杏MAP导航

(Vatican News – 6 aprilie 2025) E Ziua Domnului. Suntem în ultima parte a Postului de preg?tire la s?rb?toarea luminoas? a Pa?telui. Chemarea Bisericii la convertire devine din ce în ce mai insistent?: ?Întoarce?i-v? la mine din toat? inima”, spune Domnul, ?c?ci eu sunt milostiv ?i îndur?tor!” (cf. Il 2,12a.13c: Aclama?ia la Evanghelie). ?Judec?-m?, Dumnezeule, ?i ap?r?-mi cauza în fa?a unui popor lipsit de credin??; scap?-m? de omul perfid ?i tr?d?tor, pentru c? tu e?ti Dumnezeul meu ?i locul meu de refugiu” (cf. Ps 42/43,1-2: Ant. la intrare). Secole de-a rândul preo?ii recitau aceast? rug?ciune preg?titoare, jos, la treptele altarului, înainte de a se apropia cu smerenie de masa sfânt? pentru a celebra sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie. Con?tientizau astfel c? Dumnezeu face judecat? dreapt?, iart? pentru c? este milostiv ?i invit? la schimbarea vie?ii: ?Iat?, pe toate le voi face noi ?i poporului meu îi voi da s? bea!”, spune Domnul (cf. Is  43,19-20). Ast?zi Isus manifest? iubirea milostiv? a lui Dumnezeu Tat?l nu printr-o parabol?, ci printr-un caz concret.

1. Evanghelia vie?ii în Anul Sfânt al speran?ei

Duminica trecut? am ascultat parabola lui Isus despre un ?Tat? milostiv ?i cei doi fii ai s?i”. Fiul mai mic cere partea de avere ?i, primind-o, pleac? de-acas? într-o ?ar? str?in?, risipe?te bunurile tr?ind în desfrâu, apoi, r?zgândindu-se, revine la casa p?rinteasc?. De bucurie, tat?l ofer? un banchet, face s?rb?toare pentru fiul care ?era mort ?i a revenit la via??, era pierdut ?i a fost g?sit” (cf. Lc 15,1-3.11-32). Ast?zi Isus are de-a face cu un caz concret: întâlnirea cu o femeie surprins? în adulter pe care un grup de c?rturari ?i farisei au adus-o pentru a fi judecat?. Cazul este cât se poate de dramatic. Dar Isus nu-?i pierde calmul, ci îi d? acelei femei posibilitatea s? se renasc? la o via?? nou?. O salveaz? ?in extremis”, zicându-i: ?mergi, de acum s? nu mai p?c?tuie?ti!” (cf. In 8,1-11). Dumnezeu nu vrea moartea p?c?tosului, ci s? se converteasc? ?i s? fie viu” (Ez 33,11). Întreaga Liturghie invit? la speran?? mai ales în acest An Jubiliar dedicat speran?ei. Putem a?adar s?-l pream?rim pe Domnul în cânt?ri de s?rb?toare: ?Lucruri mari a f?cut Domnul pentru noi ?i suntem plini de bucurie. Întoarce (seac?), Doamne, captivitatea noastr?, ca pâraiele în pustiul Negheb! Cei ce seam?n? cu lacrimi vor secera cu strig?te de bucurie. Plecând, mergeau ?i plângeau aruncând în p?mânt s?mân?a; venind, se întorceau cu strig?te de veselie, purtându-?i snopii” (Ps 125/126,3-6: psalmul responsorial).

2. Trecut ?i noutate

Lectura continu? a Bibliei ne c?l?uze?te de-a lungul istoriei mântuirii între trecut ?i viitor. În prima lectur? liturgic? (cf. Is 43,16-21) profetul Isaia anun?? deporta?ilor în Babilonia întoarcerea în patrie. Va fi ca un ?nou Exod”, ca o nou? ie?ire din sclavia Egiptului. Dumnezeu îi va scoate din exilul babilonian, f?cându-i s? uite tot ce au îndurat: ?Nu v? mai aminti?i de cele dinainte ?i nu v? mai gândi?i la cele din vechime! (v.18). Exist?, de fapt, riscul de a r?mâne atât de lega?i de propriul trecut, încât nu mai vedem drumul nou pe care Dumnezeu îl deschide pentru noi: ?Iat?, eu fac un lucru nou: încol?e?te, nu-l recunoa?te?i? Voi stabili un drum în pustiu ?i râuri în ?inutul uscat” (v. 19). În lectura a doua, apostolul Paul se prezint? cre?tinilor din ora?ul Filipi (cf. Fil 3,8-14) ca un om care nu se mai uit? la ?cele ce stau în urma sa”, ci înainteaz? ca la alerg?rile din stadion c?tre cele dinainte, urm?rind r?splata chem?rii lui Dumnezeu, în Cristos Isus” (cf. Fil 3, 13-14). Amândou? lecturile invit? la dep??irea trecutului ?i ie?irea din rutina p?catului pentru a se deschide la noutatea lui Dumnezeu. Toate textele liturgice conduc la pericopa evanghelic? (cf. In 8,1-11) în care Isus îi spune femeii surprinse în adulter: ?Femeie, unde sunt ei (acuzatorii)? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea i-a zis: ?Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: ?Nici eu nu te condamn; mergi, de acum s? nu mai p?c?tuie?ti!” (In 8, 9-11). Isus caut? ?i salveaz? ce era pierdut (cf. Lc 19,10). Dar asta ?i se pare pu?in? Cine ?tie, s? spun? mai mult. Aceasta este noutatea Evangheliei.

