杏MAP导航

(Vatican News – 16 martie 2025) E Ziua Domnului, cea de-a doua duminic? a perioadei de preg?tire la s?rb?toarea luminoas? a Pa?telui. În prima duminic? a Postului Mare l-am înso?it pe Isus în pustiu pentru a înv??a s? învingem ademenirile diavolului cu ajutorul postului ?i al rug?ciunii.

1. Postul orânduit în paradis ?i adev?rata mâncare

Ne întreb?m ce valoare ?i ce sens are pentru noi, cre?tinii, privarea de ceva care ar fi în sine bun ?i util pentru între?inerea noastr?. Deja în primele pagini ale Sfintei Scripturi, Domnul porunce?te omului s? se ab?in? de la a mânca din pomul oprit: ?Din to?i pomii din rai po?i s? m?nânci, iar din pomul cuno?tin?ei binelui ?i a r?ului s? nu m?nânci, c?ci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negre?it” (Gen 2,16-17). Comentând porunca divin?, sfântul Vasile afirm? c? ?postul a fost orânduit în paradis” ?i ?prima porunc? în acest sens a fost dat? lui Adam”. ?i de aceea conchide: ?Acel s? nu m?nânci este deci legea postului ?i a abstinen?ei” (cf. Sermo de jejunio: PG 31, 163,98). Deoarece to?i suntem împov?ra?i de p?cat ?i de urm?rile sale, postul ne este oferit ca un mijloc pentru a restabili prietenia cu Domnul. Am aflat de la Isus c? adev?ratul post este mai degrab? împlinirea voin?ei Tat?lui ceresc, care ?vede în ascuns ?i te va r?spl?ti” (Mt 6,18). Isus însu?i d? exemplu r?spunzând Satanei, la cap?tul celor 40 de zile petrecute în pustiu: ?Nu numai cu pâine va tr?i omul, ci ?i cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4). Adev?ratul post are deci ca scop a mânca ?adev?rata mâncare”, care înseamn? a face voia Tat?lui (cf. In 4,34). Iar dac? Adam nu a ascultat de porunca Domnului ?s? nu m?nânce din pomul cuno?tin?ei binelui ?i a r?ului”, prin post omul credincios în?elege s? se supun? cu smerenie lui Dumnezeu, încrezându-se în bun?tatea ?i îndurarea sa.

2. Pe muntele transfigur?rii cu Isus

Ast?zi Isus ne invit? s? urc?m împreun? pe Muntele Tabor. Deci, din pustiu, sus pe un munte; de la Evanghelia ispitirilor, la Evanghelia schimb?rii la fa?? cu Cristos. În c?l?toria sa spre Ierusalim, unde va tr?i patima, moartea ?i învierea, Isus le arat? ucenicilor în mod anticipat un reflex al gloriei sale. Manifest?rii divine în care patriarhul Abraham prime?te datorit? credin?ei lui darul leg?mântului cu Dumnezeu (cf. Gen 15,5-12.17-18: prima lectur?)  îi corespunde schimbarea la fa?? a lui Isus pe munte (cf. Lc 9,28-36: Evanghelia zilei). Trei dintre apostoli v?d gloria lui Cristos ca semn al noului leg?mânt încheiat prin taina Pa?telui de moarte ?i înviere a lui Isus. La fel ca toate faptele vie?ii p?mânte?ti a lui Isus, ?i transfigurarea este un mister de mântuire pentru noi. Rug?ciunea, pomana ?i postul sunt cele trei practici de poc?in?? recomandate în acest timp sfânt în vederea transfigur?rii vie?ii. Ele  ne dispun s? celebr?m mai bine Pa?tele ?i s? tr?im astfel experien?a puterii lui Dumnezeu care, cum vom asculta în privegherea pascal?: ?Alung? nelegiuirile, spal? orice vin?, celor c?zu?i în p?cat le red? nevinov??ia ?i celor întrista?i bucuria. Stinge du?m?niile, aduce în?elegerea, frânge silnicia” (Vestirea solemn? a Învierii). Dup? aceste considera?ii introductive, relu?m în ordine textele liturgice.

