杏MAP导航

C?utare

Considera?ii omiletice la Duminica a VIII-a de peste an (C): Un cuv?nt bun Considera?ii omiletice la Duminica a VIII-a de peste an (C): Un cuv?nt bun 

Considera?ii omiletice la Duminica a VIII-a de peste an (C): Un cuv?nt bun

Ascultarea Evangheliei comport? schimbarea inimii. Isus ?ntreab?: ?De ce vezi paiul din ochiul altuia ?i nu b?rna din ochiul t?u?” Purt?m ?n fa?? desaga cu defectele altora iar ?n spate desaga cu cele proprii ?i de aceea nu le vedem. Numai un comportament conform adev?rului, sincer ?i umil, poate s? dea con?inut rela?iilor cu Dumnezeu, cu al?ii, cu noi ?n?ine.

(Vatican News – 2 martie 2025) E Ziua Domnului, s?rb?toarea s?pt?mânal? a Pa?telui. Binecuvântat? s? fie sfânta zi de Duminic?, deoarece ea alimenteaz? candela credin?ei în Dumnezeu care, în marea sa îndurare, ne-a ren?scut la o speran?? vie prin învierea lui Isus Cristos din mor?i, pentru o mo?tenire nepieritoare (cf. 1Pt 1,3). Sus?inu?i de speran?a învierii cu Cristos, cre?tinii reu?esc s? vad? lucrarea lui Dumnezeu chiar în împrejur?rile cele mai vitrege ale vie?ii ?i pot repeta cu psalmistul biblic: ?Domnul s-a f?cut ocrotitorul meu ?i m-a scos la loc larg, m-a mântuit, pentru c? m? iube?te” (cf. Ps 17/18,19-20: Ant. la intrare). În ziua închinat? Domnului ne amintim de taina Botezului prin care am fost f?cu?i p?rta?i la moartea ?i învierea lui Isus. Fiecare cre?tin poate s? spun? în c?mara inimii sale: ?nu mai tr?iesc eu, ci Cristos tr?ie?te în mine. ?i ceea ce tr?iesc acum în trup, tr?iesc prin credin?a în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ?i s-a dat pentru mine” (Gal 2,20). La începutul Liturghiei duminicale se cuvine s? reînnoim în mod personal f?g?duin?ele de la Botez, actualizând cu credin?? sim??mintele de iubire fa?? de acela care ne-a iubit mai întâi: ?Te iubesc, Doamne, t?ria mea, Doamne, stânca mea, fort?rea?a mea ?i eliberatorul meu; Dumnezeul meu, stânca mea în care mi-am c?utat refugiul, scutul meu, cornul mântuirii mele ?i sc?parea mea” (Ps 17/18,2-3).

1. Dumnezeu asigur? biruin?a în încerc?ri

Ast?zi apostolul Paul ne aminte?te c? ?ghimpele mor?ii este p?catul” ?i c? Dumnezeu ne d? biruin?? în lupta zilnic? împotriva p?catului prin harul Domnului nostru Isus Cristos ?i nu prin puterea legii. Cât prive?te biruin?a asupra mor?ii, ea se va realiza atunci ?când fiin?a noastr? supus? putrezirii se va îmbr?ca în neputrezire ?i fiin?a aceasta muritoare se va îmbr?ca în nemurire”. Atunci se va împlini cuvântul Scripturii: ?Moartea a fost înghi?it? de victorie”. ?i, dup? cum am purtat chipul omului p?mântesc, vom purta ?i chipul celui ceresc (cf. 1Cor 15,54-58: lectura a II-a). Îns?, pân? când se va ar?ta pe deplin chipul omului ceresc, suntem ca vasele olarului. Vasele de lut au valoare dup? ce au fost trecute prin cuptor; a?a ?i omul este cunoscut dup? ce a fost pus la prob?. În?eleptul biblic ?tie acest lucru din experien?a vie?ii: ?Când se cerne grâul r?mâne pleava; la fel descoperi gre?elile unui om, când îl cercetezi mai de aproape. Dup? cum fructele arat? soiul pomului, tot a?a ?i cuvintele arat? ce zace în inima omului (cf. Sir 27,4-7: prima lectur?). Dar nu trebuie s? ne descuraj?m. Dumnezeu, care ne-a promis o mo?tenire nepieritoare, este credincios f?g?duin?elor sale. Este binevenit pentru to?i îndemnul apostolului Paul care îi încuraja odinioar? pe cre?tinii din Corint, amintind c? truda ?i încerc?rile lor nu sunt zadarnice: ?Acum, fra?ii mei preaiubi?i, fi?i tari, de neclintit, lua?i parte la lucrarea Domnului cu o râvn? cât mai mare, c?ci voi ?ti?i c? truda voastr? pentru Domnul nu va fi zadarnic?” (1Cor 15,58: lectura a doua).

