杏MAP导航

(Radio Vatican – 24/25 decembrie 2024). E Na?terea Domnului. Liturghia din Noaptea Cr?ciunului începe cu un îndemn la bucurie motivat de virtutea teologal? a credin?ei: ?S? ne bucur?m cu to?ii în Domnul, c?ci Mântuitorul nostru s-a n?scut în lume. Ast?zi a coborât din cer la noi pacea adev?rat?”. Retr?im an de an cu reînnoit? uimire ?i recuno?tin?? momentul tainic ?i solemn anun?at de proorocii de demult: ?Poporul care umbla în întuneric a v?zut o lumin? mare, peste cei care locuiau în ?inutul umbrei mor?ii a str?lucit o lumin?… Pentru c? un copil ni s-a n?scut, un fiu ni s-a dat nou?. St?pânirea va fi pe umerii lui ?i va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, p?rinte ve?nic, principe al p?cii” (cf. Is 9,1-6: prima lectur? la Liturghia de noapte).

1. În aceast? Noapte Sfânt? începe Jubileul
Timpul Adventului se încheie anul acesta nu doar cu Noaptea Sfânt? a Cr?ciunului dar ?i cu deschiderea Por?ii Sfinte a bazilicii ?Sfântul Petru” care marcheaz? începutul Jubileului din 2025 cu tema: ?Pelerini ai speran?ei”. Vom privi, ca întotdeauna, la Ieslea din Betleem pentru a vedea în Pruncul Isus pe Fiul lui Dumnezeu care s-a f?cut om pentru noi ?i pentru mântuirea noastr?. O facem ?tiind c? în acest moment Biserica ne invit? s? privim mai departe ?i mai în profunzime pentru a întrez?ri traseul de urmat pe care to?i, f?r? excep?ie, suntem chema?i s?-l parcurgem. De fapt Anul Sfânt este ca un pelerinaj pentru descoperirea lui Cristos, Speran?a noastr?, ?i a misiunii pe care El a primit-o de la Tat?l s?u de a ne dezv?lui sensul adev?rat al existen?ei noastre personale, tensionat? între iubire ?i suferin??, bucurie ?i durere, p?cat ?i iertare. În aceste considera?ii omiletice propun s? ne l?s?m lumina?i de Scripturile sacre din lecturile prev?zute la cele trei liturghii de Cr?ciun celebrate noaptea, în zori ?i respectiv în ziua s?rb?torii.

Prima Liturghie: Lumin? în noapte

2.  O veste veche mereu minunat?
R?sun? în aceast? noapte vestea veche ?i mereu nou? care, de?i auzit? de atâtea ori, r?mâne mereu minunat?: ?Ast?zi, în cetatea lui David, vi s-a n?scut un Mântuitor” (cf. Lc 2.1-14: Evanghelia liturghiei de noapte). Nu un salvator oarecare, c?ci p?mântul locuit de oameni a cunoscut în istorie atâ?ia salvatori care la sfâr?it nu au fost în stare s?-i salveze, dar ?un  Mântuitor care este Cristos Domnul”. Aceasta este vestea minunat?. ?i ?tim cum s-a petrecut: ?În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cezar August ca s? se fac? recens?mânt pe tot p?mântul. Acest recens?mânt a fost primul, pe când Quirinius era guvernator al Siriei”. Sunt informa?ii istorice ce permit s? ?tim c? Isus s-a n?scut mai mult sau mai pu?in cu 7 ani înainte de data stabilit? ulterior, adic? în anul 7 înainte de Cristos. ?To?i mergeau s? fie înscri?i”. Evanghelistul Luca vorbe?te de tot p?mântul în sensul de teritoriul imens st?pânit de împ?ratul roman. Acesta se chema Octavian, dar Luca prefer? apelativul divin de ?August”, pentru a scoate în eviden?? titlurile rezervate lui Isus: ?Domn, Cristos, Mântuitor”. Apare contrastul dintre cel ce se credea a fi atunci st?pânitorul p?mântului ?i Domnul cerului, dintre lumea p?gân? cu abera?iile ?i nedrept??ile ei ?i lumea lui Dumnezeu cu pacea sa. Acum pe p?mânt comand? August care se face auzit printr-un decret. Face recens?mântul ?întregului p?mânt”, mijloc indispensabil pentru a strânge tributurile de la supu?i. În Palestina fiecare evreu trebuia s? le achite, inclusiv pe cele pentru templu. August face recens?mântul prin delegatul s?u Quirinus. La aflarea edictului imperial supu?ii se pun în mi?care resemna?i.

