杏MAP导航

(Vatican News – 23 martie 2025) E Ziua Domnului. Suntem în cea de-a treia duminic? a timpului de preg?tire la s?rb?toarea luminoas? a Pa?telui. La adun?rile liturgice continu? s? r?sune de?i în forme diferite chemarea lansat? de Isus la începutul Postului Mare: ?Converti?i-v? ?i crede?i în Evanghelie!” (Mc 1,15), încât ast?zi fiecare dintre noi se poate reg?si în rug?ciunea credinciosului biblic: ?Ochii mei sunt pururea spre Domnul, c?ci el scoate din la? picioarele mele. Întoarce-te spre mine ?i arat?-?i îndurarea, c?ci sunt singur ?i nefericit” (Ps 24/25,15-16: Ant. la intrare). Dumnezeu cel îng?duitor ?i milostiv a?teapt? de la to?i o schimbare a vie?ii. Îns??i situa?ia personal? a fiec?ruia cu întâmpl?rile fericite sau triste dar ?i evenimentele sociale confuze cer s? ne confrunt?m zilnic cu realitatea. Dar nu ne pierdem cump?tul. Suntem în Anul Sfânt al speran?ei. La Liturghia acestei duminici ascult?m cuvintele lui Dumnezeu adresate în vechime lui Moise: ?Am auzit strig?tele poporului meu, am v?zut suferin?ele sale ?i am coborât ca s?-l eliberez”. Aceste cuvinte din istoria biblic? citite ?i ascultate ast?zi de cre?tini au o semnifica?ie mobilizatoare. În Cristos Isus, Dumnezeu a coborât s? elibereze cu adev?rat poporul s?u. Nu a coborât doar inten?ional, cu gândul, dar în mod real, în persoana Fiului. Nu a coborât s? elibereze un popor de un alt popor, ci toate popoarele de du?manul comun care este p?catul ?i moartea. Cristos este cu adev?rat, a?a cum îl nume?te apostolul Paul, ?Pa?tele nostru” (1 Cor 5,7). Plecând de la situa?ii concrete din alte timpuri, lecturile Liturghiei duminicale lanseaz? trei invita?ii la convertire în sensul de întoarcere la sursa nesecat? de lumin? ?i de via?? care este Dumnezeu. Schematic vorbind, suntem chema?i s? facem trei pa?i pe drumul c?tre Dumnezeu.

1. Dumnezeu este în mijlocul poporului s?u

Este propus? mai întâi povestirea chem?rii ?i a misiunii lui Moise pe care Dumnezeu îl trimite s? elibereze poporul din robia egiptean?. Este o etap? important? a istoriei mântuirii. În peregrinarea sa de p?stor, Moise ajunge la Horeb, muntele lui Dumnezeu. Acolo, în pustiu, Domnul îi vorbe?te în flac?ra unui tufi? care ardea f?r? s? se mistuie: ?Am v?zut suferin?a poporului meu care este în Egipt ?i am auzit strig?tele pe care le scoate din pricina cruzimii celor care îi supravegheaz? muncile. Pentru c? îi cunosc durerile, am coborât ca s?-l eliberez din mâna egiptenilor, s?-l scot din ?ara aceasta ?i s?-l duc într-o alt? ?ar? întins? ?i roditoare, într-o ?ar? în care curge lapte ?i miere”… ?Eu te voi trimite la faraon ?i vei scoate din Egipt pe poporul meu, pe fiii lui Israel”. În?elegem bine c? misiunea lui Moise întrece puterile omene?ti. Îns?, Dumnezeu nu este un idol neputincios care ?are ochi ?i nu vede, are gur? ?i nu vorbe?te”, c?ci î?i reveleaz? numele ?i intervine în favoarea poporului asuprit. A crede c? Dumnezeu este cu noi ?i intervine în via?a noastr? este primul pas al convertirii (cf. Ex 3,1-8a.10.13-15: prima lectur?).