2. Ucenici la ?coala lui Isus

Evanghelia acestei duminici continu? predica lui Isus rostit? dup? coborârea de pe un munte. În ultimele dou? duminici am ascultat proclamarea ?fericirilor evanghelice” care încep cu ?Ferici?i voi cei s?raci”, apoi îndemnul la iubirea fa?? de du?mani. Dup? ce a vorbit mul?imilor Isus se adreseaz? ucenicilor. ?Îns? vou? care m? asculta?i, v? spun: ?Iubi?i-i pe du?manii vo?tri, face?i bine celor care v? ur?sc ?i ve?i fi fiii Celui Preaînalt, pentru c? el este bun fa?? de cei nerecunosc?tori ?i r?i. Fi?i milostivi precum Tat?l vostru este milostiv. Nu judeca?i ?i nu ve?i fi judeca?i; nu condamna?i ?i nu ve?i fi condamna?i, ierta?i ?i ve?i fi ierta?i; da?i ?i vi se va da”. ?i le-a spus ?i o parabol?: "Poate un orb s? conduc? un alt orb? Nu vor c?dea amândoi în groap?? Discipolul nu este superior înv???torului, dar orice discipol instruit pe deplin va fi la fel ca înv???torul s?u. De ce, a?adar, vezi paiul din ochiul fratelui t?u, îns? nu iei în seam? bârna din ochiul t?u? Cum po?i s?-i spui fratelui t?u: «Frate, las?-m? s? scot paiul din ochiul t?u», atunci când nu vezi bârna din ochiul t?u? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul t?u ?i atunci vei vedea limpede s? sco?i paiul din ochiul fratelui t?u. C?ci nu este nici un pom bun care s? fac? fructe rele ?i nici un pom r?u care s? fac? fructe bune, pentru c? orice pom se cunoa?te dup? fructele sale: doar nu se culeg smochine din spini ?i nici struguri din m?r?cini. Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel r?u scoate r?ul din tezaurul r?u al inimii sale. C?ci gura lui vorbe?te din prisosul inimii (Lc 6,39-45: Evanghelia zilei).

3. Imitarea lui Isus

Dumnezeul nostru este Tat?l Domnului nostru Isus Cristos. Este Dumnezeul milostivirii, de aceea Isus le-a dat discipolilor aceast? regul? de via??: ?Fi?i milostivi precum Tat?l vostru este milostiv”. Cre?tinul, ?discipolul nu este mai presus de înv???torul, dar orice discipol instruit pe deplin va fi la fel ca înv???torul s?u” (Lc 6,40). Imitarea lui Isus este o îndatorire pentru orice cre?tin. E nevoie s? cunoa?tem cât mai bine gândul lui Isus pentru a nu c?dea în eroare ca orbii într-o groap?. La minunea vindec?rii orbului din na?tere, Isus îi calificase pe fariseii încrezu?i drept c?l?uze oarbe, c?ci unul dintre ei a reac?ionat spunând: "Nu cumva suntem ?i noi orbi?" Isus le-a zis: "Dac? a?i fi orbi, nu a?i avea p?cat. Dar pentru c? spune?i: «Vedem», p?catul vostru r?mâne” (In 9,40-41). Acum Isus îi aten?ioneaz? pe discipoli s? nu devin? ?i ei c?l?uze oarbe: "Poate un orb s? conduc? un alt orb? Nu vor c?dea amândoi în groap??” Cât de practic este Isus! Prin cuvintele sale Isus încearc? s?-i formeze pe discipoli s? arate lumii c? Dumnezeu îl vrea pe om: autentic, sincer, loial, adev?rat. El vrea ca faptele noastre s? fie un reflex, o oglind? a ceea este cu adev?rat în inima noastr?. Numai a?a omul poate reflecta acel chip ?i acea asem?narea cu Dumnezeu care ni se dezv?lui în Isus Cristos. S? ascult?m deci cu aten?ie ?i s? gust?m cuvintele sale care de altfel sunt evidente ?i clare în ele însele, ?i atât de pline de semnifica?ie.