3. Maria l-a n?scut pe fiul ei
?To?i mergeau s? fie înscri?i, fiecare în cetatea sa”. ?i Iosif este între ace?tia. Nu este un zelot care se r?zvr?te?te împotriva împ?ratului, nici un fariseu care pl?te?te tributul murmurând. Iosif este unul dintre ?tem?torii de Dumnezeu”, unul care ?tie s? asculte ?i s? dea lui Cezar ceea ce este al lui Cezar ?i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Tr?ia la Nazaret, dar locul s?u de ba?tin? era Betleem, cetatea lui David. Fiind Iosif din casa ?i familia regelui David, Mesia se va na?te ca fiu al lui David. Ini?iativa apar?ine lui Iosif, dar ?i Mariei, logodnica lui, despre care se spune c? era îns?rcinat?. ??i pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria s? nasc? ?i l-a n?scut pe fiul ei, primul n?scut, l-a înf??at ?i l-a culcat în iesle, pentru c? nu era loc de g?zduire pentru ei” (cf. Lc 2,1-7). ?L-a culcat în iesle”. Precizarea este important?. Fiul lui Dumnezeu, intrând în lume, a ales s? se nasc? în s?r?cie. Împrejurarea este în contrast cu na?terea lui Ioan în mediul confortabil al unei case preo?e?ti, înconjurat de bucuria vecinilor ?i a rudelor (cf. Lc 1,14). Na?terea lui Isus apare ca un eveniment neluat în seam? de oameni, petrecut între necuvânt?toare ?i în total? solitudine. Dar cerul nu tace, î?i deschide soborul.

4. Vestea îngerului c?tre p?stori
Scenariul se schimb?. Povestitorul ne conduce în regiunea unde cândva tân?rul David p?zea turma. Cu o mie de ani mai târziu în acela?i ?inut se aflau înc? p?stori care tr?iau pe câmp ?i p?zeau turmele pe timpul nop?ii. Era o meserie util? pentru ei, dar ?i pentru aducerea de jertfe la templu. Îns? erau dispre?ui?i de c?tre ?drep?ii” lui Israel, deoarece un p?stor nu avea posibilitatea s? tr?iasc? am?nun?it legea Domnului pentru c? nici nu putea s? o cunoasc?. Cu toate acestea Dumnezeu i-a ales tocmai pe ei ca cei dintâi destinatari ai acelei ve?ti minunate. Un înger al Domnului s-a apropiat de p?stori ?i când ei l-au v?zut, s-au sim?it înv?lui?i de lumina gloriei cere?ti. Au perceput imediat prezen?a tangibil? a lui Dumnezeu. La fel ca profe?ii ?i v?z?torii de demult, sau ca odinioar? poporul în pustiu, ?p?storii au fost cuprin?i de o mare spaim?”. Pentru ce aceast? spaim?? Ei sunt speria?i nu doar de natura extraordinar? a evenimentului, dar poate ?i pentru c? sunt convin?i c?, dac? Dumnezeu intervine, este pentru a-i nimici sau pedepsi. Îns? este vorba mai degrab? de acea fric? sfânt? pe care misterul lui Dumnezeu o inspir? muritorilor, dar care întotdeauna se dovede?te salvatoare.

