杏MAP导航

(Vatican News - 2 februarie 2025) E Ziua Domnului. Anul acesta s?rb?toarea ?Întâmpinarea Domnului” de la 2 februarie  ?ine locul duminicii, deoarece este o s?rb?toare a Domnului. Liturghia este precedat? de binecuvântarea lumân?rilor aprinse ?i a celor care le poart? în procesiune evocând intrarea lui Isus în templu.

1. Punte între Na?terea ?i Învierea Domnului

Aceast? s?rb?toare este ca o punte de leg?tur? între Na?terea ?i Învierea Domnului. Binecuvântarea lumân?rilor ?i aclamarea lui Cristos ca ?adev?rata lumin? a neamurilor” face leg?tura cu s?rb?toarea Na?terii Domnului în care ?lumina cea adev?rat?” a venit în lume (cf. In 1,4). La început, procesiunea cu lumân?ri aprinse avea un caracter de poc?in??, apoi ea a c?p?tat o semnifica?ie simbolic? de la cuvintele b?trânului Simeon cântate în timpul procesiunii pân? la altar: ?Ochii mei au v?zut mântuirea ta…Lumin? spre luminarea neamurilor ?i spre gloria poporului t?u Israel" (cf. Lc 2,30-32). Spontan s-a f?cut leg?tura ?i cu s?rb?toarea Pa?telui în care Cristos înviat din mor?i în noaptea lumii str?luce?te de lumina ce nu cunoa?te apus cântat? la vestirea solemn? a Învierii. Ast?zi Liturghia ne prezint? întâlnirea dintre pruncul Isus ?i b?trânul Simeon, dintre Vechiul ?i Noul Testament, dintre profe?ie ?i realitate, dintre Dumnezeu ?i poporul s?u. Maria, mama lui Isus, une?te cele dou? evenimente ale Cr?ciunului ?i Pa?telui, atât prin cuvintele b?trânului Simeon, cât ?i prin gestul de oferire a Fiului. Procesiunea credincio?ilor care înainteaz? în biseric? purtând în mâini lumân?ri aprinse reprezint? urmarea lui Cristos, lumina lumii.

2. Prezentarea lui Isus la templu

Evenimentul prezent?rii lui Isus la templu este povestit de evanghelistul Luca. Dup? ce s-au împlinit cele patruzeci de zile ale purific?rii lor, potrivit legii lui Moise, Maria ?i Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca s?-l ofere Domnului, dup? cum este scris în legea Domnului: "Orice prim n?scut de parte b?rb?teasc? va fi numit sfânt pentru Domnul" ?i s? aduc? jertf?, dup? cum este spus în legea Domnului, "o pereche de turturele sau doi pui de porumbel". ?i iat? c? era la Ierusalim un om cu numele Simeon ?i acesta era un om drept ?i evlavios care a?tepta mângâierea lui Israel ?i Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt c? nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când p?rin?ii l-au adus pe copilul Isus ca s? fac? dup? obiceiurile legii cu privire la el, l-a luat în bra?e ?i l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: "Acum, elibereaz?-l pe slujitorul t?u, St?pâne, dup? cuvântul t?u, în pace, c?ci au v?zut ochii mei mântuirea ta pe care ai preg?tit-o înaintea tuturor popoarelor, lumin? spre luminarea neamurilor ?i slava poporului t?u, Israel!" Tat?l ?i mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat ?i i-a spus Mariei, mama lui: "Iat?, acesta este pus spre c?derea ?i spre ridicarea multora în Israel ?i ca semn de contradic?ie - ca s? se dezv?luie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va str?punge sufletul t?u!" Era acolo ?i Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui A?er. Aceasta era mult înaintat? în vârst?. Dup? ce tr?ise cu b?rbatul ei ?apte ani de la fecioria ei, era acum v?duv? ?i ajunsese la optzeci ?i patru de ani. Ea nu p?r?sea templul, slujind zi ?i noapte prin posturi ?i rug?ciuni. Fiind prezent? ?i ea, îl m?rturisea pe Dumnezeu ?i vorbea despre copil tuturor celor care a?teptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit toate dup? Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul cre?tea ?i se înt?rea, plin de în?elepciune, ?i harul lui Dumnezeu era asupra lui” (Lc 2,22-40: Evanghelia zilei). În aceste considera?ii omiletice subliniem trei aspecte ale ?Prezent?rii lui Isus la templu”: este o s?rb?toare a ofertei, a luminii ?i a întâlnirii în speran??.

