杏MAP导航

(Vatican News – 23 februarie 2025) E Ziua Domnului, s?rb?toarea s?pt?mânal? a Pa?telui. Cre?tinii se adun? pentru a retr?i în mod tainic amintirea mor?ii ?i învierii lui Cristos, c?ci ?atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul s?u, unicul n?scut, ca oricine crede în el s? nu piar?, ci s? aib? via?a ve?nic?” (In 3,25). ?Dumnezeu ?i-a ar?tat iubirea fa?? de noi prin faptul c?, înc? pe când eram p?c?to?i, Cristos a murit pentru noi. A?adar, cu atât mai mult acum, când suntem justifica?i prin sângele lui, vom fi mântui?i prin el de mânie, deoarece dac?, du?mani fiind, am fost reconcilia?i cu Dumnezeu prin moartea Fiului s?u, cu atât mai mult, reconcilia?i fiind, vom fi mântui?i prin via?a lui” (cf. Rom 5,8-10). Luând parte la jertfa Sfintei Liturghii intr?m în terenul sacru al suferin?ei, al crucii îndurate de Cristos, al r?nilor care r?mân deschise în trupul s?u ?i dup? ce a înviat din mor?i. Isus ?poate s? mântuiasc? definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, c?ci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor” (Evr 7,25). Cu aceast? credin?? ne apropiem de tronul harului ?i spunem: ?Doamne, eu am încredere în bun?tatea ta. Inima mea tresalt? de bucurie pentru mântuirea ta. Ii voi cânta Domnului, pentru c? m-a cople?it cu daruri!” (Ps 12/13,6: Ant. la intrare).

1. Evanghelia iubirii du?manilor

Evanghelia duminical? este Evanghelia iubirii du?manilor. Este porunca dificil? dar ea constituie ?inta înalt? a vie?ii cre?tine. Modelul indicat de Isus discipolilor s?i este Tat?l din ceruri. Dou? sunt motivele care impulsioneaz? ?i fac practicabil? iubirea fa?? de du?mani: faptul c? Dumnezeu ne-a iubit pe când eram p?c?to?i ?i imitarea milostivirii lui Dumnezeu care este bun ?i cu cei nerecunosc?tori ?i r?i. Pe fruntea fiec?rui om se afl? semnul demnit??ii filiale care reflect? paternitatea lui Dumnezeu. În acel timp, Isus a spus ucenicilor s?i: ?Vou? care m? asculta?i v? spun: iubi?i pe du?manii vo?tri, face?i bine celor care v? ur?sc, binecuvânta?i pe cei care v? blestem?, ruga?i-v? pentru cei care v? fac r?u. Celui care te love?te peste un obraz, întoarce-i-l ?i pe cel?lalt; dac? î?i ia cineva haina, las?-l s?-?i ia ?i c?ma?a. Oricine î?i cere, d?-i, ?i celui care ?i-a luat cu sila nu-i cere înapoi. Ceea ce voi?i s? v? fac? vou? oamenii, face?i-le ?i voi lor. Dac? iubi?i numai pe cei care v? iubesc, ce r?splat? pute?i a?tepta? Chiar p?c?to?ii iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. ?i dac? face?i bine numai celor care v? fac bine, ce r?splat? pute?i a?tepta? ?i p?c?to?ii fac acest lucru. ?i dac? da?i cu împrumut numai acelora de la care n?d?jdui?i s? primi?i înapoi, ce r?splat? pute?i a?tepta? Doar ?i p?c?to?ii împrumut? p?c?to?ilor, ca s? primeasc? înapoi întocmai. Voi îns? iubi?i pe du?manii vo?tri, face?i bine ?i da?i cu împrumut, f?r? s? a?tepta?i ceva în schimb, ?i r?splata voastr? va fi mare: ve?i fi fiii Celui Preaînalt, pentru c? el este bun ?i cu cei nerecunosc?tori ?i r?i. Fi?i deci milostivi, dup? cum ?i Tat?l vostru este milostiv. Nu judeca?i ?i nu ve?i fi judeca?i; nu osândi?i ?i nu ve?i fi osândi?i; ierta?i ?i vi se va ierta; da?i ?i vi se va da. O m?sur? bun?, îndesat? ?i scuturat?, gata s? se verse, ve?i primi în dar. C?ci cu m?sura cu care voi m?sura?i, vi se va m?sura ?i vou?” (Lc 6,27-38: Evanghelia zilei).

