杏MAP导航

(Vatican News - 30 martie 2025) E Ziua Domnului. Cea de-a patra duminic? a Postului Mare este numit? ?i ?Duminica Bucur?-te! (Laetare)”. Denumirea este sugerat? de invita?ia lui Dumnezeu f?cut? prin profe?ii biblici ?i preluat? de Biseric? la începutul acestei sfinte Liturghii: ?Bucur?-te, Ierusalime, aduna?i-v? to?i cei care-l iubi?i; bucura?i-v? ?i veseli?i-v?, cei care a?i fost întrista?i, ca s? tres?lta?i si s? v? îndestula?i din bel?ugul mângâierilor sale” (cf. Is 66,10-11: Ant. la intrare). Voi cei întrista?i: ?Bucura?i-v?!” Dar, cum s? te bucuri, când multe ?i îngrijor?toare sunt motivele întrist?rii ce agit?  societatea în aceste zile? Biserica ?î?i continu? peregrinarea între prigoana lumii ?i mângâierile lui Dumnezeu” (cf. Sf. Augustin de Hippona; LG 14) ?i deplânge învr?jbirea neamurilor în r?zboaie fratricide. În ?Anul Sfânt” dedicat speran?ei suntem invita?i la rug?ciune st?ruitoare pentru pace ?i discern?mânt. Desigur, rug?ciunea este necesar? nu pentru a schimba atitudinea lui Dumnezeu, dar pentru schimbarea omului din interior. Ast?zi Liturghia invit? la bucuria întoarcerii ?i a iert?rii. Convertirea consist? în principal în recuperarea încrederii în Dumnezeu Tat?l care este bogat în milostivire. El ne a?teapt?, alearg? în întâmpinarea noastr?, ne prime?te cu bra?ele deschise, preg?te?te masa ?i face s?rb?toare. ?i s?rb?toarea nu se face de unul singur, ci cu al?ii în comunitate.

1. Parabolele milostivirii lui Dumnezeu

Apostolul Paul vorbe?te despre îndurarea lui Dumnezeu care a împ?cat lumea cu sine în Cristos Isus. Împ?carea cu Dumnezeu înseamn? rena?tere la o via?? nou? în Cristos (cf. 2Cor 5,17-21: lectura a doua). Isus, în Evanghelie, prezint? parabola tat?lui milostiv. Dumnezeu este credincios f?g?duin?elor sale de iubire ?i iertare pentru c? este bun?tate nem?rginit?. Aceasta este înv???tura pe care Isus o repet? în cuvinte mi?c?toare prin parabola fiului risipitor sau a tat?lui milostiv (cf. Lc 15,1-3.11-32: Evanghelia zilei). Parabola fiului risipitor este povestit? doar de evanghelistul Luca (cf. Lc 15,11-32) ?i este precedat? de alte dou?: parabola oii r?t?cite ?i reg?site, una din o sut? (cf. Lc 15,4-7) ?i cea a drahmei pierdute ?i reg?site, una din zece (cf. Lc 15,8-10). Isus a povestit aceste parabole, dup? ce a constatat cu surprindere c? vame?ii ?i p?c?to?ii se apropiau de el ?ca s?-l asculte”. Este prima dat? când se spune în mod explicit c? scopul prezen?ei acestora al?turi de Isus era acela de a-i asculta cuvântul, în timp ce fariseii ?i c?rturarii ?murmurau pentru c? îi prime?te pe p?c?to?i ?i m?nânc? cu ei” (Lc 15,1-2). Ascultarea cuvântului este primul pas spre convertire. Isus se ap?r? prezentând în parabole lucrarea lui Dumnezeu ?i dovedindu-se ca adev?rat imitator al Tat?lui. Aceste parabole sun? ca un r?spuns dat de Isus fariseilor ?i c?rturarilor, dar orice discipol ?i orice comunitate cre?tin? descoper? în cuvântul lui Isus modul de a se comporta când un membru al comunit??ii se pierde sau se îndep?rteaz? de ea în mod voit.

