杏MAP导航

(Vatican News - 9 februarie 2025) E Ziua Domnului, s?rb?toarea Pa?telui s?pt?mânal. Sfânta Liturghie începe ast?zi cu o invita?ie insistent? la pream?rirea

lui Dumnezeu: ?Veni?i s? ne închin?m lui Dumnezeu ?i s? ne plec?m în fa?a Domnului, creatorul nostru; c?ci el este Domnul, Dumnezeul nostru!” (cf. Ps 94/95,6-7). Este un îndemn din psalmul 94/95 pe care preo?i, persoane consacrate, c?lug?ri ?i c?lug?ri?e, dar ?i mul?i credincio?i laici îl recit? zilnic, individual sau în comun, la începutul Oficiului divin. Tr?irea credin?ei comport? o alegere continu? între fidelitate ?i infidelitate fa?? de Dumnezeu. De aceea psalmistul lanseaz? îndemnul: ?ast?zi, nu v? împietri?i inimile” dar ?asculta?i glasul Domnului”, ca s? pute?i intra în ?odihna” zilei ce nu cunoa?te apus. Este un îndemn la fidelitate ?i un avertisment în privin?a gre?elilor de odinioar? spre a nu uita c? fiecare zi pe care Dumnezeu ne-o d?ruie?te, poart? în sine o nou? chemare la iubire. Dup? odihna nop?ii, e bine ca la începutul zilei s? reînnod?m con?tient sentimentele de iubire fa?? de Dumnezeu. ?S?-l l?ud?m pe Domnul pentru îndurarea lui, pentru faptele lui minunate în folosul oamenilor, c?ci el a potolit setea sufletului însetat ?i a umplut de bun?t??i sufletul fl?mând” (cf. Ps 106/107,8-9: Ant. la Împ?rt??anie).

1. Mereu ca la începutul predic?rii Evangheliei

Ast?zi ne afl?m to?i în Galileea printre ascult?torii lui Isus. Evanghelia acestei Duminici este cunoscut? ca Evanghelia pescuirii minunate. Este o pagin? care ajut? la a-?i face o idee destul de fidel? despre felul cum se desf??ura în mod practic activitatea lui Isus ?i a celor din jur. Evanghelistul Luca nu urmeaz? o ordine cronologic?, ci vrea s? transmit? o înv???tur?. Isus se afl? pe malul lacului Genezaret ?i vorbe?te mul?imii care se îmbulze?te s?-l asculte. Tabloul solemn pare mai degrab? o scen? pascal? în care Isus înviat din mor?i se arat? apostolilor ?i st? în mijlocul lor. Isus a v?zut dou? b?rci trase la mal, iar pescarii, coborâ?i din ele, sp?lau n?voadele. Suindu-se într-una din b?rci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndep?rteze pu?in de la mal. A?ezându-se, înv??a mul?imile din barc?. Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: ?Înainteaz? în larg ?i arunca?i-v? n?voadele pentru pescuit!” R?spunzând, Simon i-a spus: ?Înv???torule, toat? noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Îns? la cuvântul t?u, voi arunca n?voadele”. ?i, f?când aceasta, au prins a?a o mare mul?ime de pe?ti încât li se rupeau n?voadele. Atunci au f?cut semne înso?itorilor lor din cealalt? barc? s? vin? pentru a-i ajuta. Ei au venit ?i au umplut amândou? b?rcile încât erau gata s? se scufunde. V?zând aceasta, Simon Petru a c?zut la picioarele lui Isus, spunând: ?Îndep?rteaz?-te de mine, c?ci sunt un om p?c?tos, Doamne!” Pentru c? îl cuprinsese teama pe el ?i pe to?i care erau cu el pentru pescuirea pe care au f?cut-o, la fel ?i pe Iacob ?i pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau înso?itorii lui Simon. Îns? Isus i-a spus lui Simon: ?Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” Dup? ce au dus b?rcile la mal, p?r?sind toate, l-au urmat pe Isus (cf. Lc 5,1-11: Evanghelia zilei). S? actualiz?m aceast? pagin? cu câteva sublinieri.