2. Iubirea fa?? de du?mani face diferen?a

Des?vâr?irea evanghelic? la care Isus îi cheam? pe discipolii s?i î?i afl? împlinirea în cuvintele ?i în gesturile sale. El estre primul care a fost credincios acestei iubiri pân? la moartea pe cruce rugându-se spunând: ?Tat?, iart?-i, c?ci nu ?tiu ce fac” (cf. Lc 23,33-34). Este dovada unei iubiri necondi?ionate chiar fa?? de du?mani. Cre?tinul chemat s?-l urmeze pe Isus în modul de a sim?i, de a gândi ?i de a voi (cf. Fil 2,5) se confrunt? mereu cu aceast? cerin??. Dar este posibil s?-l iube?ti realmente pe du?man, în timp ce el î?i manifest? ostilitatea ?i du?m?nia, ura ?i aversiunea? Este posibil? omene?te aceast? simultaneitate scandaloas?? Experien?a de toate zilele arat? c? farmecul iubirii absolute fa?? de du?mani dispare complet ?i nu reu?e?te s? capete consisten?? în situa?ii concrete de du?m?nie. Constatarea acestei incapacit??i este poate momentul fundamental din punct de vedere omenesc al drumului spre iubirea fa?? de du?mani. Evanghelia îl face pe cre?tin s? vad? în el însu?i du?manul iubit de Dumnezeu ?i pentru care Cristos a murit. ?Ceea ce tr?iesc acum în trup, tr?iesc prin credin?a în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ?i s-a dat pentru mine” (Gal 2,20). ?Du?mani fiind, am fost reconcilia?i cu Dumnezeu prin moartea Fiului s?u” (Rom 8,10). Aceasta este experien?a de baz? de la care porne?te drumul spiritual ce ne conduce la iubirea fa?? de du?mani. Scriitorul bisericesc Tertullian (Cartagina, anii 155 - 227 circa) face aceast? constatare: ?S?-i iubeasc? pe prieteni, asta o fac to?i; pe du?mani îi iubesc doar cre?tinii” (Ad Scapulam 1,3) Aceste cuvinte vor s? pun? în eviden?? diferen?a cre?tin?, ?i anume iubirea fa?? de du?mani. În toat? via?a sa, Isus a fost singurul care a predicat iubirea fa?? de du?mani ?i a realizat-o pe deplin. Când privim o cruce s? contempl?m în ea semnul celui mai înalt vârf spre care Isus ?i-a împins iubirea. Orice cruce, în t?cere, ne invit? ?i pe noi s? iubim a?a.

3. Indicatoare de drum într-o lume violent?

?Ierta?i ?i vi se va ierta”. Nu este u?or s? ier?i. Înc? ?i mai greu este s?-i iube?ti pe du?mani. Dar poate reu?esc mai bine cei care spun c? au credin?? în Dumnezeu ?i sunt aten?i la via?a lor moral?? Nu! Nici lor nu le este u?or, orice ar spune ei despre asta. Formulele de etichet? sunt adesea în?el?toare. Dincolo de cuvinte ac?ioneaz? mecanisme ale min?ii ce reu?esc s? corup? aproape orice. C? este dificil s?-i iube?ti pe du?mani, spune asta ?i Biblia care descrie pe larg perfidia ?i r?utatea oamenilor. Istoria biblic? începe de la un fratricid, este str?b?tut? de un val de sânge ?i se termin? cu un masacru de propor?ii uria?e descris în ultima carte. Îns? tot Biblia, în centrul acestei istorii violente ?i al acestui p?mânt devastat f?r? întrerupere, pune s?ge?i ce indic? o direc?ie diferit? pe care oamenii pot s? o ia pentru a îmbun?t??i propria via?? ?i transforma istoria din s?lbatec? în uman? ?i din uman? într-o istorie conform? cu sfin?enia lui Dumnezeu.