2. Parabola ?Un tat? ?i doi fii”

În mod obi?nuit este denumit? ?Parabola fiului risipitor”, dar ar fi mai potrivit s? o numim ?Parabola celor doi fra?i” sau ?i mai bine înc? ?Parabola Tat?lui milostiv”. De fapt, nu e vorba doar de un singur fiu, ci de doi fii ?i de rela?ia Tat?lui cu ei. Trebuie s? se converteasc? nu doar fiul care pleac? de acas?, dar ?i acela care r?mâne acas?. Inima Tat?lui r?mâne deschis? fa?? de amândoi. În parabola ?Tat?lui milostiv ?i a celor doi fii” putem distinge dou? tablouri. Primul este delimitat de istoria fiului mai mic, iar al doilea de comportamentul fiului mai mare. Înaintea celor cei doi fii st? tat?l care este, f?r? îndoial?, personajul principal al parabolei. Tat?l r?mâne pe scen? de la început pân? la sfâr?it. Cuvântul ?tat?” revine de dou?sprezece ori. De dou?sprezece ori este indicat printr-un pronume ?i de optsprezece ori este subiectul unui verb. Not?m în povestire ?i repeti?ia expresiei ?era pierdut ?i a fost g?sit” care încheie fiecare din cele dou? tablouri (vv.24 ?i 32).

3. O versiune liber? a parabolei

Era un om care avea doi fii. Când cel mai tân?r i-a cerut partea de mo?tenire ce i-ar fi cuvenit, tat?l a încuviin?at cu strângere de inim? ?i a împ?r?it averea între cei doi fii. Dup? nu mult timp fiul mai mic a plecat într-o ?ar? îndep?rtat?. Acolo ?i-a risipit toat? averea tr?ind în desfrâu. Venind o mare foamete în acel ?inut, s-a aciuat la un patron care l-a trimis s? pasc? porcii. Constrâns de starea mizerabil? a început s? reflecteze c? în casa tat?lui s?u pân? ?i servitorii aveau pâine pe s?turate iar el murea de foame. Atunci, având o tres?rire l?untric?, s-a hot?rât s? se reîntoarc? la tat?l s?u ?i s?-i cear? iertare. ?i-a preg?tit deja mica ?m?rturisire” pentru momentul întâlnirii. M? voi întoarce ?i îi voi spune: ?Tat?, am p?c?tuit împotriva cerului ?i înaintea ta; nu mai sunt vrednic s? fiu numit fiul t?u. Ia-m? ca pe un zilier al t?u!”. S-a ridicat ?i a pornit spre cas?. Când tat?l l-a z?rit de departe, a alergat înaintea lui. V?zând în ce stare jalnic? era, i s-a f?cut mil? de el. L-a îmbr??i?at ?i a poruncit servitorilor s?-i aduc? îndat? haine, înc?l??minte ?i un inel iar apoi s? taie vi?elul cel îngr??at pentru a face un banchet. Fiul mai mare, întorcându-se de la câmp, a auzit cântece ?i dansuri ?i aflând de întoarcerea fratelui s?u, nu voia s? intre. S-a mâniat de primirea s?rb?toreasc? f?cut? fratelui mai mic. Se plângea c? în anii îndelunga?i de când îl sluje?te, tat?l nu i-a dat niciodat? m?car un ied ca s? se bucure cu prietenii. Tat?l îns? i-a r?spuns: ?Fiule, tu e?ti cu mine întotdeauna ?i toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia s? ne bucur?m ?i s? ne veselim, pentru c? acest frate al t?u era mort, ?i a revenit la via??, era pierdut, ?i a fost g?sit!” (Lc 15,31-32). S? ne bucur?m ?i noi ?i s? facem s?rb?toare împreun? cu Tat?l cel bogat în milostivire.