5. O mare bucurie pentru tot poporul
Cuvântul mesagerului calmeaz? spiritele ?i îi lini?te?te pe p?stori: ?Nu v? teme?i, c?ci, iat?, v? vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul”. A?a cum îngerul îi spune Mariei la Buna Vestire, îi spune apoi ?i lui Iosif în vis, acum o spune p?storilor care sunt s?racii prin excelen??, ?i de aceea ne spune ?i nou?. Îngerul l?mure?te ceea ce doar o revela?ie poate face. Nici o minte omeneasc?, f?r? o interven?ie divin?, nu putea deduce c? acel copil înf??at ?i culcat în iesle este Domnul. F?r? revela?ia de sus este imposibil? credin?a, ?i f?r? o revela?ie gradual? care s? ating? existen?a ?i sentimentele omene?ti, este foarte dificil a în?elege ?i a primi vestea de sus. Ei bine, îngerul le spune p?storilor c? este purt?tor al unei ve?ti bune, al unei mari bucurii pentru ei ?i care va fi apoi ?i pentru tot poporul. Iar ast?zi ea este pentru noi. Taina lui Isus nu putea fi anun?at? mai bine decât aici, cu precizie ?i dincolo de toate a?tept?rile: ?ast?zi în cetatea lui David, vi s-a n?scut Mântuitorul, care este Cristos Domnul”. Aceste apelative se aseam?n? mai degrab? cu cele din cartea Faptele Apostolilor scris? dup? evenimentele pascale.

6. Ast?zi pentru voi un Mântuitor, Cristos Domnul
?Ast?zi”, este momentul culminant ce împarte istoria. Timpul a?tept?rii s-a împlinit. Mântuitorul, odrasla promis? a lui David, s-a n?scut, ?i s-a n?scut ?ast?zi”. Nu s-a n?scut la Ierusalim.  Adev?rata cetate a lui David este Betleem, pentru c? Dumnezeu se reîntoarce la izvoare ca s? reia definitiv istoria mântuirii, potrivit promisiunii: ?Tu, Beteleem Efrata, e?ti mic ca s? fii printre locurile lui Iuda; din tine va ie?i, pentru mine, cel care va fi st?pânitor în Israel: originile lui sunt de demult, din zilele ve?niciei” (Mih 5,1-2). Mântuirea nu vine din Ierusalim, ora?ul care îi omoar? pe profe?i (cf. Lc 13,34), ci din Betleem, c?ci numai acolo r?sare vl?starul din r?d?cina lui Iese (cf. Is 11,1), tat?l regelui David. El este ?pentru voi” un Mântuitor. Iat?, aceasta este vestea bun?: S-a n?scut un Mântuitor. S-a n?scut pentru p?stori, care descoper? c? sunt iubi?i ?i binecuvânta?i de Dumnezeul de care se temeau. S-a n?scut ?i pentru noi, pentru mine. Dar în ce sens El este un mântuitor ast?zi? Sunt con?tient c? El este un salvator pentru mine? Pentru mine cu siguran??. A fost ?i este înc?. Este important s? v? pune?i aceast? întrebare. Pentru prima dat? r?sun?, aplicat lui Isus, acest titlu cu semnifica?ie clar cre?tin?. Titlul nu fusese atribuit înc? lui Mesia cel promis, dar este proclamat acum în fa?a împ?ra?ilor romani care se considerau salvatori. Evanghelia anun?? c? numai Isus este Mântuitorul, numai prin el ?Dumnezeu salveaz?” (Isus înseamn? ?Dumnezeu salveaz?”). Celelalte dou? titluri, de?i importante, sunt o completare: Isus este Cristos Domnul. Nicio dificultate pentru apelativul Cristos sau Mesia (Unsul). Isus este din semin?ia regelui David ?i acest titlu i se cuvine. Folosirea apelativului ?Domn” se explic? prin faptul c? textul a fost redactat ?i citit dup? evenimentele pascale. David fusese p?stor ?i, chemat de la turm?, a fost uns rege. Isus din casa lui David este p?stor ?i Domn. Pentru noi cre?tinii nu exist? nici o dificultate: Isus, Fiul lui Dumnezeu (cf. Lc 1,35) este dintotdeauna Domnul. Descendentul lui David este purt?torul definitiv al mântuirii. Dar cum putem s?-l recunoa?tem? Cum s?-l g?sim? Îngerul indic? p?storilor un semn.

