杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc? 
19 aprilie 2025 – Vatican News. În Anul Sfânt 2025, pe care Papa Francisc l-a pus sub semnul virtu?ii teologale a speran?ei, s? înv???m de la cei doi ucenici de pe drumul spre Emaus c?, în timpurile pe care le tr?im, înc? întunecate de atâtea rele ?i n?paste, speran?a o putem sorbi din întâlnirea personal? ?i comunitar? cu Isus cel Înviat: afirm? episcopul Anton Co?a, al diecezei romano-catolice de Chi?in?u, în R. Moldova, în Mesajul de Pa?ti 2025, sub genericul ”Cristos, speran?a mea, a înviat. Speran?a nu în?al?”.

V? oferim aici Mesajul de Pa?ti al episcopului Anton Co?a, mesaj publicat în scris ?i în video pe site-ul diecezei de peste Prut.

MESAJUL DE PA?TI 2025
al Preasfin?itului Anton Co?a, episcop de Chi?in?u

?Cristos, speran?a mea, a înviat!” (Secven?a de Pa?ti) 
?Speran?a nu în?al?!” (Rom 5,5)

Iubi?ii mei fra?i ?i surori în Domnul, 
În miercurea din Octava Pa?telui ne este propus? spre ascultare ?i meditare fragmentul din Evanghelia dup? sfântul Luca în care se relateaz? revelarea la Emaus a lui Isus cel Înviat celor doi ucenici care, dezam?gi?i de moartea lui Mesia, au p?r?sit Ierusalimul. Happy end-ul relat?rii este precedat de o expresie care exprim? întreaga durere ?i dezn?dejde a tuturor discipolilor Mântuitorului: ?Noi speram c? el este cel care trebuia s? elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iat?, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri!” (Lc 24,21)

?Noi speram...” Îns? au r?mas în?ela?i în speran?a lor aflând c? Isus a fost condamnat ?i ucis pe lemnul crucii, c? a fost înmormântat, iar la intrarea în mormânt a fost pus? o piatr? mare pentru a fi în?bu?it orice lic?r de speran??. În?ela?i în a?tept?rile lor se îndep?rteaz? de însu?i izvorul speran?ei – de Ierusalim, de cruce, de Isus – ?i merg s? caute speran?a în alt? parte.

Dar iat? c? Speran?a li se al?tur? pe drum ?i le explic? ?toate Scripturile cele referitoare la el” (Lc 24,27), ceea ce face s? ard? inima în ei (cf. Lc 24,32). ?i ce poate s? aprind? mai bine o inim? dezam?git? decât speran?a! Mai ales atunci când Cristos, care este speran?a noastr?, li se descoper? drept Cel Înviat; cel care a realizat trecerea – pa?tele – de la moarte la via??, cel care a eliberat nu doar Israelul, ci întreaga crea?ie din robia p?catului; cel care, îmbr?cat în lumina nemuririi, întreab?: ?Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele t?u?” (1Cor 15,55) ?i aceast? speran?? li se descoper? nu oricum, ci la frângerea pâinii.

?Noi speram...” ?i totu?i, cei doi ucenici nu au sperat în zadar, pentru c?, a?a cum spune sfântul Paul, ?speran?a nu în?al?” (Rom 5,5). Isus nu în?al?! ?i astfel, ?niciunul din toate cuvintele bune pe care Domnul Dumnezeu le-a spus în toate Scripturile cele referitoare la Isus n-a r?mas neîmplinit” (cf. Ios 23,14; Lc 24,32). ?i bucuria împlinirii speran?ei prin învierea lui Isus dintre cei mor?i nu este o bucurie ce se p?streaz? spre propriul deliciu, ci este o bucurie ce trebuie vestit?, pentru ca speran?a s? ajung? ?i la ceilal?i. A?a c?, ?ridicându-se în acela?i ceas, s-au întors la Ierusalim ?i au povestit cele de pe drum ?i cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii” (cf. Lc 24,33.35). Se împline?te astfel triumful definitiv al speran?ei care r?zbate, împreun? cu lumina învierii, din mormântul l?sat gol de Isus, biruitorul mor?ii ?i crainicul vie?ii! Ca semn al speran?ei, învierea lui Isus este dovada cea mai sublim? a adev?rului spus de romancierul francez Romain Roland: ?Oricât ar fi noaptea de lung?, tot vin odat? zorile”.