4. Primul tablou: Fiul mai mic plecat între str?ini

O oaie se poate r?t?ci de turm?, se poate pierde o moned?, dar când în povestire se spune c? aceast? oaie ?i aceast? moned? reprezint? un p?c?tos, atunci ne întreb?m: ce s-a întâmplat, ce a f?cut acea persoan? pentru a ajunge în asemenea situa?ie, ce responsabilitate are? Isus explic? toate acestea, vorbind despre un tân?r care se îndep?rteaz? de acas?. Avem de-a face cu o familie de tip patriarhal. Tat?l reprezint? autoritatea indiscutabil?. Apoi vine fiul mai mare care într-o zi va duce cu sine dou? treimi din bunuri (cf. Dt 21,17) ?i probabil întreg patrimoniul imobil. Ce posibilitate va avea fiul mai mic de a fi independent, de a-?i crea o via?? a sa, când tat?l va muri ?i lui îi va reveni doar o treime din bunuri ?i va r?mâne f?r? proprietate? Mai bine s? se gândeasc? imediat, s? rup? leg?tura cu mediul familial ?i s? plece departe. Tat?l respect? libertatea fiului ?i se arat? generos anticipându-i partea de mo?tenire. Rupt de familie ?i de rude, fascinat de avantajele imediate pe care i le ofereau bunurile sale, pleac? s? se bucure de via??. Risipe?te totul f?r? nici o responsabilitate. Dar vine o foamete în regiune ?i el ajunge s? pasc? porcii. Asta însemna cea mai mare degradare pentru un evreu. Via?a i-a devenit insuportabil?. Ar fi dorit s? se sature cu ro?covele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le d?dea. Pare c? nu putea nici s? m?nânce singur. Tr?ia într-o ?ar? p?gân? ca un apostat. Fiecare pas pe care l-a f?cut a fost o ruptur? de totul ?i de to?i. P?catul înseamn? înainte de toate ruperea rela?iilor ?i ridicarea unei bariere între sine ?i ceilal?i, între sine ?i Dumnezeu.

5. R?zgândirea fiului risipitor

La acest punct, ce se mai poate face? Isus poveste?te c? fiul mai mic s-a r?zgândit. Face un examen de con?tiin??. Pleac? de la mizeria în care tr?ia în compara?ie cu servitorii de acas?. Descoper? c? starea mizerabil? se datoreaz? ruperii leg?turii cu tat?l; o ruptur? voit? de el ?i respectat? de tat?l s?u. Dar ajunge în felul acesta s? admit? propria vin? ?i afl? curajul s? se îndrepte spre Dumnezeu. Orice ruptur? a rela?iei cu aproapele, c?lcând poruncile lui Dumnezeu, este întotdeauna o ruptur? a rela?iei cu Dumnezeu, despre care ?tie c? este milostiv. Gândul la Dumnezeu ?i gândul la tat?l fac s? se nasc? în el speran?a ?i credin?a. ?M? voi ridica, m? voi duce la tat?l meu ?i-i voi spune: Tat?, am p?c?tuit împotriva cerului ?i împotriva ta;  nu mai sunt vrednic s? m? numesc fiul t?u. Prime?te-m? ca pe unul dintre arga?ii t?i”. Chipul tat?lui se confund? cu chipul lui Dumnezeu. Încrederea sa total? face cu putin?? ridicarea ?i întoarcerea. S-a ridicat ?i a pornit spre cas?, spre tat?l s?u. ?inta drumului s?u de întoarcere nu este casa, dar întâlnirea cu Tat?l.

6. Întâlnirea cu Tat?l milostiv

Luând în considera?ie comportamentul tat?lui, prezent în scen? de la început pân? la sfâr?it, se poate observa imediat un fapt: tat?l nu înceteaz? s?-l iubeasc? pe fiul care a plecat de acas?, ci continu? s?-l a?tepte. Când fiul se întoarce din ??ara îndep?rtat?”, tat?l se bucur? nespus de mult ?i vrea ca to?i, inclusiv fiul mai mare, s? ia parte la bucuria sa. Astfel tat?l, subiectul central al parabolei, apare bine reliefat. În prim plan este iubirea tat?lui pe care nu-l import? c? fiul ?i-a irosit partea de avere, ci este îndurerat c? este departe ?i are de suferit printre str?ini. Când fiul se întoarce, tat?l nu-i ia în seam? cuvintele ?trateaz?-m? ca pe unul dintre arga?ii t?i” (v.19); pentru el este important c? fiul s-a întors. Acesta este chipul adev?ratului Dumnezeu pe care Isus l-a imitat în via?a sa apostolic?. Este un chip al lui Dumnezeu foarte diferit de cel imaginat de acei c?rturari ?i farisei care se credeau drep?i.