7. Acesta este semnul: un Copil culcat în ieslea animalelor
Solul ceresc le-a zis p?storilor: ?ve?i g?si un copil înf??at ?i culcat în iesle”. Un semn mai umil nu se putea da pentru un eveniment de importan?? istoric?. Este a doua oar? când auzim aceast? fraz?: semn c? este ceva important. De fapt, este prima imagine pe care Dumnezeu ne-o d? despre sine: un Dumnezeu care devine copil, având nevoie de aten?ie ?i afec?iune. Asta pentru c? un copil nu sperie pe nimeni ?i astfel poate intra in inima tuturor. El este înf??at în scutece ca to?i ceilal?i ?i culcat într-o iesle din care se hr?nesc animalele, ceea ce pentru mine este primul semn c? vrea s? se fac? el însu?i pâine, s? fie hran? pentru toat? lumea. Iar acum celebr?m sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie, luând parte la masa Cuvântului ?i la cea a Pâinii euharistice. Dumnezeu are modurile sale de a se revela; întotdeauna surprinz?toare. În vechime s-a revelat prin semne prodigioase ce manifestau puterea sa, dar lumea nu s-a convertit. Acum caut? simplitatea iar primii s?i destinatari sunt cei umili. Ieslea, atât de semnificativ? pentru p?stori, Dumnezeu a ales-o ca semn al lucr?rii sale de mântuire ?i este mai mult decât suficient? pentru a-i face pe p?stori s? cread?. Cu atât mai mult cu cât acum cerul s-a deschis cum nu s-a întâmplat niciodat?. Îngerului i s-a al?turat o ceat? de alte fiin?e cere?ti. Dintr-o dat?, s-a unit cu îngerul o mul?ime din oastea cereasc?, care înal?? un imn de laud? lui Dumnezeu ?i de urare pentru oameni: ?M?rire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu ?i pe p?mânt pace oamenilor pe care el îi iube?te!” Cu o predilec?ie pentru cei mai pu?in iubi?i ?i mai nevoia?i, a?a cum demonstreaz? alegerea p?storilor. Acest imn de m?rire r?sun? înc? ?i ast?zi în adun?rile noastre. Este un ecou ce vine de departe, perpetuând intrarea lui Dumnezeu în istoria oamenilor. Când Dumnezeu vine s? salveze, darul s?u este pacea. Pacea este pentru to?i oamenii pe care Dumnezeu îi iube?te. Când evanghelistul Luca redacta aceast? pagin?, nu putea s? nu aib? în vedere propov?duirea Evangheliei în lume pentru a purta darul p?cii tuturor oamenilor.