4. Saul ?i Cain

Ast?zi în prima lectur? liturgic? este prezentat tân?rul David care era urât de moarte de c?tre regele Saul (cf. 1Sam 26,2.7-9.12-13.22-23). Suntem în secolul al X-lea înainte de Cristos, înainte ca Isus s? spun?: «Iubi?i pe du?manii vo?tri». În zilele acelea, Saul a pornit cu trei mii de oameni de elit? din Israel, ca s?-l caute pe David în pustiul Zif. În timpul nop?ii, David ?i Abisai, înso?itorul s?u, s-au strecurat în interiorul taberei lui Saul; l-au g?sit pe acesta dormind în mijlocul taberei; suli?a lui era înfipt? în p?mânt lâng? capul s?u. Comandantul armatei ?i oamenii lui erau culca?i împrejurul lui Saul. Atunci Abisai i-a spus lui David: ?Ast?zi ?i l-a dat Dumnezeu în mân? pe du?manul t?u. Ei bine, am s?-l str?pung, fixându-l la p?mânt cu propria lui lance, dintr-o singur? lovitur?, f?r? s? mai fie nevoie de a doua”. A?a gândesc ?i mul?i credincio?i care folosesc numele lui Dumnezeu pentru a-?i justifica r?zbun?rile ?i crimele. Îns? David i-a spus lui Abisai: ?Nu-l ucide! Cine ar putea r?mâne nepedepsit dup? ce ?i-a ridicat mâna împotriva regelui, care a primit ungerea Domnului?” Fraza aceasta ar trebui comparat? cu o alt? fraz? de la începutul Bibliei despre istoria lui Cain ?i Abel. Acolo se cite?te c? Dumnezeu a pus un semn pe fruntea lui Cain, pentru ca oricine l-ar întâlni, s? nu-l ucid? (cf. Gen 4,15). Înv???tura biblic? este evident?. Pe fruntea fiec?rui om se afl? semnul demnit??ii lui, aceea care reflect? paternitatea lui Dumnezeu. Din acest motiv nu-i este permis nim?nui s?-?i ridice mâna împotriva unui altui om. Dumnezeu este st?pânul vie?ii. Numai Dumnezeu ?tie ceea ce este drept ?i nedrept în faptele oamenilor. David a luat lancea ?i vasul cu ap?, care erau la capul lui Saul, ?i a plecat. Nimeni n-a v?zut, nimeni n-a ?tiut ?i nimeni nu s-a trezit: to?i dormeau, c?ci Domnul f?cuse s? cad? asupra lor un somn adânc. David a trecut de cealalt? parte a v?ii ?i s-a oprit la o bun? distan?? pe vârful muntelui. El a strigat: ?Iat? aici lancea regelui! Unul dintre slujitori s? treac? dincoace ?i s-o ia. Domnul va r?spl?ti fiec?ruia dup? dreptatea ?i fidelitatea lui. Ast?zi Domnul te-a dat în mâinile mele, îns? eu n-am vrut s?-mi ridic mâna asupra regelui, care a primit ungerea Domnului”.