Iubi?ii mei fra?i ?i surori în Domnul, 
Ne afl?m în Anul Sfânt 2025, pe care Papa Francisc l-a pus sub semnul acestei virtu?i teologale a speran?ei, iar pe fiecare dintre noi ne-a îndemnat s? fim ?pelerini ai speran?ei”. Pentru a fi cu adev?rat astfel de pelerini, s?-i lu?m drept mae?tri pe cei doi ucenici de pe drumul spre Emaus ?i s? înv???m de la ei c?, mai presus de toate, în timpurile pe care le tr?im, înc? întunecate de atâtea rele ?i n?paste, speran?a o putem sorbi din întâlnirea personal? ?i comunitar? cu Isus cel Înviat.

Ceea ce ne înva?? întâi de toate cei doi ucenici este s? nu ne pierdem speran?a îndep?rtându-ne de Ierusalimul ceresc, al c?rui chip pe p?mânt este sfânta Biseric?. Parafrazându-l pe sfântul Ciprian de Cartagina, îndr?znesc s? spun c? ?Extra Ecclesiam nulla spes – În afara Bisericii nu exist? speran??”, acea speran?? care nu în?al?, adic? Isus cel Înviat.

O alt? lec?ie pe care o putem desprinde din aventura celor doi ucenici este g?sirea lui Isus, înviat ?i prezent în Biserica sa, în ?toate Scripturile referitoare la el” (Lc 24,27). Nu în zadar scriitorul italian Aldo Cazzullo afirm? c? ?în Biblie exist? cuvinte de mare speran??, de la început pân? la sfâr?it”, ceea ce face ca Sfânta Scriptur? s? fie cu adev?rat Cartea speran?ei. De aceea, s? nu l?s?m s? treac? vreo zi în care s? nu pe apropiem de Cel Înviat în cuvântul s?u, având speran?a dat? nou? de apostolul Iacob care ne asigur? c?, dac? ne vom apropia de Dumnezeu ?i el se va apropia de noi (Iac 4,8).

Prezent în Biserica sa ?i în cuvântul s?u, Isus cel Înviat mai este prezent ?i în frângerea pâinii, în preasfânta Euharistie ?i g?sirea speran?ei în acest sacrament minunat este a treia lec?ie predat? nou? de cei doi ucenici de la Emaus. Euharistia este, a?a cum o numea deja sfântul Igna?iu de Antiohia, ?medicamentul nemuririi”, a acelei nemuriri pe care Isus ne-a adus-o prin învierea sa din mor?i; este chez??ia învierii noastre, dup? cum ne asigur? Isus însu?i: ?Cine m?nânc? trupul meu ?i bea sângele meu are via?a ve?nic? ?i eu îl voi învia în ziua de pe urm?” (In 6,54). De aceea, s? r?spundem cât mai des la îndemnul lui Isus: ?Lua?i ?i mânca?i, acesta este trupul meu... Lua?i ?i be?i, acesta este sângele meu” (cf. Mt 26,26.28).

Dar pentru a fi pe deplin ?pelerini ai speran?ei” nu este suficient s? g?sim izvorul speran?ei, pentru c? a fi pelerin înseamn? a merge; ?i aici ajungem la a patra înv???tur? a discipolilor de la Emaus: s? le împ?rt??im ?i altora bucuria de a fi plini de speran??, bucurie ce trebuie înso?it? de un gest de iubire. Venerabila Chiara Lubich spunea c? ?Cel Înviat este cea mai mare dovad? a iubirii lui Dumnezeu fa?? de noi”. Fiind noi beneficiari ai acestei iubiri, s? o d?ruim mai departe ?i celor care fie nu o cunosc, fie s-au îndep?rtat de ea, fie nu se pot bucura de ea din cauza grijilor ?i nevoilor.

Iubi?ii mei fra?i ?i surori în Domnul, 
În spiritul bucuriei care face iar??i s? r?sune p?mântul de marea veste ?Cristos a înviat – Adev?rat a înviat!” v? doresc tuturor un Pa?te plin de lumina speran?ei, de prospe?imea credin?ei ?i de ac?iunea iubirii.

Omnia in Christo! 

Cristos a înviat! 
 ? Anton Co?a 
Episcop de Chi?in?u