3. Au adus la Isus o femeie surprins? în flagrant

Legea lui Moise prevedea ca adulterul s? fie pedepsit cu moartea prin lapidare: ?Dac? un om comite adulter cu so?ia aproapelui s?u, s? fie da?i la moarte ?i adulterul ?i adultera” (Lev 20,10). ?Dac? se g?se?te un b?rbat culcat cu o femeie c?s?torit?, s? moar? amândoi: ?i b?rbatul care s-a culcat cu femeia, ?i femeia. A?a vei nimici r?ul din Israel” ( Dt 22,22). Aplicând ?ad litteram” aceast? prescriere a Vechiului Testament la cazul femeii surprinse în flagrant, c?rturarii ?i fariseii îl întreab? pe Isus: ?Dar tu, ce zici?”. Vor s?-l ispiteasc?. ?tiu c? Isus obi?nuie?te s?-i primeasc? pe vame?i ?i pe p?c?to?i ?i st? la mas? cu ei. Acum caut? doar un pretext ca s?-l acuze. Dac? nu aplic? legea lui Moise, atunci îl pot denun?a pentru o înc?lcare precis? a legii. Incidentul s-a petrecut în Ierusalim. Isus s-a dus pe Muntele M?slinilor iar în zori a venit din nou la templu ?i tot poporul venea la el, iar el, fiind a?ezat, îi înv??a. C?rturarii ?i fariseii au adus o femeie surprins? în adulter ?i, punând-o la mijloc, i-au zis: ?Înv???torule, aceast? femeie a fost surprins? asupra faptului de adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei s? le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” Îns? spuneau aceasta ispitindu-l, ca s? aib? de ce s?-l acuze” (In 8,1-5). Ini?ial aceast? povestire nu f?cea parte din Evanghelia dup? Ioan, ci doar ulterior a fost introdus? în ea. Provenea din alt? surs?. Pericopa apar?ine stilistic ?i tematic mai degrab? evanghelistului Luca. Scena este descris?  în stilul unui artist. Acuzatorii conduc femeia ca pe o prad? într-un loc public din Ierusalim. În pia?a din fa?a templului, de o parte st? femeia în total? prostra?ie datorat? vinei ?i condamnat? f?r? apel de o lege cumplit?; de alt? parte stau tutorii zelo?i ai ordinii, care ?in la lege, dar nu se uit? la persoan?. Nu e decât practica consolidat? de a vedea ?paiul din ochiul altuia”, de a-i interoga pe al?ii dar nu pe sine. Isus, chemat s? pronun?e sentin?a, este sub observa?ie special?. C?rturarii ?i fariseii s-au unit s? comploteze împotriva lui Isus. Femeia st? în fa?a tuturor iar Isus aplecat scrie cu degetul pe p?mânt.

4. Cine este f?r? de p?cat s? arunce primul cu piatra în ea

Cum se comport? Isus? Cum rezolv? cazul? La început pare c? nu vrea s? r?spund? acuzatorilor ?i se comport? ca ?i cum ei nu ar fi prezen?i. Începe s? scrie cu degetul pe p?mânt. ?tie c? nu are de-a face cu persoane ce trebuie ascultate, c?ci nu urm?resc s? afle adev?rul. Întrucât continuau s?-l întrebe, Isus s-a ridicat ?i le-a spus: ?Acela dintre voi care este f?r? de p?cat s? arunce primul cu piatra în ea!” ?i, aplecându-se din nou, scria pe p?mânt” (In 8,7-8). Ce scria? Multe sunt explica?iile acestui gest, mai mult sau mai pu?in plauzibile. Mul?i cred c? Isus scria p?catele acuzatorilor sau sentin?a împotriva lor pronun?at? apoi în versetul urm?tor. Al?ii, aten?i la p?mânt ?i la deget, fac referin?? la legea lui Moise scris? pe piatr? cu degetul lui Dumnezeu. În orice caz, semnifica?ia gestului nu poate fi departe de fraza ce urmeaz? imediat: ?Cine este f?r? de p?cat s? arunce primul cu piatra în ea”.