5. Imitarea lui Dumnezeu, izvorul oric?rui bine

Isus ne invit? pe to?i: ?Fi?i milostivi, dup? cum Tat?l vostru este milostiv” (cf. Lc 6,27-38: Evanghelia zilei). Imitarea lui Dumnezeu este important? în Scripturile sacre ale Vechiului ?i Noului Testament. Imitarea lui Dumnezeu constituie fundamentul convie?uirii morale între oameni. Dac? înceteaz? în noi leg?tura cu acest izvor de bine, lumea nu va fi niciodat? în pace. Nu era pe timpul lui Isus ?i nu este nici ast?zi. F?r? for?a continu? ce vine din acest izvor de via??, virtutea oamenilor ajut? prea pu?in sau deloc, începând din familie unde iubirea dintre so?i este inconstant?, fiii sunt descump?ni?i ?i violen?i, b?trânii sunt considera?i o povar? insuportabil?, educa?ia se face la întâmplare. Nici vorb? de iubirea du?manilor! Cineva sus?inea cu pesimism c? ?nu iubim nici ceea ce se crede c? iubim”. Poetul italian Giuseppe Ungaretti (1888-1970) spune într-o poezie,: ?În nici o parte a p?mântului nu-mi pot stabili casa. Caut o ?ar? nepâng?rit?” (din ?Girovago”, 1918). Fire?te, nu a g?sit-o. Nimeni nu va putea g?si aceast? ?ar?, decât în inima sa împ?cat?, dar nu de virtu?ile omene?ti care sunt inconstante ci de virtutea divin?. În situa?ii de lini?te ?i pace s-ar putea am?gi c?-i iube?te pe al?ii, dar în situa?ii dificile va constata cu uimire ?i durere c? se iube?te cu adev?rat doar pe sine.

6. Iubi?i-i pe du?manii vo?tri

Isus poart? legea lui Dumnezeu la des?vâr?irea ei. Condenseaz? totul într-un singur cuvânt: Iubi?i! Nu numai proverbul ?Ce ?ie nu-?i place, altuia nu-i face!” dar ”regula de aur”: ?Ceea ce vrei s?-?i fac? ?ie al?ii, f?-le tu lor”. Isus cere discipolilor s?i ceea ce oamenii nu au f?cut niciodat? ?i nu le place s? fac?: s? întoarc? ?i cel?lalt obraz ?i s? iubeasc? pe cei care îi ur?sc. Este consolant s? ne gândim c? mul?i cre?tini au ajuns la culmea iubirii evanghelice imitându-l pe Isus: de la sfântul diacon ?tefan, primul martir, care s-a rugat pentru cei care îl omorau cu pietre, la sfântul Maximilian Kolbe  care îi ajuta pe tovar??ii s?i s? se roage pentru tor?ionari lor din lag?rul de la Auschwitz (1941); de la cei ?apte c?lug?ri trapi?ti masacra?i în 1996 la Tibhirine în Algeria, la Giovanni, fiul profesorului italian Vittorio Bachelet, care la slujba de înmormântare i-a iertat public ?i s-a rugat pentru asasinii tat?lui s?u (Roma,1980).

7. Cântarea psalmistului

Îndur?tor ?i milostiv este Domnul. ?Binecuvânteaz?, suflete al meu, pe Domnul ?i toat? fiin?a mea s? laude numele lui cel sfânt! Binecuvânteaz?, suflete al meu, pe Domnul ?i nu uita nicicând de darurile lui. El î?i iart? toate p?catele ?i te vindec? de orice infirmitate. El î?i scap? via?a de la pierzare ?i te încununeaz? cu bun?tate ?i îndurare. Domnul este îndur?tor ?i milostiv, el este îndelung r?bd?tor ?i plin de dragoste. El nu r?spl?te?te dup? gre?elile noastre, nici nu pedepse?te dup? f?r?delegile noastre. Cât de departe este r?s?ritul de apus, atât de mult îndep?rteaz? de la noi p?catele noastre. A?a cum un tat? î?i iube?te copiii, a?a îi iube?te Domnul pe cei care se tem de dânsul” (Ps 102/103,1-4.8 ?i 10.12-13: psalmul responsorial).

8. Rug?ciunea Bisericii

?Atotputernice Dumnezeule, d?ruie?te-ne, te rug?m, harul s? cuget?m pururi la cele spirituale, ca s? împlinim ceea ce e pl?cut înaintea ta, ?i prin cuvânt, ?i prin fapt?”.
 

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu for?a bucuriei în Domnul!

(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic de vineri 21 februarie 2025)