3. Prioritatea credin?ei

La începutul Liturghiei duminicale repet?m cu psalmistul biblic: ??ie î?i spune inima mea: Am c?utat fa?a ta! Fa?a ta, Doamne, o caut. Nu-?i întoarce fa?a de la mine!” (cf. Ps 26/27,8-9). P?r?sit de cei apropia?i, rude ?i prieteni, ?i persecutat de vr?jma?i, psalmistul se refugiaz? înaintea lui Dumnezeu într-o rug?ciune plin? de încredere: ?Domnul este lumina ?i mântuirea mea, de cine m? voi teme? Domnul este ap?r?torul vie?ii mele, de cine m? voi înfrico?a?” (Ps 26/27,1-2). Aceast? rug?ciune a putut tres?ri ?i din inima patriarhului Abraham, când în timp de noapte Dumnezeu l-a condus afar? ?i i-a zis s? priveasc? spre cer ?i s? numere stelele, dac? poate, ?i i-a promis: ?A?a va fi descenden?a ta”. Abram a crezut în Domnul ?i Domnul i-a socotit aceasta ca dreptate”. Toat? m?re?ia patriarhului biblic st? în acest verb al stabilit??ii: ?A crezut”. Atunci Dumnezeu, ?inând cont de credin?a tare a lui Abram, îi face o a doua promisiune: ?Eu sunt Domnul, care te-am f?cut s? ie?i din Ur, din Caldeea, ca s?-?i dau ?ara aceasta ca s-o mo?tene?ti”. Patriarhul este sus?inut de aceast? dubl? promisiune f?cut? de Domnul: c? va avea nenum?ra?i urma?i care vor mo?teni un p?mânt al lor. Promisiunea a fost sigilat? printr-un ritual de jertf? ce devine semnul unei în?elegeri profunde a leg?mântului lui Dumnezeu. Practic Dumnezeu îi spune lui Abraham: ?S? se întâmple mie, ce s-a întâmplat cu aceste animale rupte în dou?, dac? nu sunt fidel promisiunilor mele!” (cf. Gen 15,5-12.17-18: prima lectur?). Datorit? credin?ei, Abraham va deveni acel p?rinte care din genera?ie în genera?ie arat? fiilor drumul credin?ei: s? priveasc? spre cer, s? caute fa?a Domnului, s? se încread? în cuvântul s?u, s? asculte de Dumnezeu.

4. Dumnezeul leg?mântului

Dumnezeu ia mereu ini?iativa leg?mântului ?i de aceea omul nu poate pretinde merite în fa?a lui, de a fi pe plan de egalitate cu el. Domnul va duce la împlinire planul s?u, în ciuda infidelit??ii lui Israel sau a infidelit??ilor poporului noului leg?mânt. Totu?i Dumnezeu respect? ?i cere adeziunea omului. Nu-l salveaz? pe om f?r? aportul omului, nici f?r? o fidelitate total? fa?? de condi?ia uman? pe care o respect?. Dimpotriv?, Domnul îl salveaz? pe om prin ceea ce este mai propriu condi?iei omului pe p?mânt: moartea. Dumnezeu îl salveaz? pe om prim moartea lui Cristos. Leg?mântul este înainte de toate o ini?iativ? a lui Dumnezeu care ne-a ales din iubire. Totodat? este ?i o alegere a poporului care nu recunoa?te alt Dumnezeu decât pe Domnul, nici alt? lege decât cuvântul s?u. În Isus Cristos, Dumnezeu ?i om, se manifest? gratuitatea alegerii lui Dumnezeu ?i se realizeaz? r?spunsul liber al omului. Cristos prezent în Euharistie ne face s? particip?m la fidelitatea sa fa?? de Tat?l ?i cere Bisericii s? aib? aceea?i fidelitate pentru a ar?ta lumii chipul lui Dumnezeu, al Dumnezeului leg?mântului prezent în istoria ?i în prefacerile lumii.

5.  ?Acesta este Fiul meu cel ales; asculta?i de el!”