2. Recunoa?terea darurilor primite de la Dumnezeu

Apostolul Paul reevoc? c?l?toria evreilor în pustiu, când au primit de la Dumnezeu cele necesare pentru via??, apa din stânc? ?i mana din cer, ?i trage o înv???tur? pentru cre?tini. ?Str?mo?ii no?tri au fost cu to?ii sub norul protector ?i au trecut prin mare. To?i au fost boteza?i împreun? cu Moise… To?i au mâncat din aceea?i mâncare spiritual?, to?i au b?ut aceea?i b?utur? spiritual?, c?ci au b?ut din stânca ce venea în urma lor, iar stânca era Cristos. Cu toate acestea cei mai mul?i dintre ei nu au fost pe placul lui Dumnezeu, de aceea au pierit în pustiu. Acestea s-au întâmplat ca semne, pentru a ne împiedica s? dorim r?ul, a?a cum l-au dorit ei. S? nu cârti?i deci a?a cum au cârtit unii dintre ei ?i au fost uci?i de îngerul nimicitor. Acestea toate li s-au întâmplat ca s? ne slujeasc? drept pild? ?i au fost scrise pentru înv???tura noastr?, care întâmpin?m sfâr?itul veacurilor. Drept aceea, cel care crede c? st? în picioare, s? ia seama s? nu cad?” (cf. 1Cor 10,1-6.10-12: lectura a doua). Deci, al doilea pas al convertirii este s? recunoa?tem darurile primite de la Domnul în via??, la nivel personal, familial ?i social. Îns? darurile lui Dumnezeu sunt ca semin?ele, au nevoie de condi?ii prielnice ca s? se dezvolte ?i s? rodeasc? în noi.

3. Semnele gr?itoare ale timpului

În Evanghelia zilei Isus ne invit? s? discernem semnele timpurilor în c?l?toria vie?ii, s? aducem roade vrednice de poc?in?? ?i s? nu abuz?m de r?bdarea îndelung? a lui Dumnezeu. Convertirea este urgent? ?ast?zi”, ?acum”, iar ceea ce se întâmpl? în fiecare zi se aseam?n? de multe ori cu faptele povestite de Isus la începutul parabolei. Evanghelia ne ajut? s? în?elegem semnifica?ia unor accidente tragice ?i mor?i violente. Isus pleac? de la dou? întâmpl?ri din experien?a uman? zilnic?, dou? dizgra?ii ce provoac? moarte. În acel timp, au venit unii care i-au povestit lui Isus despre galileenii al c?ror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor.  El le-a r?spuns: "Crede?i voi c? ace?ti galileeni au fost mai p?c?to?i decât to?i ceilal?i galileeni pentru c? au suferit aceasta? V? spun, nicidecum! Dar dac? nu v? converti?i, cu to?ii ve?i pieri la fel. Sau crede?i c? cei optsprezece peste care a c?zut turnul din Siloe  ?i i-a ucis erau mai vinova?i decât to?i ceilal?i oameni care locuiau în Ierusalim? V? spun, nicidecum! Dar dac? nu v? converti?i, cu to?ii ve?i pieri la fel" (Lc 13,1-5). Aten?ia la semnele timpului ?i descifrarea sensului lor constituie un al treilea pas pe drumul convertirii la Dumnezeu.

4. Parabola smochinului neroditor

Necesitatea convertirii este ilustrat? de Isus prin parabola unui smochin plin de frunze, viu dar care nu d? fructe. Isus arat? c?, pentru a fi adev?rat?, convertirea spiritual? trebuie s? dea rezultate durabile în via?a noastr?. Parabola smochinului f?r? fructe vrea totodat? s? corecteze gândul c? p?catul ar avea ca urmare în mod automat pedeapsa f?r? apel ?i c? iertarea ar fi imposibil?. Isus vrea s? arate c? cine gre?e?te, poate s? se îndrepte, s? se schimbe. Dumnezeu este r?bd?tor, dar timpul de care dispunem pentru convertire este scurt. S? profit?m de ?momentul prielnic” al Postului Mare, reg?sindu-ne personal în aceast? parabol?: "Un om a plantat un smochin în via sa ?i a venit s? caute fructe în el, dar nu a g?sit ?i i-a spus viticultorului: «Iat?, sunt trei ani de când vin s? caut fructe în smochinul acesta, dar nu g?sesc. A?adar, taie-l! De ce s? mai sec?tuiasc? p?mântul?» Acesta i-a r?spuns: «St?pâne, mai las?-l ?i anul acesta pentru ca s?-l sap de jur împrejur ?i s?-i pun gunoi. Poate va face fructe la anul. Dac? nu, îl vei t?ia»" (Lc 13,1-9: Evanghelia zilei). Ce-i de spus? Dup? trei ani de via?? pe p?mânt, Isus continu? s?-i spun? Tat?lui cu referin?? la fiecare dintre noi: ?St?pâne, mai las?-l înc? un an… am s? m? îngrijesc eu de el”. De când ne-am n?scut, continu? s? repete pentru noi: ?Înc? un an”. Este Dumnezeu din rugul care arde de iubire f?r? s? se mistuie. S? nu abuz?m de îndurarea lui. Ne-am n?scut pentru a muri, ?i murim pentru a învia.