3. Cristos, oferta pentru purificarea inimilor

La patruzeci de zile dup? na?terea lui Isus, familia sfânt? se duce la templul din Ierusalim ca s? îndeplineasc? riturile prescrise de legea lui Moise pentru purificarea mamei ?i oferirea primului n?scut. Isus este prezentat la templu ?i pus în slujba lui Dumnezeu. Legea lui Moise prevedea ca "orice prim n?scut de parte b?rb?teasc? s? fie numit sfânt pentru Domnul", în sensul de consacrat lui Dumnezeu (Ex 13,2.12). De aceea Isus este purtat de Maria ?i Iosif la templul din Ierusalim pentru a fi oferit Tat?lui ?i r?mâne în slujba lui pentru mântuirea noastr?. Evanghelistul vede în acest eveniment împlinirea unei profe?ii în care Dumnezeu spune: "Iat?, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odat? în templul s?u Domnul pe care voi îl c?uta?i, mesagerul alian?ei pe care voi îl dori?i… El îi va cur??a pe fiii lui Levi ?i-i va rafina ca pe aur ?i pe argint. Ei îi vor aduce Domnului ofrand? dup? dreptate. Îi va pl?cea Domnului ofranda…ca în zilele de odinioar?, ca în anii de mai înainte" (cf. Mal 3,1-4: prima lectur?). Isus este îngerul leg?mântului, care a venit s? purifice inimile ?i s? aduc? o ofrand? dreapt?. El î?i ofer? via?a ca ascultare fa?? de Tat?l. Intrând în templu, Domnul restabile?te leg?mântul s?u cu omenirea întreag? v?zut? ca adev?ratul templu al lui Dumnezeu.  Evanghelia vorbe?te ?i despre purificare. Se face referin?? la o alt? lege a lui Moise care prescria purificarea mamei dup? na?tere (cf. Lev 12,1-8). În cazul Mariei, nu este vorba de p?cat, dar de un fapt fizic: na?terea era considerat? un eveniment care într-un fel leza integritatea femeii, ?i prin urmare cerea o purificare. De altfel în Vechiul Testament purificarea era cerut? ?i în alte împrejur?ri în care avea loc v?rsare de sânge. Îns? evanghelistul nu insist? asupra purific?rii, ci mai degrab? asupra observ?rii legii lui Moise. Scrisoarea c?tre Evrei afirm? despre Isus c? ?era nevoie s? se fac? în toate asemenea fra?ilor, pentru ca s? devin? un mare preot îndur?tor ?i vrednic de încredere pentru rela?iile cu Dumnezeu, ca s? isp??easc? p?catele poporului. A?adar, prin faptul c? el însu?i a îndurat încercarea, poate s? vin? în ajutorul celor care sunt încerca?i”. În episodul prezent?rii vedem c? Isus s-a supus legii pentru a fi în toate asemenea fra?ilor. Ulterior, asem?narea sa cu fra?ii va deveni ?i mai des?vâr?it?, când va accepta liber toate suferin?ele umane. Isus a devenit p?rta? cu fra?ii s?i, ?pentru ca, prin moarte, s? reduc? la neputin?? pe cel care avea puterea mor?ii, adic? pe diavol, ?i s?-i elibereze pe aceia care, de frica mor?ii, toat? via?a lor erau redu?i la sclavie” (cf. Evr 2,14-18: lectura a doua).