4. Orbi ?i încrezu?i

O întrebare fireasc?. Ce se întâmpl? când un cre?tin pretinde s? înl?ture din Evanghelie milostivirea lui Dumnezeu ?i se arat? indignat c? Dumnezeu este ?bun fa?? de cei nerecunosc?tori ?i r?i”? Nu-i decât un orb ce bâjbâie în întunericul s?u spiritual ?i nu poate fi de ajutor nim?nui. Când un cre?tin este încrezut, îngâmfat, înfumurat, închipuit ?i fudul, când îi dispre?uie?te pe al?ii dar î?i propune s? fie c?l?uza lor, se comport? ca unul care, având o bârn? în ochiul s?u, pretinde s? scoat? paiul din ochii altora. Bârna este orgoliul s?u peste m?sur? care-l face incapabil s? în?eleag? dreptatea ?i s? practice milostivirea. În fa?a acestui obstacol religios, toate celelalte sunt doar ni?te a?chii. ?F??arnicule!” – îi zice Isus cre?tinului încrezut ?i dispre?uitor – ?scoate mai întâi bârna din ochiul t?u, atunci vei vedea limpede ?i vei putea scoate paiul din ochiul fratelui t?u” (Lc 6,42). Isus nu zice: ??i apoi vei avea dreptul s?-i critici pe al?ii”, ci doar: ?Când vei fi smerit ?i vei fi mânat de milostivire, orice gest ?i orice cuvânt al t?u va fi bine primit, pentru c? se va în?elege imediat c? vorbe?ti ?i ac?ionezi cu acelea?i sim??minte ale lui Isus”. Acesta este ?ucenicul bine preg?tit” care devine ca înv???torul s?u.

5. Comoara inimii

Isus manifest? o repugnan?? particular? fa?? de falsitate ?i ipocrizie. El îl prefer? pe p?c?tos omului fals: îl prefer? pe vame?ul care î?i bate pieptul, fariseului încrezut care î?i pune pe fa?? masca bun?t??ii. Pentru ce? Pentru c? p?catul ascuns r?mâne ?i perverte?te sufletul. În timp ce p?catul recunoscut ?i purtat la lumin? cu sim??mântul c?in?ei, este iertat ?i se dizolv?. De aceea Isus nu pierde ocazia de a ne invita s? facem lumin? în?untrul nostru, s? deschidem cutele con?tiin?ei la lumina soarelui lui Dumnezeu. Procedând astfel nu va r?mâne nici o umbr? ?i nici cel mai mic spa?iu pentru întuneric. Acesta este în?elesul înv???turii propuse ast?zi de Isus. Evanghelistul Luca mai noteaz? c? Isus adresându-se discipolilor le-a spus: ?Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel r?u scoate r?ul din tezaurul r?u al inimii sale. C?ci gura lui vorbe?te din prisosul inimii”. Sunt cuvinte ce ne ajut? s? reflect?m. Potrivit fariseilor, o fapt? este bun? dac? este în exterior conform? cu legea lui Dumnezeu. Isus spune c? o fapt? este bun? numai atunci când iese dintr-o inim? bun?, altminteri este o f???rnicie, o ipocrizie. În cuvinte foarte simple, Isus vrea s? spun? c? dac? nu avem o inim? dreapt?, plin? de bun?tate ?i rectitudine, tot ceea ce facem va purta amprenta inten?iilor noastre rele, chiar dac? ascunse.