2. Toat? noaptea am trudit ?i nu am prins nimic

Se întâmpl? multora s? înregistreze din când în când forme de del?sare ?i dezinteres fa?? de tot ceea ce pân? atunci era programul vie?ii lor. Cine este cuprins de aceast? indispozi?ie se simte ca unul care umbl? în întuneric. În aceast? stare sufleteasc? omul î?i manifest? sie?i ?i altora nemul?umirea aproape fa?? de orice, pân? ?i de propria familie ?i de el însu?i: ?A? vrea s? stau pe contul meu, pe Lun?, pe Marte, într-un pustiu, f?r? s? m? interesez de nimic, ?i f?r? s? dau cont nim?nui despre mine”. Sunt st?ri de suflet ce se manifest? ?i pe plan religios ?i în acest sens poate fi în?eleas? obiec?ia sau scuza adus? de Petru: ?Înv???torule, toat? noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic”. Este vorba de noaptea sufletului, de acel timp al vie?ii în care totul apare întuneric, golit de sens iar credin?a nu mai este o f?clie ce lumineaz? via?a.

3. La cuvântul t?u voi arunca n?voadele

Desigur, evanghelistul nu se gândea la toate acestea când redacta povestirea, dar avea în vedere ceva asem?n?tor. ?i, pentru a actualiza Evanghelia, a plasat-o în contextul istoric al Bisericii de atunci, când erau unii care se întrebau în ce privin?? s-a schimbat via?a lor, dup? ce au trecut cu mult entuziasm de la p?gânism sau de la ebraism la cre?tinism. Celor care îi puneau chestiunea religioas? în ace?ti termeni, evanghelistul Luca le-a povestit un episod din via?a lui Isus, care în cele patru evanghelii este repetat cu unele varia?ii de mai multe ori ?i care în aceast? pericop? se termin? cu o pescuire minunat? petrecut? atunci

când n?voadele au fost aruncate în mare la cuvântul lui Isus. Punctul cheie al povestirii st? tocmai în obiec?ia pe care Petru o pune lui Isus: ?Înv???torule, toat?

noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Îns? la cuvântul t?u, voi arunca n?voadele”. Au trudit toat? noaptea dar nu au prins nimic. Isus observ? b?rcile, urc? în cea a lui Simon ?i îi cere s? mai fac? o încercare. De?i era obosit, Simon nu refuz? pu?in? trud? în plus. Accept? imediat s? fac? un serviciu lui Isus dar ?i mul?imii care voia s?-l aud? mai bine. Pân? atunci aruncase n?voadele în mare din ini?iativ? proprie sau la sfatul altora, dar nu la porunca lui Isus. Când un cre?tin constat? z?d?rnicia vie?ii sale spirituale sau morale, trebuie s? se întrebe: ?Pe ce cuvânt ?i pe ce program mi-am întemeiat via?a pân? acum?”

4. Nu te teme, vei fi pescar de oameni

Ceea ce s-a întâmplat, dup? ce n?voadele aruncate în mare la porunca lui Isus s- au umplut cu o mul?ime de pe?ti, este concluzia nu numai a Evangheliei de azi, dar a atâtor împrejur?ri din via?a noastr?. Dup? mul?i ani de via?? ?tears?, r?spunzând la o inspira?ie, permitem s? intre în noi cu putere harul lui Dumnezeu. Petru, uimit peste m?sur? de ceea ce s-a petrecut, s-a aruncat în genunchi pentru a-i ar?ta lui Isus regretul c? pân? în acel moment nu s-a încrezut

total în înv???torul s?u. Isus i-a zis: ?Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de

oameni!” Aceasta este urmarea oric?rei istorii religioase ce se întemeiaz? pe Dumnezeu. Morala povestirii este c?, dac? ne întemeiem sim??mântul religios numai pe Dumnezeu, nu ne ajunge via?a pentru a povesti altora ceea ce Dumnezeu a f?cut ?i face pentru noi. În schimb, dac? ne baz?m credin?a doar pe noi în?ine, ne a?teapt? nop?i multe ale sufletului în care nu vom putea decât s? ne agit?m în zadar aruncând în mare n?voade peste n?voade pentru a le scoate la ??rm complet goale.