4. Cristos, lumina spre luminarea neamurilor

În templul din Ierusalim, în locul cel mai sfânt al poporului biblic, Dumnezeu însu?i intervine ?i îl prezint? oamenilor pe Fiul s?u Unul-n?scut. ?i iat? c? era la Ierusalim un om cu numele Simeon ?i acesta era un om drept ?i evlavios care a?tepta mângâierea lui Israel ?i Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt c? nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când p?rin?ii l-au adus pe copilul Isus ca s? fac? dup? obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în bra?e ?i l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: "Acum, elibereaz?-l pe slujitorul t?u, St?pâne, dup? cuvântul t?u, în pace, c?ci au v?zut ochii mei mântuirea ta pe care ai preg?tit-o înaintea tuturor popoarelor, lumin? spre luminarea neamurilor ?i slava poporului t?u, Israel!" (Lc 2,25-32). Prin oferirea de sine Isus devine lumina lumii. Lumina ?i oferta sunt într-un raport foarte strâns între ele. Isus este lumina lumii pentru c? s-a d?ruit pe sine, pentru c? a iubit cu o generozitate extrem?, pân? la a se oferi pe sine în sacrificiul mor?ii din pur? iubire fa?? de Tat?l ?i din iubire pentru fra?i. În acest fel a devenit lumin? pentru luminarea neamurilor. B?trânul Simeon face aluzie la misterul pascal al lui Isus: "Iat?, acesta este pus spre c?derea ?i spre ridicarea multora în Israel ?i ca semn de contradic?ie - ca s? se dezv?luie gândurile din multe inimi”. ?i îi zice Mariei: ?o sabie va str?punge sufletul t?u!" (Lc 2,34-35). Astfel, s?rb?toarea prezent?rii lui Isus la templu este o anticipare ?i o prevestire a misterului pascal al lui Isus. El va fi oferit ca jertf? pentru salvarea lumii; va fi oferit pentru a înfrunta moartea ?i r?ul. Oferta este un mister de iubire ?i prin aceasta un mister luminos. Pe Calvar aceast? lumin? va fi fixat? în candelabrul cosmic ca s? lumineze lumea. Isus va fi în?l?at pe cruce ca s? atrag? privirile tuturor oamenilor ?i s? lumineze lumea cu lumina puternic? a iubirii sale nem?rginite.