8. L?sa?i-l s? intre!
Se poveste?te c? într-o zi Rabbi Mendel i-a surprins pe prietenii s?i, când i-a întrebat pe nea?teptate: ?Unde locuie?te Dumnezeu?” Prietenii au izbucnit în râs ?i i-au zis: ?Ce-ai p??it? Lumea toat? nu este oare plin? de gloria lui?” Rabinul le-a dat el însu?i r?spunsul: ?Dumnezeu locuie?te acolo unde i se permite s? intre”. Vestea de bucurie adus? de îngeri r?sun? profund ?i în aceast? noapte de Cr?ciun. ?Ast?zi” s-a n?scut Mântuitorul, s-a n?scut ?pentru noi”, a coborât din cer ?pentru noi, oamenii, ?i pentru a noastr? mântuire”. El intr? acolo unde este primit: în inimile noastre, în casele noastre, în ora?ele ?i satele noastre. Bineîn?eles, dac?-l l?s?m s? intre. Cerul s-a unit cu p?mântul ?i pentru cei s?raci e timp de bucurie ?i speran??. Se adeveresc pentru ei cele anun?ate de Domnul prin profetul care zice: ?Le-ai înmul?it bucuria: se bucur? înaintea ta cum se veselesc la seceri? ?i se înveselesc ca la împ?r?irea pr?zii. C?ci tu ai sf?râmat jugul care-l ap?sa, toiagul de pe umerii s?i ?i nuiaua celui care-l oprima” (Is 9,2-3: prima lectur? la Liturghia de noapte). Cristos Domnul este via?a noastr?. El ne schimb? existen?a ?i fiecare moment al vie?uirii noastre, pentru c? preia preocup?rile, întrist?rile, dorin?ele ?i speran?ele noastre. De sigur, Isus nu vine s? locuiasc? mijlocul nostru pentru a ne ad?posti în siguran?a unei fort?re?e, dar pentru a ne deschide o cale de convertire f?r? încetare. Un drum de lupt? continu? pentru cucerirea p?cii adev?rate care consist? în stabilirea unui raport de fidelitate ?i iubire cu Dumnezeu, cu noi în?ine, cu ceilal?i oameni, cu realit??ile din jur.

9. S-a dat pe sine pentru noi
Dup? manifestarea lui Dumnezeu în Fiul întrupat suntem orienta?i spre o împlinire, spre des?vâr?irea vie?ii, ?i vedem ivindu-se la orizont manifestarea glorioas? a lui Isus. ?De fapt, harul lui Dumnezeu s-a ar?tat ca mântuitor pentru to?i oamenii, înv??ându-ne s? respingem nelegiuirea ?i poftele lume?ti, ca s? tr?im în veacul de acum cu în?elepciune, cu dreptate ?i cu evlavie, a?teptând speran?a fericit? ?i ar?tarea gloriei marelui Dumnezeu ?i a Mântuitorului nostru, Isus Cristos. El s-a dat pe sine însu?i pentru noi, ca s? ne r?scumpere de orice nelegiuire ?i s? cure?e pentru sine un popor numai al s?u, plin de zel pentru fapte bune” (Tit 2,11-14: lectura a doua, Liturghia de noapte). D?ruie?te-ne, Doamne, nou?, celor care celebr?m cu evlavie plin? de bucurie na?terea Fiului t?u, harul s? p?trundem cu credin?? deplin? în adâncurile acestui mister ?i s?-l tr?im cu o iubire tot mai des?vâr?it?.