5. Noi predic?m astfel, iar voi astfel a?i crezut

Relu?m lecturile liturgice dintr-o alt? perspectiv?. Liturghia propune azi una din

primele formul?ri ale credin?ei cre?tine, ?i anume ?Crezul” folosit de cele mai vechi adun?ri liturgice în timpul celebr?rii Cinei Domnului. În centrul credin?ei este pus? moartea ?i învierea lui Isus Cristos. Apostolul Paul precizeaz? c? le-a transmis cre?tinilor din Corint ceea ce el însu?i a primit, ?i anume c? Isus ?Cristos a murit pentru p?catele noastre, potrivit Scripturilor, ?i a fost îngropat; a

înviat a treia zi dup? cum spun Scripturile ?i i-a ap?rut lui Petru, apoi celor doisprezece. Dup? aceea s-a ar?tat la peste cinci sute de fra?i deodat?, dintre care

cei mai mul?i sunt în via??, iar unii au murit. Dup? aceea, i s-a ar?tat lui Iacob ?i apoi tuturor apostolilor. Ultimului dintre to?i, ca unui n?scut înainte de vreme, mi s-a ar?tat ?i mie, c?ci eu sunt ultimul dintre apostoli, care nu sunt vrednic s? m? numesc apostol, pentru c? am persecutat Biserica lui Dumnezeu…A?adar, atât eu, cât ?i ei, noi predic?m astfel, iar voi astfel a?i crezut” (cf.1Cor 15,1-11: lectura a doua). Sunt formul?ri scurte ce cuprind esen?ialul predicii cre?tine ?i al credin?ei noastre. Ele ne fac s? sim?im prospe?imea vie?ii Bisericii în urma primei propov?duiri a Evangheliei. Se simte atmosfera de dup? Pa?ti, pe care ar trebui s? o respir?m mereu cu sufletul reînnoit, amintindu-ne de cuvintele apostolului: ?ori de câte ori mânca?i din aceast? pâine ?i be?i din potirul acesta, vesti?i moartea Domnului pân? când vei veni” (1Cor 11,26).

6. Chemarea lui Dumnezeu ?i r?spunsul omului

Lecturile liturgice - Profetul, Apostolul ?i Evanghelia – de?i sub unghiuri diferite - prezint? toate trei tema chem?rii. Este vorba de un subiect important deoarece voca?ia înseamn? statutul personal al cre?tinului. De sigur, chemarea la mântuire este universal? dar ea se realizeaz? c?p?tând form? concret?, bine determinat?, atunci când ajunge la urechea ?i inima omului. Din natura sa voca?ia se prezint? ca o colaborare dintre Dumnezeu ?i om. Dumnezeu, care are ini?iativa, face ca chemarea s? fie perceput? l?untric, altminteri nu se poate vorbi de voca?ie. F?r? îndoial?, pentru aceasta este nevoie de ascultarea atent? a cuvântului lui Dumnezeu înso?it? de rug?ciune. Evanghelia zilei îl prezint? pe Isus care, dup? episodul pescuirii minunate, îi cheam? pe primii patru apostoli ca s?-l urmeze (cf. Lc 5,1-11). Ei vor fi trimi?i s? poarte în lume cuvântul lui Isus. În schimb, prima lectur? ne prezint? chemarea lui Isaia. Acesta era preot la Ierusalim ?i a fost chemat de Dumnezeu când avea 30 de ani. El însu?i î?i poveste?te chemarea

în cartea sa (cf. Is. 6,1-11 prima lectur?). Cel Sfânt i s-a ar?tat templu în timp ce Isaia se preg?tea pentru jertfa de t?mâie. Isaia recunoa?te c? se afl? în prezen?a Celui Preaînalt, percepe m?re?ia infinit? a lui Dumnezeu ?i în acela?i timp propria sa nevrednicie. Voca?ia se na?te totdeauna din întâlnirea omului cu Dumnezeu. Cei chema?i sunt introdu?i în viziunea lui Dumnezeu, sunt mi?ca?i l?untric de misterul s?u ?i atra?i în lumina sa.