6. Fructe bune ?i fructe rele

Înc? o întrebare: faptele noastre sunt bune sau rele? Dac? sunt bune inten?iile, ?i faptele vor fi bune. Dac? inten?iile sunt rele ?i faptele noastre sunt rele, chiar dac? în ochii altora ele apar bune ?i dup? legea lui Dumnezeu. Când faptele bune sunt f?cute pentru a fi v?zu?i ?i admira?i de oameni, atunci, ne spune Isus, ?V-a?i primit r?splata”. Fapta apare bun? înaintea oamenilor, dar înaintea lui Dumnezeu nu este decât ipocrizie, falsitate iar falsitatea nu conduce la împ?r??ia lui Dumnezeu. ?i m? întreb mai departe: Cum pot ?ti dac? faptele mele pleac? dintr-o inim? bun? ?i dreapt?? Isus ne d? un criteriu de discern?mânt pe în?elesul tuturor: ?C?ci nu este nici un pom bun care s? fac? fructe rele ?i nici un pom r?u care s? fac? fructe bune, pentru c? orice pom se cunoa?te dup? fructele sale: doar nu se culeg smochine din spini ?i nici struguri din m?r?cini”. Asta înseamn? c? este pomul bun – adic? inima omului, cea care face fructe bune. Dac? inima noastr? este bun?, tot ceea ce facem, o facem din iubire fa?? de Dumnezeu ?i fa?? de aproapele.

7. ?Morminte v?ruite”

Dac? suntem tenta?i s? facem binele doar de ochii altora, doar când cineva ne vede, este de la sine în?eles c? nu sunt o persoan? bun? dar încerc s? apar ca atare. Asta e f???rnicie. Acum în?elegem avertismentul ini?ial dat de Isus: "Poate un orb s? conduc? un alt orb? Nu vor c?dea amândoi în groap??” Dac? avem în inim? o doz? important? de r?utate, cum am putea îndrepta ?i corecta pe al?ii?  Din p?cate, dovedim atâta zel în a critica defectele altora, ?i nu le vedem pe  cele ale noastre. Cunoa?tem morala fabulei lui Esop: Purt?m în fa?? desaga cu defectele altora, iar în spate desaga cu cele ale noastre, ?i de aceea nu le vedem. Numai un comportament conform adev?rului, sincer ?i umil, poate s? dea con?inut rela?iilor noastre cu Dumnezeu, cu al?ii ?i cu noi în?ine. F???rnicia, pref?c?toria, simularea, tr?irea în falsitate echivaleaz? cu a tr?i ca ?morminte v?ruite”.

 

8. Casa construit? pe stânc?

?i Isus continu? instruirea discipolilor: ?De ce m? numi?i «Doamne, Doamne» ?i nu face?i ce v? spun? Oricine vine la mine ?i ascult? cuvintele mele ?i le îndepline?te v? voi ar?ta cu cine se aseam?n?: este asemenea cu omul care, construind o cas?, a s?pat adânc ?i a pus temelia pe stânc?. Venind inunda?ia, ?uvoiul s-a n?pustit în casa aceea, dar nu a putut s? o clatine pentru c? fusese construit? bine. Îns? cine ascult? ?i nu îndepline?te este asemenea cu omul care construie?te o cas? pe p?mânt, f?r? temelie. ?uvoiul s-a n?pustit asupra ei ?i îndat? s-a n?ruit. Iar pr?bu?irea ei a fost mare" (Lc 6,46-49).

9. Cântarea psalmistului

?Cât de frumos lucru este s?-l l?ud?m pe Domnul, s? cânt?m numele t?u, Preaînalte, s? vestim de diminea?? iubirea ta, s? vestim ?i noaptea fidelitatea ta. Cel drept va cre?te ca un palmier, se va în?l?a ca un cedru din Liban. Cei s?di?i în pridvorul Domnului vor înflori în casa Dumnezeului nostru. Ei aduc roade ?i la b?trâne?e, î?i p?streaz? seva ?i prospe?imea, pentru ca s? vesteasc?: ?Drept este Domnul, stânca mea, în el nu este nedreptate” (Ps 91/92,2-3.13-16: psalmul responsorial).

10. Rug?ciunea Bisericii

D?ruie?te-ne, te rug?m, Doamne, harul, ca mersul lumii s? fie c?l?uzit de orânduirea ta d?t?toare de pace ?i Biserica ta s? cunoasc? bucuria de a te sluji în lini?te.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu bucuria Evangheliei
(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 28 februarie 2025)

28 februarie 2025, 14:33