5. Cristos, întâlnirea omului cu Dumnezeu

În Orientul cre?tin, aceast? s?rb?toare era numit? Hypapante (Υπαπαντ?), s?rb?toarea întâlnirii, deoarece gestul Mariei ?i al lui Iosif de a-l oferi pe Isus lui Dumnezeu în templu a fost ocazia unei duble întâlniri foarte semnificative. Doi b?trâni, un b?rbat, Simeon ?i o femeie, Ana, au darul de a-l întâlni pe Isus tocmai în momentul ofertei sale. Ei a?teptau de mult? vreme aceast? întâlnire. A?teptarea profund? a b?trânului Simeon întruchipa a?teptarea unui întreg popor. Simeon era un om drept ?i evlavios care a?tepta cu speran?? ?i cu toate for?ele inimii sale evenimentul decisiv pe care Dumnezeu urma s?-l realizeze pentru a-l mângâia pe Israel, pentru a da poporului s?u mântuirea. Era un om docil la ?oaptele ?i la inspira?iile Duhului Sfânt. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt c? nu va vedea moartea înainte de a-l fi v?zut pe Mesia, Unsul (Cristos) Domnului. Ia na?tere astfel speran?a cre?tin?, dintr-o a?teptare ce las? semne în inim? ?i se prelunge?te în timp. Se petrece ca la frecarea unui lemn de o piatr?: la început lemnul se înc?lze?te iar apoi iese scânteia ?i se aprinde focul. Este frumos s? ne gândim la acest b?trân care îl a?tepta cu o dorin?? înfl?c?rat? pe Mesia. Fiind atent ?i docil la ?oaptele Duhului, este condus de Duhul Sfânt la templu chiar în momentul prezent?rii lui Isus. Are astfel bucuria s?-l ia în bra?e pe Mesia, pe pruncul Isus, s?-l binecuvânteze pe Dumnezeu, s?-i mul?umeasc? pentru evenimentul minunat al întâlnirii cu Mesia. Cople?it l?untric, îi spune lui Dumnezeu: ?Acum, las?, St?pâne, ca slujitorul t?u s? mearg? în pace dup? cuvântul t?u”. El este gata s? lase aceast? lume, pentru c? l-a întâlnit pe Mesia, pentru c?, a?a cum el însu?i zice, ?au v?zut ochii mei mântuirea ta pe care ai preg?tit-o înaintea tuturor popoarelor, lumin? spre luminarea neamurilor ?i slava poporului t?u, Israel!" Dar a venit la templu ?i o femeie, profetesa Ana, mult înaintat? în vârst?, care tr?ise o a?teptare lung? în fidelitate fa?? de rug?ciune. Era acum v?duv? ?i ajunsese la optzeci ?i patru de ani. Ea nu p?r?sea templul, slujind zi ?i noapte prin posturi ?i rug?ciuni. A?teptarea ei îndelungat? este acum r?spl?tit? cu întâlnirea cu pruncul Isus. Speran?a nu dezam?ge?te. Ana împ?rt??e?te altora bucuria inimii, c?ci îl m?rturisea pe Dumnezeu ?i vorbea despre copil tuturor celor care a?teptau eliberarea Ierusalimului.

6. Cultiva dorin?ei de a-l întâlni pe Cristos

Aceast? s?rb?toare treze?te în inimile credincio?ilor o mare dorin?? de a-l întâlni pe Isus. Domnul ne conduce la întâlniri din ce în ce mai profunde, mai frumoase cu el, încât via?a noastr? devine o înaintare continu? în unire cu el. Îl întâlnim pe Domnul în sacramentele credin?ei. Isus vine în întâmpinarea noastr? în taina Botezului pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu. Vine în întâmpinarea noastr? în sacramentul M?rturisirii pentru a ne purifica, f?cându-ne ap?i s? fim fi oferi?i împreun? cu el. Este o purificare necesar? pentru ca s? putem aduce o ofert? dreapt? pl?cut? Domnului (cf. Evr 2,14-18: lectura a doua). Isus vine în întâmpinarea noastr? mai cu seam? în Sfânta Împ?rt??anie. Este unirea cea mai intim?: ?Cine m?nânc? trupul meu ?i bea sângele meu r?mâne în mine ?i eu în el” (In 6,56). Isus vine în întâmpinarea noastr? în via?a de fiecare zi ?i în atâtea împrejur?ri. Dac? suntem docili la ?oaptele Duhului Sfânt, dac? ne ducem ca b?trânul Simeon în locul potrivit la momentul potrivit pentru a-l întâlni pe Domnul. Dac? nu primim inspira?iile Duhului Sfânt ?i nu ne l?s?m c?l?uzi?i de el, pierdem ocaziile de întâlnire cu Domnul ?i de primire a darurilor sale. S?-i cerem ast?zi darul întâlnirii cu el ?i al unirii cu el în oferirea de noi în?ine, pentru a deveni împreun? lumin? a lumii. Ast?zi s?rb?torim ?i intrarea noastr? în templul Domnului, care pentru noi nu este doar un edificiu f?cut din c?r?mizi ?i pietre, dar este însu?i Cristos. Ie?im în întâmpinarea lui cu lumân?rile noastre aprinse iar El ne lumineaz? drumul vie?ii cu prezen?a sa, în a?teptarea de a ne primi în lumina str?lucitoare a lui Dumnezeu în Pa?tele ve?nic. Lumânarea aprins? vrea s? însemne credin?a în Isus. În timpul celebr?rii veghii de Pa?ti vom aprinde din nou lumân?rile de la lumânarea pascal? care îl reprezint? pe Cristos cel Înviat. Credin?a este aceea care ?potrivit Legii” ne conduce la templu pentru a ne consacra lui Cristos ca ucenici ai s?i. Astfel, în timp ce Isus aduce oferta sa, noi o aducem pe a noastr?, oferind Tat?lui întreaga noastr? existen?? în urmarea lui Isus, lumina lumii. Prin acest semn vizibil se arat? c? Biserica îl întâlne?te în credin?? pe acela care este “lumin? spre luminarea neamurilor” ?i îl prime?te cu tot elanul credin?ei sale pentru a duce ?i altora aceast? “lumin?”.