Iat? episodul Schimb?rii la fa?? în versiunea evanghelistului Luca: ?În acel timp, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan ?i pe Iacob ?i s-a urcat pe munte ca s? se roage. ?i, în timp ce se ruga, înf??i?area fe?ei lui s-a schimbat, iar îmbr?c?mintea lui a devenit alb?, str?lucitoare. ?i iat?, doi b?rba?i vorbeau cu el: ace?tia erau Moise ?i Ilie, care, ap?rând în glorie, vorbeau despre plecarea lui, ce avea s? se împlineasc? în Ierusalim. Iar Petru ?i cei care erau cu el erau toropi?i de somn; când s-au trezit au v?zut gloria lui ?i pe cei doi b?rba?i care st?teau de vorb? cu el. Când ace?tia s-au îndep?rtat de el, Petru i-a spus lui Isus: «Înv???torule, e bine c? suntem aici; s? facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise ?i una pentru Ilie!», ne?tiind, de fapt, ce zice. Pe când spunea acestea, a ap?rut un nor ?i i-a înv?luit în umbr?, iar ei s-au însp?imântat când au intrat în nor. Atunci a fost o voce din nor, spunând: «Acesta este Fiul meu cel ales; asculta?i de el!». Îndat? ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au t?cut ?i nu au spus nim?nui în zilele acelea ce au v?zut” (cf. Lc 9,28-36: Evanghelia zilei).

6. Isus, autorul Noului Leg?mânt

Câteva considera?ii preliminare. Ast?zi, dac? vrem, putem urca pe munte împreun? cu Isus. Ne este oferit? ocazia de a ne ruga cu el ?i retr?i împreun? experien?a celor trei discipoli. Schimbarea la fa?? a lui Isus confirm? întruparea, ar?tând c? în trupul s?u asem?n?tor cu trupul nostru se ascunde slava lui Dumnezeu. Transfigurarea este pentru Isus o anticipare a slavei învierii, iar pentru discipoli un leac împotriva scandalului crucii. Mai mult, luând parte la sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie ?i primind cum se cuvine darul Sfintei Împ?rt??anii suntem transforma?i în Acela pe care îl primim. S?mân?a învierii depus? în sufletul cre?tinului la primirea Botezului, adic? darul Duhului Sfânt, se dezvolt? treptat, când întâlne?te condi?ii prielnice. Misterul de lumin? al transfigur?rii lui Isus se r?sfrânge în mod tainic peste tot Postul Mare. Rug?ciunea, postul ?i faptele de milostivire fa?? de semeni, recomandate cu insisten?? în acest timp sfânt, au ca scop transformarea inimii ?i transfigurarea vie?ii noastre dup? exemplul lui Isus.

7. Considera?ii practice: Cu Isus în rug?ciune

?tim c? dup? m?rturisirea lui Petru, Isus a anun?at prima dat? despre sine c? trebuie s? moar? ?i s? învie din mor?i. Atunci le spunea tuturor: ?Dac? cineva vrea s? vin? dup? mine, s? renun?e la sine, s?-?i ia crucea în fiecare zi ?i s? m? urmeze!” (cf. Lc 9,23). Isus, pentru prima dat?, a început s? vorbeasc? despre patima sa, iar ucenicii nu au acceptat-o. Ba chiar s-au certat, a?a c? e u?or de imaginat c? au fost opt zile de disconfort ?i fe?e lungi, ca atunci când a fost o ceart? în familie. Pentru a dep??i acest moment, ?cam la opt zile dup? aceste cuvinte”, Isus are ideea genial? de a-i invita pe Petru ?i al?i doi înso?itori s? mearg? cu el pe munte s? se roage. Din fericire, ei accept?. Nu este c? oamenii r?spund mereu la o astfel de invita?ie. Încerca?i s? invita?i pe cineva cu care nu sunte?i de acord, s? merge?i s? v? ruga?i împreun?! Chiar to?i, dac? ar face-o, nu ar gre?i, dar s? începem cu noi. În timp ce se ruga, chipul lui Isus s-a schimbat în înf??i?are. Miracol, metamorfoz?? Nu ?tim, dar haide?i s? încerc?m s? facem ?i noi aceast? experien??. Motorul acestei schimb?ri este rug?ciunea, adic? s? v?d pe cineva care iube?te, ?i care este în comuniune cu Dumnezeu. Este ca atunci când v?d de departe o b?trân? neînsemnat?, apoi m? apropii ?i descop?r c? este bunica mea, mama, so?ia, sora mea, cineva care m? iube?te, ?i atunci fa?a aceea br?zdat? de riduri devine cea mai frumoasa dintre toate, ?i pentru c? se lumineaz? privind la mine. Astfel sunt chipul lui Isus ?i hainele lui. Mai întâi l-au v?zut ca pe cineva care merge s? moar? ucis, unul care va fi respins, un s?rac pr?p?dit. Acum, rugându-se cu el, descoper? c? acel mers cu mâinile goale spre du?man, considerându-l prieten, are ceva divin. ?i noi, contemplându-l pe Isus care merge spre Ierusalim, începem treptat s? vedem în acel om, un Dumnezeu; un Dumnezeu care ne iube?te la nebunie!

