杏MAP导航

Benedetta Capelli - Cetatea Vaticanului 
Exist? un adev?rat ora? care mi?un? în jurul g?rii Termini de la Roma, format din oameni care alearg? pentru a nu pierde trenul, pentru a ajunge la timp la o întâlnire convenit? sau pentru a a?tepta pe cineva care se întoarce poate dintr-o vacan??. Dar exist? ?i un alt ora?, care cu greu se amestec? cu primul: este ora?ul cutiilor de carton care devin lenjerie de pat, al pungilor de cump?r?turi care sunt garderobe care trebuie ?inute strâns, al unei sticle ?i al unei ?ig?ri care î?i ?in companie. Este ora?ul celor invizibili, al oamenilor care probabil nu au ales s? tr?iasc? pe strad? ?i deseori sunt numi?i ?s?rmanii cri?ti”.

?Cri?ti” care au ales s? retr?iasc? patima lui Isus pe str?zile de lâng? gar? ?i împreun? cu acele chipuri care au devenit familiare pentru c? s-au intersectat la cantina social? ?Ioan Paul al II-lea” sau la c?minul Caritas ?Don Luigi Di Liegro”, dou? realit??i care ofer? ad?post ?i c?ldur? celor care tr?iesc la marginea g?rii. ?Via Crucis degli Invisibili” (Calea Crucii a invizibililor) se concentreaz? pe privirea care devine deschidere c?tre cel?lalt, rela?ie, grij?. Aflat? la a doua edi?ie, ini?iativa a fost organizat? vineri, 11 aprilie a.c., de Caritas din Roma în colaborare cu P?rin?ii salesienii de la bazilica Preasfânta Inim? a lui Isus din cartierul Castro Pretorio.

În privire îl afl?m pe Dumnezeu 
În interiorul bazilicii facem experien?a primei sta?iuni: Isus ne prive?te cu iubire. ?În aceast? sear?”, citim în bro?ura de medita?ie, ?alegem nu doar s? îi vedem pe cei din jurul nostru, ci s? fim privi?i la rândul nostru, s? fim atin?i de privirea celuilalt, care poate avea o putere de schimbare profund?. Con?tien?i c? în acea privire îl putem g?si pe Dumnezeu”. Procesiunea format? din oameni obi?nui?i, oaspe?i ai c?minului Di Liegro, s?raci, c?lug?ri?e ?i preo?i iese afar?, pe Via Marsala. Rug?ciunile marcheaz? pa?ii împreun? cu zgomotul traficului zilei de vineri, al anun?urilor care vin de la gar?, al oamenilor care alearg? pentru ceva important. Contrastul, îns?, se domole?te încet, unii privesc cu curiozitate aceast? umanitate care merge, unii se opresc, unii î?i fac semnul crucii. Nu exist? indiferen??, ci poate curiozitate de a în?elege aceast? Cale a Crucii care pare neobi?nuit? într-un astfel de loc.

Monseniorul Di Tolve: ?Rela?ia ne face s? tr?im” 
Monseniorul Michele Di Tolve, episcop auxiliar al diecezei de Roma, a condus procesiunea. ?Ar trebui s? ne amintim de privirea lui Isus asupra lui Zaheu”, a subliniat el pentru mass-media de la Vatican, ”dac? ne l?s?m întâlni?i de privirea fratelui nostru, ne d?m seama c? Domnul este cel care ne caut? în acea privire, aceasta este ceea ce vrem s? m?rturisim, mergând cu umilin?? printre al?ii, dar întâlnind privirea oamenilor”. Îndemnul episcopului este s? recunoa?tem în cei pe care îi consider?m diferi?i chiar pe noi în?ine ?pentru c? suntem fragili, s?raci, nevoia?i, nevoia celuilalt ar trebui s? ne fac? s? ne d?m seama de nevoile noastre”, adaug? el, ??i acest lucru ne-ar face bine, adesea suntem prea agita?i pentru a atinge obiective prestabilite care ne distrag de la acea rela?ie care în schimb ne face s? tr?im”.

Trincia: Via Crucis a speran?ei 
Odat? cu apusul soarelui, aceast? umanitate a invizibililor continu? s? mearg? spre c?minul din Via Marsala, ultima oprire pe Via Crucis. ?Acesta este un ora?”, explic? Giustino Trincia, directorul Caritas Roma, ”al invizibililor care sunt foarte vizibili, dar de multe ori nu vor s? fie v?zu?i. A?adar, tema pe care o aducem ?i în aceast? Cale a Crucii este, pe de o parte, cea a privirii, invitându-i pe to?i s? se uite la ace?ti oameni ?i, de asemenea, s? fie privi?i, dar, pe de alt? parte, ?i marea tem? a speran?ei. Calea Crucii este, de asemenea, o cale care pecetluie?te speran?a, pentru c? la cap?tul C?ii Crucii se afl? Isus Cristos, care a murit, dar a înviat, care învinge moartea. O speran?? care devine sprijin, solidaritate, apropiere dac? se întâlne?te privirea celuilalt, pentru c? la acea r?scruce se vede ?recunoscut ca persoan?, cu propria demnitate, pentru c? nu exist? nimic mai r?u dincolo de s?r?cia material? decât a fi evitat sau chiar considerat o problem?”. ?Nu ne d?m seama”, conchide directorul Caritas, ”c?, de fapt, toate acestea nu sunt cauza, ci efectul marilor inegalit??i, al nedrept??ilor unei economii, ale unei societ??i care nu pune în centru persoana, demnitatea fiin?ei umane”.

Andrea ?i crucea lui 
Sunt ?apte sta?iuni în care se v?d ducând crucea mai mul?i oameni, printre care ?i Andrea. El locuie?te în c?min, are ochii foarte limpezi, este imposibil s? nu întâlne?ti acea privire care arat? o suferin?? veche, un p?cat pe care înc? nu ?i l-a iertat pentru c? simte gravitatea de a-?i fi b?tut propriul tat?. Exist? un cuvânt pe care îl repet? mereu: ?familie”, simte nevoia ei, o caut?, ar vrea s? o recucereasc?, tânje?te dup? ea. Vrea s? fie din nou tat? pentru fiica sa, Michela, ?i îi este dor de partenera sa, dar ?tie c? pân? acum trebuie s? continue pe calea rena?terii pe care a pornit, pentru care le mul?ume?te sincer lucr?torilor care îl sus?in. ”De ce a?i participat la Calea Crucii?” ”Este un gest”, r?spunde Andrea, ”pe care trebuia s? îl fac, pe care am sim?it nevoia s? îl fac, pentru c?, într-un fel, suntem cu to?ii un pic invizibili. În via?? este important, dup? p?rerea mea, s? te rogi, s? cân?i muzic? ?i s? ?tii cum s? te împaci cu Dumnezeu”. În acest Jubileu al speran?ei, el se întoarce cu vorba la acea privire care este firul ro?u al acestei C?i a Crucii. ?Speran?a este lumina din ochii no?tri, este întâlnirea ?i discu?ia direct? cu oamenii, fie c? este vorba de lucruri bune, de lucruri rele, de c?deri, de c?l?torii, de kilometrii care mai trebuie parcur?i mai ales pentru a m? reuni într-o zi cu familia mea, nu mai pot sta departe, dar ?tiu c? acolo sus se afl? cineva care st? de partea mea, tot ce trebuie s? fac este s? m? rog!”.