7. Lumini?a unei lanterne

Un scriitor poveste?te în mod alegoric parabola vie?ii sale. ?Într-o zi, am plecat într-o lung? c?l?torie. Era înc? întuneric când am ie?it din cas? iar mama mi-a pus în mân? o lantern? care s?-mi lumineze drumul. Mi-a recomandat s? nu m? despart de ea niciodat? ?i pentru nici un motiv. Am mers o bucat? de timp la lumina acelei lanterne, dar apoi a r?s?rit soarele ?i lumini?a lanternei pe care o aveam în mân? a început s? devin? din ce în ce mai palid?. De fapt, spre amiaz?, nici nu se mai vedea, încât am fost tentat s? o arunc. Îns? mi-am adus aminte de promisiunea pe care i-am f?cut-o mamei ?i am continuat s? ?in în mân? acea lantern?, de?i nu mai aveam nevoie. Am mers mult, multe ore în ?ir, pân? ce soarele a început s? coboare spre asfin?it ?i s-a f?cut din nou întuneric în jurul meu. Lumini?a pe care o aveam în mân? a început s? se vad? din nou. Apoi, devenind întuneric de-a binelea, mi-am dat seama c? era singurul lucru ce-mi permitea s? merg mai departe ?i s? duc c?l?toria pân? la cap?t. ?i am fost fericit c? o aveam cu mine”. Povestea aceasta se verific? în via?a noastr?. Este lumina lui Cristos încredin?at? la primirea Botezului.

8. Lumina credin?ei

Un copil prime?te lumina credin?ei de la p?rin?i, când începe drumul vie?ii. La început acea lumin? înseamn? totul, c?ci exist? doar ea. Apoi se aprind alte lumini, alte interese ?i valori vin s? ocupe mintea. Credin?a pe care o aveam de copii, adesea este eclipsat? ?i nici nu ne mai d?m seama c? o avem. Dar vine timpul serii în care multele lumini care ne-au captat privirea ?i mintea în via??, încet-încet, una dup? alta, se sting sau nu mai lumineaz?. Câ?i, în asemenea momente, nu au redescoperit credin?a, acea mic? lumânare aprins? primit? simbolic în taina Botezului ?i alimentat? în familie! S? nu ne descuraj?m în a încredin?a altora, dar mai ales copiilor ?i tinerilor, candela credin?ei. Sf. Francisc de Sales spune: ?Când s-a f?cut tot posibilul ?i nu se mai poate vorbi propriilor copii despre Dumnezeu, înseamn? c? a sosit momentul de a vorbi lui Dumnezeu despre ei, adic? de a-i sus?ine cu rug?ciunea. La Botez am fost introdu?i în familia lui Dumnezeu. Atunci am primit darul credin?ei ca o s?mân?? de înviere menit? s? se dezvolte ?i s? lumineze drumul vie?ii. Ce s-a întâmplat cu acea lumin?? Este înc? vie? Candela credin?ei este înc? aprins? ?i ne lumineaz? calea? Dac? da, ferice de noi! P?streaz?-ne, Doamne în sfânta Ta voin?? ?i în harul T?u!

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu lumina vie?ii în Cristos.

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 31 ianuarie 2025)