8. Transfigurarea, o revela?ie pentru discipoli

?i iat?, doi b?rba?i vorbeau cu el: ei erau Moise ?i Ilie, care s-au ar?tat în slav?, ?i vorbeau despre plecarea (ie?irea, exodul) lui, care urma s? aib? loc la Ierusalim. Erau doi oameni mari care doreau s?-l vad? pe Dumnezeu ?i care reprezentau tot Vechiul Testament cu legile ?i profe?iile lui. Ei vorbesc despre exodul lui, adic? despre Patim?. Poate c? ei îi spun lui Isus c? tot cerul se roag? pentru el s?-l sprijine în aceast? încercare; el nu este singur. Probabil totul are loc în timp de noapte, de aceea Petru ?i tovar??ii s?i erau toropi?i de somn; dar când s-au trezit, au v?zut slava lui ?i pe cei doi b?rba?i care st?teau cu el. În timp ce s-au desp?r?it de el, Petru i-a spus lui Isus: ?Înv???torule, bine este s? fim aici. S? facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise ?i una pentru Ilie”. Nu ?tia ce spune. Ce putem spune? Este puterea rug?ciunii care reu?e?te s? te fac? s? vezi frumuse?e acolo unde omene?te nu este decât suferin??. Sunt toropi?i de somn, a?a cum se va întâmpla ?i în Ghetsemani, dar atunci deja întrez?resc învierea, în?eleg c? cel care merge s? moar? a?a, va tr?i pentru totdeauna; este frumos ceea ce v?d ei, dar ?i noi putem vedea. Ei descoper? cât de frumos este Isus ?i cât de frumos putem deveni ?i noi iubind.

9. Transfigurarea, o misiune pentru cre?tini

În timp ce el vorbea astfel, a venit un nor ?i i-a acoperit cu umbra lui. La intrarea în nor, celor trei le-a fost fric?. ?i a ie?it un glas din nor, care zicea: Acesta este Fiul Meu, Alesul; asculta?i-l!" Acest glas îl auziser? deja la botez, dar acum adaug?: ?Asculta?i-l”, ave?i încredere în el, urma?i-l, nu v? teme?i. Îndat? ce vocea a încetat, Isus a r?mas singur. Ei au t?cut ?i în acele zile nu au spus nim?nui ce v?zuser?. Comunitatea îi vede pe discipoli întorcându-se ferici?i, nu mai au acele fe?e lungi pe care le aveau la plecare. Ei în?eleg c? s-a întâmplat ceva pe munte. Nu în?eleg ce anume, nici unul dintre ei nu în?elege, dar reîncep s? mearg? dup? Înv???torul. De multe ori în via?? ne este fric? de ceea ce Dumnezeu ar putea dori ?i cere de la noi. Îns?, deja în Vechiul Testament Dumnezeu se prezint? nu ca unul care cere, ci ca unul care d? ?i este dispus s? pl?teasc? în persoan?, s? piard?, numai pentru a fi credincios la dragostea sa pentru noi. Acesta este sensul primei lecturi, unde practic Dumnezeu îi spune lui Abraham: ?S? se întâmple mie, ce s-a întâmplat cu aceste animale rupte în dou?, dac? nu sunt fidel promisiunilor mele!”. Nimeni nu ?i-ar putea imagina un astfel de Dumnezeu.