5. Judecata dreapt?: iertare ?i invita?ie la convertire

În rezolvarea acestui caz particular Isus introduce trei aspecte novatoare. Mai întâi îi implic? pe acuzatori în judecata lui Dumnezeu: ?Acela dintre voi care este f?r? de p?cat s? arunce primul cu piatra în ea!” (In 8,7). Isus nu neag? gravitatea p?catului. Nu-l ?ine pe cel vinovat drept nevinovat. În cazul femeii p?catul era evident. Nu contest? judecata lui Dumnezeu, dar vrea ca fiecare s? o aplice în primul rând la sine, pentru c? nu este vorba doar de adulter. P?catele sunt felurite ?i multe. Apoi, cine este f?r? de p?cat? Cine nu are nevoie de iertare ?i convertire? Evanghelistul noteaz? cu ironie c? acuzatorii, auzind cuvintele lui Isus, ?au plecat unul câte unul, începând de la cei mai b?trâni” (In 8,9). ?i textul s-ar putea corecta: ?începând de la noi”, ?începând de la mine”. În al doilea rând, Isus face s? în?elegem c? judecata lui Dumnezeu trebuie s? fie într-adev?r a lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate judeca. Cum ar putea face asta oamenii, dac? ei în?i?i sunt p?c?to?i? Apoi, aruncarea primei pietre revenea martorilor (cf. Dt 17,7). Dar ace?tia erau f?r? de p?cat? Cristos, singurul nevinovat, nu arunc? cu pietre în oameni. Prima piatr?! Toate relele depind de prima piatr?. În fine, Isus arat? c? judecata lui Dumnezeu înseamn? iertare ?i invita?ie la convertire. Aceasta este noutatea cea mai surprinz?toare. Dup? ce a r?mas singur, iar femeia în mijloc, Isus s-a ridicat ?i i-a spus: ?Nici eu nu te condamn; mergi, de acum s? nu mai p?c?tuie?ti!” (In 8, 9-11). Prin aceasta Isus nu se dezangajeaz? în fa?a judec??ii lui Dumnezeu, ci o împline?te. Isus arat? c? judecata lui Dumnezeu se manifest? înainte de toate în oferirea iert?rii ?i în invita?ia la schimbarea vie?ii.

6. Învinui?ii sunt doi: ?misera et misericordia”

În femeia p?c?toas? ?i r?scump?rat? de Isus se afl? Biserica întreag? iar în ea, ?i noi, eu ?i tu. În scena lui ?Isus r?mas singur ?i femeia în mijloc” (v.10) în pia?a templului din Ierusalim vedem stând fa?? în fa?? omul ?i Dumnezeu. Sf. Augustin a imortalizat finalul povestirii în ?ase cuvinte: ?Relicti sunt duo: misera et misericordia” – ?Au r?mas ei doi mizerabila ?i milostivirea” (In Ioannem, 33,5). Femeia p?c?toas? ?i Isus. Amândoi sunt acuza?i: femeia, de adulter iar Isus, de exces de milostivire. ?Femeie, unde sunt cei care te-au adus? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea i-a zis: ?Nimeni, Doamne”. Pentru Isus femeia aflat? înaintea lui este un prilej de har ce nu poate înc? încol?i. Atunci Isus pronun?? sentin?a: ?Nici eu nu te condamn; mergi, de acum s? nu mai p?c?tuie?ti!” (Lc 8,10-11). De?i nu neag? gravitatea p?catului, Isus continu? s? lanseze p?c?tosului o scândur? de salvare. Vede în el posibilitatea recuper?rii. Nu zice: ?Nu mai este nimic de f?cut!”. Vedem în asta un act de încredere în om, dar mai ales în posibilit??ile lui Dumnezeu. Când în ap?rarea unor valori (?i legea este bun?!) se pierde din vedere pasiunea pentru om ?i inten?ia genuin? a legii, nu r?mâne decât un dispozitiv de structuri f?r? suflet, de simulacre f?r? via??, de inten?ii ambigue. Fariseice.