A doua Liturghie: Lumin? în zorii zilei

10. S? mergem la Betleem ?i s? vedem
Dar s? ne întoarcem la p?stori. Evanghelia liturghiei din zori (Lc 2,15-20) este urmarea textului meditat la liturghia de noapte. În acel fragment, îngerii le-au vestit p?storilor: ?Ast?zi în cetatea lui David s-a n?scut pentru voi un Mântuitor care este Cristos Domnul” ?i i-au îndemnat s? mearg? la Betleem. Evanghelia Liturghiei din zori arat? c?, dup? ce îngerii au plecat de la ei spre cer, p?storii au spus unii c?tre al?ii: ?S? mergem pân? la Betleem ?i s? vedem acest cuvânt care s-a f?cut ?i ce ne-a f?cut cunoscut Domnul!” Suntem între oameni simpli ?i simpl? este ?i povestirea despre ei. P?storii erau considera?i atunci oameni de jos, p?c?to?i publici, pentru c? se zicea: ?tr?iesc cu animalele ?i ca animalele”. Îns? tocmai lor le-a fost dat? cel dintâi vestea na?terii Mântuitorului. Ei sunt primii care se duc s?-i dea omagiu. ?i nu este exclus ca evanghelistul Luca, cercet?tor destoinic, s? fi mers la Betleem ?i s? fi g?sit vreun ?supravie?uitor” dintre p?storii care au fost prezen?i la vestea dat? de îngeri ?i au mers s? se închine lui Isus (cf. Carlo Cremona, Oggi è domenica, Lib. Ed. Vaticana, Roma, 1995, p.53). Îngerii n-au disp?rut dar s-au îndep?rtat de ei, cum s-a îndep?rtat îngerul Gabriel de Maria la Nazaret. A?a cum Maria, invitat? de înger, s-a dus în grab? la ruda sa Elisabeta (cf. Lc 1,38), la fel p?storii s-au gr?bit s? mearg? la Betleem s? vad? ce le-a f?cut cunoscut Domnul. Dup? primirea vestei bune urmeaz? ascultarea credin?ei. P?storii nu se duc s? constate, dac? este adev?rat, ceea ce au auzit. Ei vor s? ?vad? cuvântul care s-a f?cut”, adic? evenimentul. Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna un eveniment. Când îl ascult?m, ceva se întâmpl?; afl?m sau g?sim ceva. G?sim pe cineva, o persoan?. P?storii ?au plecat, deci, în grab? ?i i-au g?sit pe Maria, pe Iosif ?i copilul culcat în iesle”. Exact, a?ezat într-o iesle. Cele spuse de înger sunt adev?rate. P?storii repet? asta între ei, unii altora, iar apoi povestesc evenimentul celor din Betleem.

11. Maria, modelul credin?ei
P?storii, ?dup? ce l-au v?zut, au f?cut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil. To?i cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de c?tre p?stori”. Îns? mirarea nu este semn de credin??. Se constat? asta de multe ori la mul?imile din Evanghelie. Se mir? ?i r?mân cu mirarea. Semnul credin?ei este comportamentul Mariei. ?i ea i-a auzit pe p?stori. Mesagerul lui Dumnezeu a vorbit despre Fiul ei ?i l-a proclamat ?Cristos Domnul”. Maria adun? aceste cuvinte ?i le mediteaz? în inima ei, c?utând s? le p?trund? în?elesul. ?i evanghelistul noteaz?: ?Maria îns? p?stra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”. Ea prive?te la pruncul înf??at ?i a?ezat în iesle. Acea s?r?cie ?i micimea copilului unite cu cuvântul îngerului cer ?i de la ea un act de credin??. Înc? de acum Maria este modelul celor care ascult? cuvântul lui Dumnezeu, îl p?zesc ?i îl pun în practic?. Se poate spune c? Maria este la izvorul ?i începutul Tradi?iei biserice?ti. Cât despre p?stori, ei ?s-au întors, glorificându-l ?i l?udându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit ?i au v?zut, dup? cum le-a fost spus”. Asta facem ?i noi, dup? ce am luat parte la sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie celebrat? în bisericile noastre, în Betleemul nostru, nume care înseamn? ?casa pâinii”.

12. Mo?tenitori ai vie?ii ve?nice
Plecarea p?storilor devine în Evanghelie ?i în cartea Faptele Apostolilor modelul r?spândirii Evangheliei la toate popoarele. De fapt, vestea cea bun? este pentru to?i oamenii pe care Dumnezeu îi iube?te (cf. Lc 2,14). Vestea bun? care a r?sunat în noaptea sfânt? a ajuns ?i pe meleagurile noastre. ?i nou? Dumnezeu ne arat? milostivirea manifestat? în na?terea ?i în lucrarea r?scump?r?toare a Fiului s?u Isus, c?ci ?când s-a ar?tat bun?tatea ?i iubirea de oameni a lui Dumnezeu, mântuitorul nostru – nu prin faptele pe care le-am fi f?cut noi în dreptate, ci dup? îndurare –, el ne-a mântuit prin baia rena?terii ?i reînnoirii Duhului Sfânt, pe care l-a rev?rsat din bel?ug asupra noastr? prin Isus Cristos, mântuitorul nostru, pentru ca, justifica?i prin harul lui, s? devenim în speran?? mo?tenitori ai vie?ii ve?nice” (cf. Tit 3,4-7: lectura a doua, Liturghia din zori).