7. Doamne, sunt un om p?c?tos, un om cu buze necurate

În momentul chem?rii, Dumnezeu nu numai c? se dezv?luie omului în m?re?ia misterului s?u, dar face ca omul s? se vad? pe sine în profunzime ?i atunci se recunoa?te p?c?tos. Întâlnirea cu Dumnezeu d? la o parte masca de pe om, îi pune în lumin? p?catul ?i tocmai în recunoa?terea propriei sl?biciuni el poate s?-

?i exprime r?spunsul la chemare. Isaia se recunoa?te ?om cu buzele necurate: ?Vai mie, c?ci sunt pierdut! Sunt un om cu buze necurate ?i locuiesc în mijlocul unui popor cu buze pâng?rite. ?i ochii mei l-au v?zut pe regele, pe st?pânul universului” (Is 6,5). La rândul s?u, Paul se consider? ca un ?avortat” ?i nu face nimic ca s?-?i ascund? trecutul de prigonitor. Vorbind despre ar?t?rile lui Isus înviat din mor?i spune textual c? ?în cele din urm?, ca unuia n?scut înainte de vreme, mi-a ap?rut ?i mie. Eu sunt cel mai mic dintre apostoli. Eu nici nu sunt vrednic s? m? numesc apostol, deoarece am persecutat Biserica lui Dumnezeu” (1Cor 15,8-9). Iar Petru, plin de uimire, dup? pescuirea minunat?, se declar? ?p?c?tos” ?i-l roag? pe Isus s? nu se apropie prea mult de el ca s? nu se pâng?reasc? de necur??ia sa. ?V?zând aceasta, Simon Petru a c?zut la picioarele lui Isus ?i i-a zis: ?Îndep?rteaz?-te de la mine, Doamne, c?ci sunt un om p?c?tos!” (Lc 5, 8). Harul lui Dumnezeu se afirm? în sl?biciunea oamenilor. Cuvântul lui Dumnezeu este proclamat de guri nu întotdeauna cu totul curate ?i care nu g?zduiesc mereu Adev?rul. Slava Domnului este încredin?at? nu numai serafimilor ci ?i unor personaje stângace, f?r? aripi, evident, dar ?i f?r? o coloan? vertebral? dreapt?, lipsite de verticalitate moral?. S? ne mir?m de a?a ceva? De sigur, nu. R?mânem deruta?i mai curând atunci când sesiz?m o anumit? reticen?? sau refuz de a se supune, asemenea lui Isaia, la purificarea dureroas? dar necesar? ?i la recunoa?terea propriilor vinov??ii ?i mizerii prea ascunse.

8. Chemarea fiec?rui botezat

Apostolul Paul spune c? ?a transmis” ceea ce el însu?i a primit ?i aminte?te c? în centrul chem?rii sale este tr?irea în Cristos înviat din mor?i. Întâlnirea cu Isus cel mort ?i înviat dup? trei zile constituie ?kerigma”, mesajul purtat lumii. Fiecare dintre noi, întrucât cufundat în acela?i mister a lui Isus, este chemat s? fie purt?tor al Evangheliei, pescar de oameni. Cererea de colaborare la lucrarea mântuirii îl face pe om p?rta? la opera de eliberare de r?u. Aten?ia ?i capacitatea de a r?spunde, de a spune ?da!” lui Dumnezeu care cheam? voluntari în ogorul s?u, sunt atitudinile umane ce fac posibil? voca?ia, întrucât ?Dumnezeu, din partea sa, cheam? mereu”. S?-i r?spundem personal ?i prompt cu disponibilitatea profetului Isaia care, dup? ce a auzit glasul Domnului care zicea: ?Pe cine îl voi trimite? Cine va merge pentru noi? A r?spuns: Iat?-m?, trimite-m? pe mine! (cf. Is 6,8). S? r?spundem Domnului Isus asemenea primilor apostoli, Petru, Iacob ?i Ioan care ?atunci au adus b?rcile la mal ?i, l?sând toate, l-au urmat pe Isus”. Unde? Ceea ce d? semnifica?ie cre?tin? oric?rei voca?ii este vestirea mor?ii ?i învierii lui Isus. De aceea, con?inutul chem?rii divine este acela de a tr?i ?i vesti fra?ilor de drum moartea ?i învierea lui Isus. Este ceea ce facem la sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie. Iar Euharistia este chez??ia vie?ii viitoare.

9. Rug?ciunea Bisericii

Te rug?m, Doamne, s? veghezi cu grij? neobosit? asupra familiei tale; p?streaz-o
sub ocrotirea ta, c?ci harul t?u este singura ei speran??.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu bucurie òi pace.

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 7 februarie 2025)