7. Dificultatea iert?rii

Chiar recunoscând valoarea fundamental? a iert?rii, trebuie s? admitem c? a ierta nu este niciodat? atât de simplu. Adesea iertarea intr? în conflict cu alte cerin?e nu mai pu?in importante, ca de pild? înf?ptuirea drept??ii, restabilirea adev?rului, lupta pentru cucerirea libert??ii, construirea unei lumi mai bune, ap?rarea celor asupri?i. Cum se împac? invita?ia la iertare cu afirmarea drept??ii? Isus a practicat ?i înv??at iertarea, dar nu a ezitat în anumite ocazii s? repro?eze ?i s? amenin?e: ?Pui de vipere! Cine v-a înv??at s? fugi?i de mânia care are s? vin??” (Lc 3,7). ?Vai vou?, c?rturarilor ?i fariseilor ipocri?i! V? asem?na?i cu mormintele v?ruite care str?lucesc frumos pe dinafar?, dar în interior sunt pline cu oase de mor?i ?i cu toat? putreziciunea” (Mt 23,27). Tot Isus adaug? c? trebuie s?-l corect?m pe fratele care gre?e?te: ?Dac? fratele t?u gre?e?te împotriva ta, mergi ?i mustr?-l numai între patru ochi. Dac? te ascult?, l-ai câ?tigat pe fratele t?u. Dac? nu te ascult?, mai ia cu tine unul sau doi pentru ca orice hot?râre s? fie întemeiat? pe declara?ia a doi sau trei martori. Dac? refuz? s?-i asculte ?i pe ei, spune-l Bisericii. Iar dac? refuz? s? asculte ?i de Biseric?, s? fie pentru tine ca un p?gân ?i un vame?” (Mt 18,15-17). P?gânii ?i vame?ii au nevoie de convertire. Dar cine nu are nevoie? Apoi, când Petru l-a întrebat de câte ori trebuie s? ierte, Isus i-a r?spuns c? de ?aptezeci de ori câte ?apte” (Mt 18,21), adic? mereu. În acest cadru se înscrie orice alt? atitudine, inclusiv lupta pentru dreptate ?i ap?rarea drepturilor.

8. Trei indica?ii evanghelice în favoarea iert?rii

Isus iart? ?i predic? iertarea f?r? s? ascund? faptul c? practicarea iert?rii treze?te nedumerii ?i ridic? întreb?ri la care nu se poate r?spunde u?or. Cum se împac? iertarea cre?tin? cu cerin?a de adev?r ?i dreptate? Cum s? ier?i ?i în acela?i timp s? corectezi? R?spunsul trebuie c?utat în situa?ii concrete, de la caz la caz. Aceast? sarcin? angajeaz? discern?mântul fiec?ruia ?i sinceritatea inimii pentru ca iertarea s? aib? loc în adev?r ?i dreptate. Nu adev?rul ?i dreptatea în abstract. Din Evanghelie se desprind trei indica?ii. Mai întâi, disponibilitatea de a ierta trebuie s? fie baza de la care porne?te orice alt? atitudine, de?i legitim? ?i obligatorie. În lupta pentru dreptate ?i ap?rarea drepturilor legitime ale celor asupri?i unii caut? for?a în ur?, al?ii o caut? în iubire. Doar aceasta din urm? este op?iunea cre?tin?. A doua indica?ie. Trebuie s? nutrim o profund? aversiune fa?? de eroare ?i injusti?ie, dar nu fa?? de oameni. Pare un loc comun de care se poate abuza, dar care din aceast? cauz? nu este mai pu?in adev?rat. Una este gre?eala, alta este omul; una este p?catul, alta este p?c?tosul. În fine, a treia indica?ie. Iertarea evanghelic? înseamn? iubire, nu înseamn? nep?sare sau acceptare pasiv?. Din contr?, iertarea înseamn? iubire exigent?. Iertarea este dat? pentru a se converti, nu pentru a l?sa persoanele ?i situa?iile a?a cum sunt. A?a este ?i iertarea lui Dumnezeu. Denun?area r?ului este înso?it? de oferirea unei posibilit??i de îndreptare. Este exact ceea ce i-a spus Isus femeii surprinse asupra faptei de adulter: ?mergi!”, iat? oferta unei oportunit??i, ?i ?de acum s? nu mai p?c?tuie?ti!” (Lc 8,11), iat? un imperativ ce cuprinde deopotriv? denun?area p?catului ?i posibilitatea convertirii. Cum? Prin Cristos Domnul nostru.