5. Convertirea se întemeiaz? pe milostivirea lui Dumnezeu

Într-adev?r, Sfânta Scriptur? este istoria iubirii lui Dumnezeu dar ?i o istorie a p?catului. La fel ca poporul lui Israel, omul modern descoper? incapacitatea colectiv? de a iubi ?i recunoa?te prezen?a p?catului în lume. To?i ne-am contagiat de p?cat ?i to?i contribuim la r?spândirea lui. Pân? ?i necazurile fizice care vin peste noi, au o anumit? leg?tur? cu p?catul, cel pu?in în sensul c? în loc s? ne uneasc? pentru ?a supune p?mântul” spre binele tuturor, din cauza p?catului care este în noi, ne aservim unii pe al?ii, ne asuprim, ne facem r?u cu mâinile noastre. Totu?i milostivirea lui Dumnezeu, harul, via?a nou? pe care Isus ne-o aduce prin jertfirea de sine, sunt mai tari decât p?catul. Germenii de adev?r ?i de har pe care Dumnezeu i-a pus în om ?i continu? s?-i depun? prin intermediul Bisericii, fac binele mai tare decât r?ul. Recunoscându-ne p?c?to?i, avem încredere în milostivirea Tat?lui care ne iube?te chiar când facem pa?i gre?i?i. În istoria biblic?, în ciuda vinov??iei oamenilor, speran?a prevaleaz?, deoarece se întemeiaz? pe Dumnezeu cel milostiv ?i credincios.

6. Milostivi precum Tat?l din ceruri

Împ?r??ia lui Dumnezeu începe în ziua în care Isus anun?? c? Dumnezeu este Tat? milostiv. El veste?te milostivirea lui Dumnezeu ?i o întruchipeaz? în persoana sa. Isus cere acela?i lucru de la discipolii s?i. Iertarea pe care o acord?m altora este rod al iubirii lui Dumnezeu care a ajuns la inima noastr?; este semnul prezen?ei iert?rii lui Dumnezeu în noi; este dar ?i împ?rt??ire a milostivirii Tat?lui. Suntem discipoli ai lui Isus, dac? îi permitem s? imprime în noi chipul lui Dumnezeu, dac? ne l?s?m modela?i de sfintele Taine ?i de cuvântul Scripturii pentru a deveni fiecare din ce în ce mai mult fiu al lui Dumnezeu. Ac?ioneaz? cre?tine?te acela care, dup? exemplul lui Isus, îl imit? pe Tat?l. Acesta este principiul de baz? al moralei cre?tine. Via?a cre?tin? este în mod esen?ial o imitare a lui Dumnezeu, a iubirii sale milostive, a bun?t??ii sale nem?rginite, a generozit??ii sale inepuizabile. Din rela?ia pe care reu?im s? o stabilim cu Dumnezeu, noi cre?tinii tragem inspira?ia ?i for?a care ne face disponibili s?-i slujim pe al?ii. 

7. Cântarea psalmistului

Ascultarea cuvântului lui Dumnezeu treze?te recuno?tin?a inimii care se manifest? în cântare de mul?umire: ?Îndur?tor ?i milostiv este Domnul. Binecuvânteaz?, suflete al meu, pe Domnul ?i toat? fiin?a mea s? laude numele s?u cel sfânt! Binecuvânteaz?, suflete al meu, pe Domnul ?i nu uita nicicând de darurile lui. El î?i iart? toate p?catele ?i te vindec? de orice infirmitate. El î?i scap? via?a de la pierzare ?i te încununeaz? cu bun?tate ?i îndurare. Domnul s?vâr?e?te dreptatea ?i ap?r? cauza celor asupri?i. El a f?cut cunoscute lui Moise c?ile sale ?i faptele sale minunate fiilor lui Israel. Domnul este îndur?tor ?i milostiv, el este îndelung r?bd?tor ?i plin de dragoste. Cât de mare este distan?a de la cer la p?mânt, tot a?a de mare este mila sa fa?? de cei care se tem de dânsul” (Ps 102/103,1-4.6-8.11: psalmul responsorial).

8. Rug?ciunea Bisericii

Dumnezeule, care e?ti izvor de bun?tate ?i de îndurare, tu ne-ai ar?tat c? postul, rug?ciunea ?i pomana vindec? r?nile pricinuite de p?cate; prive?te spre noi, cei care ap?sa?i de povara gre?elilor, ne recunoa?tem vinov??ia, ?i ridic?-ne necontenit cu îndurarea ta.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu darul speran?ei. 
(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic de vineri 21 martie 2025)