A treia Liturghie: O lumin? pe care s? o primim

13. Suntem fii ai lui Dumnezeu întru Fiul s?u
A?adar ?un prunc ni s-a n?scut nou?, un fiu ni s-a dat nou? ?i domnia a fost pus? pe umerii lui, iar numele lui este Sfetnic minunat” (cf. Is 9,6: Ant. de Intrare la Liturghia din timpul zilei). Plini de uimire ?i de bucurie celebr?m misterul întrup?rii Fiului lui Dumnezeu: ?Iat?, Mântuitorul t?u vine”. Aceast? veste bun? ajunge ast?zi pân? la periferiile lumii: ?Cât sunt de pl?cute pe mun?i picioarele celui care aduce vestea cea bun?, care anun?? pacea, care veste?te binele, care anun?? mântuirea… Domnul ?i-a descoperit bra?ul s?u cel sfânt înaintea tuturor popoarelor, c?ci au v?zut toate marginile p?mântului mântuirea Dumnezeului nostru” (Is 52,7-10: prima lectur?, Liturghia din timpul zilei). Ne-a str?lucit o zi sfânt?. Veni?i, neamuri, ?i adora?i-l pe Domnul! Ast?zi a coborât pe p?mânt o lumin? mare. C?ci ?dup? ce în trecut a vorbit în multe rânduri ?i în multe moduri p?rin?ilor no?tri prin profe?i, Dumnezeu, în aceste zile din urm?, ne-a vorbit nou? prin Fiul, pe care l-a pus mo?tenitor a toate, prin care a f?cut ?i veacurile” (cf. Evr 1,1-6: lectura a doua, Liturghia din timpul zilei). Cuvântul lui Dumnezeu de la început ?era în lume ?i lumea a luat fiin?? prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai s?i, dar ai s?i nu l-au primit. Îns? celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu… ?i Cuvântul s-a f?cut trup ?i a locuit între noi, iar noi am v?zut gloria lui, glorie ca a unicului n?scut din Tat?l, plin de har ?i de adev?r” C?ci noi to?i am primit din plin?tatea lui har dup? har” (cf. In 1,1-18: Evanghelia liturghiei din timpul zilei).

14. Speran?a nu moare, scânteia nu se stinge
În ajunul s?rb?torii Na?terii Domnului se cite?te la sfânta Liturghie începutul Evangheliei dup? sfântul Matei: ?Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham…”. Dumnezeu a legat de patriarhul Abraham mântuirea tuturor neamurilor printr-o promisiune: ?Voi face din tine un popor mare, te voi binecuvânta ?i voi face mare numele t?u; ?i vei fi o binecuvântare. Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta iar pe cei care te vor blestema îi voi blestema. ?i prin tine vor fi binecuvântate toate neamurile p?mântului” (Gen 12,2-3). În Mesia, fiul lui David, fiul lui Abraham, toat? omenirea este h?r?zit? s? primeasc? aceast? f?g?duin??. Speran?a împlinirii ei nu moare, scânteia aprins? pe p?mânt nu se stinge. Constat?m c? tocmai în vremea în care splendoarea ?i m?re?ia poporului ales disp?ruse, cuvântul lui Dumnezeu s-a împlinit: s-a n?scut Isus care este Mesia, speran?a ?i adeverirea, visul ?i realitatea lui Israel. Dumnezeu s-a f?cut om în Isus, intrând corporal în lan?ul genera?iilor omene?ti. Devenit om adev?rat, El st? în mijlocul umanit??ii, deci nu este departe de noi. Este cu noi, c?ci s-a f?cut om. Rug?ciunile noastre nu r?sun? în gol.