9. Salva?i de credin?a în Cristos

Apostolul Paul ?tie c? nu a fost salvat de lege, ci de credin?a în Isus Cristos. Fascinat ?i transfigurat de cunoa?terea lui Cristos (cf. Fil 3,8-14: lectura a doua), apostolul scrie cre?tinilor din ora?ul Filipi: ?de acum consider c? toate sunt o pierdere în compara?ie cu superioritatea cunoa?terii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate ?i le consider gunoi ca s?-l câ?tig pe Cristos ?i s? m? aflu în el”. ?tie c? justificarea nu-i vine din Lege, ci din credin?a în Cristos. Cunoa?terea despre care vorbe?te apostolul Paul întrece sfera înv???turii ?i a ?tiin?ei. Ea prive?te via?a de credin??. Datorit? întâlnirii cu Cristos apostolul a pierdut toate ?i consider? gunoi ceea ce lumea consider? un câ?tig. Pu?in mai înainte apostolul Paul amintise privilegiile sale de cet??ean liber ?i stimat, fiind din poporul ales ?i bucurându-se de integritate moral? ?i civil?. Întâlnirea cu Cristos pe drumul Damascului a marcat o cotitur? în via?a lui. Din momentul acelei întâlniri toate avantajele pe care le putea ar?ta înaintea oamenilor s-au r?sturnat: ?Nebunia lui Dumnezeu este mai în?eleapt? decât oamenii ?i sl?biciunea lui Dumnezeu este mai puternic? decât oamenii” (1Cor 1,25). Aceast? schimbare de perspectiv? nu înseamn? dispre? pentru lucrurile lumii ?i cele ale omului. Noua lor evaluare deriv? din r?spunsul con?tient dat credin?ei în Cristos.

10. Cuceri?i de Cristos

Cucerit de cunoa?terea lui Cristos, apostolul Paul accept? con?tient calea crucii ?i toate consecin?ele apartenen?ei la Isus Cristos. ?tie c? cine este p?rta? cu Cristos întru moarte va fi p?rta? ?i la învierea lui din mor?i: ?Pe el vreau s?-l cunosc ?i puterea învierii lui ?i comuniunea cu p?timirile sale, fiind conformat cu el în moarte, doar voi ajunge cumva la învierea din mor?i”. Cursa pe stadionul vie?ii continu?: ?Nu c? a? fi dobândit deja aceasta sau a? fi ajuns la des?vâr?ire, dar m? str?duiesc s-o cuceresc, a?a cum am fost ?i eu cucerit de Cristos Isus”.

11. Iertarea, distinctivul cre?tinului

Potrivit evanghelistului Luca iertarea este distinctivul cre?tinului. Diferen?a dintre un cre?tin ?i un p?gân st? tocmai în practicarea iubirii milostive: ?Dac? îi iubi?i pe cei care v? iubesc, ce r?splat? ave?i? C?ci ?i p?c?to?ii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei” (Lc 6,32). Iertarea lui Dumnezeu face ca omul s? nu se închid? în trecutul s?u. Redeschide orizontul vie?ii. Iertarea ?i iubirea lui Dumnezeu primite cu inim? sincer? dau for?a pentru a rezista r?ului ?i ?a nu mai p?c?tui”. Atitudinea lui Isus devine astfel modelul de urmat pentru orice comunitate chemat? s? fac? din iubire ?i iertare inima pulsant? a vie?ii. Specificul propunerii de via?? cre?tin? nu consist? în predicarea sl?biciunilor omene?ti. Pe acestea le cunoa?tem ?i le recunoa?tem ?i ?tim c? avem nevoie de vindecare. Noutatea Evangheliei st? în proclamarea iubirii milostive a Tat?lui care s-a manifestat în Isus Cristos. Pe el vrem s?-l cunoa?tem ?i s?-l urm?m. Cristos ne spune: ?Fi?i milostivi precum Tat?l vostru este milostiv” (Lc 6,36). Iubirea este primul ?i ultimul cuvânt al lui Dumnezeu.

12. Rug?ciunea Bisericii

?D?-mi, Doamne, harul s? te v?d în timp ce te ridici în picioare înaintea mea ?i îmi vorbe?ti. D?-mi umilin?a cuvenit? de a l?sa s?-mi cad? din mâini toate pietrele preg?tite ca s? le arunc împotriva altora! Reînnoie?te în mine bucuria iert?rii tale ?i d?-mi iar??i bucuria mântuirii! Atunci nu voi c?uta s? arunc în al?ii cu pietre”. ?Te rug?m, Doamne, ca, ajuta?i de tine, s? tr?im ?i noi în dragostea care l-a f?cut pe Fiul t?u s?-?i dea via?a din iubire pentru lume”.
 

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu bucuria iert?rii.
(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 4 aprilie 2025)