7. Chipul Tat?lui dezv?luit de Cristos

Isus era criticat c? îi prime?te pe vame?i ?i p?c?to?i. Acum Isus le arat? fariseilor ?i c?rturarilor cum se comport? Tat?l. Când îl vede pe fiu c? se întoarce, alearg? în întâmpinarea lui, are ini?iativa, nu-i cere o perioad? de isp??ire ?i de prob? ca s? se conving? de sinceritatea p?rerii de r?u. Nu-l las? nici m?car s?-?i m?rturiseasc? p?catul. Toate acestea arat? c? îl a?tepta, c? nu-?i pierduse încrederea în om. Spunem ?om”, în general, deoarece acest ?fiu” se refer? la orice p?c?tos, a?a cum tat?l este aici chipul lui Dumnezeu. Tat?l îl recunoa?te în demnitatea de fiu. P?catul este de-acum uitat. Tat?l îl îmbr??i?eaz? ?i îl s?rut? f?r? s?-l lase s? se umileasc? la picioarele lui. Haina cea mai frumoas?, sandalele în picioare, inelul în deget sunt tot atâtea moduri de a spune c? fiul este total reabilitat, c? a fost rea?ezat în toate drepturile, c? î?i are locul s?u în familie. Iertarea a triumfat iar în iertare se reface comunitatea, familia lui Dumnezeu. Nu exist? alt? cale de a forma comunitatea, de a zidi Biserica.. Din moment ce to?i suntem p?c?to?i, Biserica nu poate fi decât comunitatea iert?rii ?i reconcilierii: o iertare sincer?, gratuit?, prevenitoare. O iertare deplin? ?i reabilitarea a p?c?tosului c?it în comunitatea bisericeasc?, f?r? a ?ine cont de trecut. Numai astfel Biserica poate fi semnul vizibil ?i f?r? pat? c? în ea se realizeaz? împ?r??ia lui Dumnezeu.

8. Al doilea tablou: Fiul mai mare nu voia s? intre

??i au început s? petreac?”. La acest punct ar trebui s? citim înc? o dat? parabola, având în vedere comportamentul fiului mai mare. În contextul parabolei se afl? ?i fariseii ?i c?rturarii care nu voiau s? stea la mas? cu vame?ii ?i p?c?to?ii (Lc 15,1-2). Ei bine, Dumnezeu se reveleaz? în Isus ca acela care vrea ca nu numai ?fiul mai mare”, dar ?i fariseii ?i c?rturarii s? m?nânce la mas? cu p?c?to?ii converti?i ?i s? formeze împreun? o singur? familie, un singur popor. Fiul mai mare care nu voia s? intre îi reprezint? pe farisei ?i pe c?rturari. În context nu este exclus? dezbaterea puternic? de la începuturile Bisericii despre prezen?a în comunitatea cre?tin? format? din evrei ?i din p?gâni converti?i: fra?ii mai mari ?i respectiv noii veni?i. S-a decis pentru egalitate, de?i unii nu voiau. C? fiul mai mare nu voia s? intre, omene?te vorbind pare ceva firesc. Odat? plecat fratele mai mic, totul era al s?u. Odat? ce acesta s-a reîntors ?i a fost reabilitat, trebuie s? împart? cu el totul de la cap?t. Deci, în loc s? se bucure cu tat?l s?u de întoarcerea fratelui mai mic, este cuprins de invidie: ?Iat?, de atâ?ia ani te slujesc ?i niciodat? n-am înc?lcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodat? m?car un ied ca s? m? bucur cu prietenii mei” (v.29). Pentru el, tat?l era un patron, nu un tat?. Nu a în?eles c? tot ceea ce este al tat?lui este ?i al lui. Îl slujea c? s? merite mo?tenirea. A r?mas acas? dar nu tr?ia ca fiu, ci ca slug?. Din reac?ia lui se deduce c? gândea c? p?catul fratelui mai mic consist? în risipirea averii ?i nu în faptul c? s-a îndep?rtat de acas?. El în schimb a r?mas acas?, dar gândea la fel ca fratele plecat. St?tea acas?, dar cu suflet de mercenar, convins c? a r?mâne acas? înseamn? trud? ?i jertf? ?i c? între str?ini se st? mai bine. Doar în aparen?? este un fiu credincios, c?ci în realitate e incapabil s? împ?rt??easc? bucuria tat?lui. Nu în?elege c? fratele s?u care se îndep?rtase, era un nenorocit ce trebuia ajutat ?i salvat, ci vede mai degrab? un norocos ce trebuie pedepsit. Nu se simte fiu, recunosc?tor ?i bucuros de a fi mereu în casa p?rinteasc?, premiat deja pentru faptul de a fi în cas?: ?Fiule, tu e?ti cu mine întotdeauna ?i toate ale mele sunt ale tale” (v.31). În aceast? stare de tensiune între slujire ?i fidelitate, fiul mai mare a uitat de fratele s?u. Îi pare ceva absurd ca tat?l s?-i vorbeasc? despre ?fratele t?u”. Ce frate! Care frate?  Atunci tat?l a ie?it afar? s?-l cheme ?i pe el. Nu ?tim îns? dac? fiul mai mare a acceptat s? intre. Parabola r?mâne deschis?. Suntem to?i fra?i. Revine fiec?ruia dintre noi s? o completeze cu r?spunsul personal. Sunt dispus la o iertare deplin? ?i milostiv? ca cea a Tat?lui?