10. Transfigurarea: destinul omului

Apostolul Paul este convins c? Domnul nostru Isus Cristos va transforma s?rmanul nostru trup, f?cându-l asemenea trupului s?u glorios. Asemenea unui pelerin  (emigrant), cre?tinul ?tie c? adev?rata sa patrie este în alt? parte, dincolo de orizontul p?mântesc, acolo unde Dumnezeu î?i are locuin?a. Scriind cre?tinilor din ora?ul Filippi, apostolul Paul vorbe?te despre transfigurarea noastr?: ?Noi suntem cet??eni ai cerului; de acolo a?tept?m ca mântuitor pe Domnul Isus Cristos, care va transforma s?rmanul nostru trup, f?cându-l asemenea trupului s?u glorios, prin puterea pe care o are de a-?i supune toate” (cf. Fil 3,17–4,1: lectura a doua). Transfigurarea lui Isus este ?i transfigurarea ?i anticiparea destinului nostru. Transfigurarea începe aici pe p?mânt ?i se des?vâr?e?te în ceruri. Nu este un eveniment menit s? aib? loc doar la a doua venire a Domnului, ci un proces care începe în existen?a p?mânteasc?. Cine este credincios lui Isus Cristos, cine se roag?, cine face voin?a lui Dumnezeu, este transformat în mod treptat ?i ajunge la statura lui Cristos. Evanghelia ne arat? destinul nostru, adic? acela de a fi complet transfigura?i. Începem a fi astfel deja acum, dac? r?mânem credincio?i lui Cristos ?i deschi?i la harul s?u. În credin?a cre?tin? nu exist? via?? moral? f?r? via?? spiritual?. Doar prietenia cu Cristos, doar prezen?a lui Dumnezeu în noi – pe care o numim Duhul Sfânt – poate deopotriv? s? ne lumineze în leg?tur? cu ceea ce este bine, s? ne dea dorin?a de a-l înf?ptui ?i s? ne elibereze treptat de tot ce ne re?ine sau ne împiedec?.

11. Cântarea psalmistului

Domnul este lumina ?i mântuirea mea, de cine m? voi teme? Domnul este sprijinitorul vie?ii mele, în fa?a cui voi tremura? Ascult?-mi, Doamne, glasul când te chem, ai mil? de mine ?i ascult?-m?! Prin glasul inimii îmi ?opte?ti: ?Caut? fa?a mea!” Iar eu, Doamne caut fa?a ta. Nu-mi ascunde fa?a ta, nu îndep?rta cu mânie pe slujitorul t?u; tu e?ti ajutorul meu, nu m? respinge. Sunt sigur c? voi vedea bun?tatea Domnului în împ?r??ia celor vii. A?teapt?-l pe Domnul, fii tare, ai curaj ?i n?d?jduie?te în Domnul (Ps 26/27,1.7-9.13-14: psalmul responsorial).

12. Rug?ciunea Bisericii

Exist? un munte Tabor pe care putem urca zilnic, dac? vrem. În darurile consacrate pe altar la sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie este prezent Cristos transfigurat. Se aude înc? glasul Tat?lui din cer care ne spune: ?Asculta?i-l pe el!”. Aici putem face ceva mai bun decât s? ridic?m ?trei corturi”. Putem face din îns??i inima noastr? cortul în care s?-l primim pe Cristos împreun? cu Tat?l în comuniunea Duhului Sfânt: ?Dumnezeule, care ne-ai poruncit s? ascult?m de Fiul t?u iubit, înt?re?te inimile noastre cu hrana cuvântului t?u, ca, purificându-ne privirea l?untric?, s? ne putem bucura de vederea slavei tale”.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu lumina bucurie în Domnul!
(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 14 martie 2025)