când lumea este zguduit? ?i tulburat?, c?ci ?se fr?mânt? neamurile ?i regii p?mântului se r?scoal??” E adev?rat, dar Cristos a înviat. Lumina sa str?luce?te în întunericul lumii. ?De aceea, nu ne temem, chiar dac? s-ar zgudui p?mântul ?i ar c?dea mun?ii în mijlocul m?rii; chiar de-ar clocoti ?i ar spumega apele ei ?i mun?ii s-ar zgudui la furia ei. Un râu cu bra?ele sale învesele?te cetatea lui Dumnezeu, locuin?a sfânt? a Celui Preaînalt…Veni?i ?i vede?i lucr?rile minunate ale Domnului, faptele uimitoare pe care le-a f?cut pe p?mânt!” (Ps 45/46, 3-5.9). ?Este Pa?tele, Pa?tele Domnului. Pa?tele nu este o figur? de stil, nu este o poveste, nu este o umbr?, dar este Pa?tele adev?rat al Domnului! O, zi de Pa?ti, lumin? a noii str?luciri, s? nu se mai sting? candele sufletelor noastre! S? str?luceasc? în to?i focul Harului!” Cine a lucrat de la prima or? s? primeasc? plata dreapt?… Cine a sosit doar acum, s? nu se team? de întârzierea sa. Sunt expresii documentate de un credincios numit Hipolit, un grec venit la Roma atras de comunitatea cre?tin? pân? la a deveni c?l?uza ei spiritual? (Din imnurile lui Hipolit din Roma, +235, Omilii pascale VI, PG 59, 741s. 721 passim). Invita?ia la a s?rb?tori Pa?tele ajunge pân? la noi purtând parfumul sentimentelor ?i entuziasmul genuin al cre?tinilor din primele veacuri ale Bisericii. Tonul amabil al invita?iei ?i accentele ei puternice devin mobilizatoare: ”Intra?i to?i în bucuria Domnului nostru. Osp??ul este preg?tit: bucura?i-v? to?i de el. Nimeni s? nu se întristeze de p?catele sale. Iertarea s-a ridicat din mormânt, moartea nu mai treze?te fric?. Cristos a înviat, ?i nimeni dintre cei care au murit nu r?mâne în mormânt. Lui s? fie slava ?i puterea în vecii vecilor. Amin”.

9. Rug?ciunea Bisericii

Dumnezeule, care, prin biruin?a Fiului t?u unul-n?scut asupra mor?ii, ne-ai deschis ast?zi por?ile vie?ii ve?nice, d?-ne, te rug?m, harul, ca, s?rb?torind învierea Domnului, s? înviem, prin înnoirea Duhului t?u, în lumina vie?ii.

10. S? salut?m ?i s? r?spundem la salut unii altora!

Cristos a înviat! Adev?rat a înviat! Christus surrexit! Vere resurrexit! Χριστ?? ?ν?στη! ?ληθ?? ?ν?στη!
Tuturor, bucurie ?i pace de la Cristos Domnul, biruitorul p?catului ?i al mor?ii!

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de sâmb?t? 19 aprilie 2025)