9. Privi?i la Domnul ?i fe?ele voastre se vor lumina!

To?i suntem chema?i la convertire, iar convertirea înseamn? ?i participare la bucuria Tat?lui pentru fratele care se întoarce. To?i trebuie s? ne bucur?m de generozitatea ?i milostivirea lui Dumnezeu. Adev?rata convertire nu este altceva decât o întoarcere acas?. Nu este un pre? de pl?tit. Cel pu?in nu acesta este miezul chestiunii. Convertirea consist? mai degrab? în schimbarea mentalit??ii. Isus vrea s? în?elegem c? prezen?a lui Dumnezeu ?i fidelitatea fa?? de legea sa sunt un fapt eliberator ?i constructiv. Cine a în?eles asta, deja s-a convertit. Nu mai este invidios de întoarcerea altora acas?. Nu este gelos c? Tat?l îi iart? pe risipitori, dar împ?rt??e?te bucuria Tat?lui pentru fiul care se întoarce acas?. În?elege ?i ia parte la s?rb?toare. În?elege cele spuse de tat?l fiului mai mare: ?Trebuie s? ne bucur?m ?i s? ne veselim, pentru c? acest frate al t?u era mort ?i a revenit la via??, era pierdut ?i a fost g?sit”. În fiecare p?c?tos care se converte?te se celebreaz? în mod tainic Pa?tele lui Cristos. Prin sfintele taine devenim p?rta?i la învierea Domnului. Înviem cu Cristos la o via?? nou?.

10. Cântarea psalmistului ?i rug?ciunea Bisericii

Ast?zi Cristos îi invit? pe discipoli s?-l laude pe Dumnezeu Tat?l care îi iube?te ?i îi ascult? pe to?i fiii s?i. ?Gusta?i ?i vede?i cât de bun este Domnul! Voi l?uda pe Domnul întotdeauna, lauda lui va fi f?r? încetare pe buzele mele. S? se laude sufletul meu în Domnul! S? aud? cei blânzi ?i s? se bucure. Sl?vi?i pe Domnul împreun? cu mine, s? în?l??m numele lui împreun?! Când îl caut pe Domnul, el îmi r?spunde ?i m? elibereaz? de tot ce m? însp?imânt?. Privi?i la Domnul ?i ve?i fi lumina?i ?i fe?ele voastre nu vor avea de ce s? se ru?ineze. Cel s?rac a strigat ?i Domnul l-a ascultat ?i l-a mântuit de toate necazurile sale” (Ps 33/34,9.2-7: psalmul responsorial). ?Dumnezeule, care, prin Fiul t?u, împline?ti în chip minunat împ?carea neamului omenesc, d?-i, te rug?m, poporului cre?tin, harul s? ias? cu credin?? vie ?i cu evlavie generoas? în întâmpinarea s?rb?torii Pa?telui, care se apropie”.

S? ave?i o ?Duminica binecuvântat?” cu bucuria iert?rii in Domnul!

(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic de vineri 28 martie 2025)