15. Cei care sper? se înal?? ca pe aripi de vultur
Între str?mo?ii lui Isus g?sim m?re?ie uman? ?i p?cat, frumuse?e ?i sl?biciuni, la fel ca în Biseric?. În toate timpurile. Firul se rupe continuu, dar Domnul îl reînnoad? mereu. El este credincios chiar când Israel este infidel, chiar când în Biseric?, noul Israel, au loc atâta infidelit??i. Se verific? ?i în societatea de azi ceea ce spunea profetul: ?Cei tineri obosesc, iar cei maturi se ostenesc ?i se poticnesc, dar cei care sper? în Domnul î?i înt?resc puterea, se înal?? ca pe aripi de vultur, alearg?, dar nu ostenesc, umbl?, dar nu obosesc” (cf. Is 40,30-31). Îmi par de o impresionant? actualitate aceste cuvinte ale profetului Isaia adresate unui popor care, dup? experien?a dureroas? a exilului, începe s?-?i ridice capul pentru a privi înainte. Nu înceteaz? s?-?i s? fac? planuri de viitor cu speran?a care îi vine din credin?a în Dumnezeul s?u, salvator ?i prieten al oamenilor. Crede c? Dumnezeu cel ve?nic nu obose?te ?i nu ostene?te. El d? putere celui ostenit ?i înmul?e?te t?ria celui vl?guit (cf. Is 40,28-29). Cu atât mai mult putem spera noi, dup? ce ?cuvântul s-a f?cut trup ?i ?i-a ridicat cortul în mijlocul nostru”.

16. Din rug?ciunile Liturghiilor la Na?terea Domnului
R?sune în inimile tuturor cântarea îngerilor ?M?rire în cer lui Dumnezeu ?i pe p?mânt pace oamenilor pe care îi iube?te”. ?Pacea între oameni se na?te din slava pe care ei o dau lui Dumnezeu. Pream?rirea lui Dumnezeu este singura pace adev?rat? a oamenilor. În Noaptea ?i în Zilele Cr?ciunului îngenunchind înaintea lui Dumnezeu f?cut om între oameni s?vâr?im actul cel mai direct, mai constructiv ?i creativ al fraternit??ii umane” (Cardinalul belgian Léon-Joseph Suenens 1904-1996). Consistente ?i ziditoare sunt rug?ciunile slujbelor de Cr?ciun din care spicuim aceste expresii ce devin invoca?ii ale sufletului. Dumnezeu care a luminat aceast? noapte preasfânt? cu str?lucirea lui Cristos, lumina cea adev?rat?, s? ne dea harul s? cunoa?tem înc? de pe p?mânt tainele luminii sale, ca s? ne desf?t?m cu plin?tatea bucuriei lui în ceruri. Mântuitorul lumii care s-a n?scut ast?zi ?i ne-a ren?scut pentru via?a dumnezeiasc?, s? ne fac? p?rta?i ai nemuririi sale. Tat?l ne d? harul s? dobândim noi puteri din celebrarea anual? a Na?terii Fiului s?u care se face pentru noi hran? ?i b?utur? sufleteasc? în taina mântuirii. Dumnezeu care în mod minunat ne-a creat dup? chipul s?u ?i ne-a reînnoit ?i r?scump?rat în mod ?i mai minunat, ne d? harul s? putem împ?rt??i via?a divin? a Fiului s?u, care ast?zi a voit s?-?i asume firea noastr? omeneasc?. Pl?cut? s?-?i fie, Doamne, jertfa s?rb?torii de ast?zi, ca, prin acest minunat schimb de daruri, s? îmbr?c?m chipul dumnezeiesc al aceluia în care este unit? cu tine firea noastr? omeneasc?. S?rb?torind cu bucurie na?terea Mântuitorului, îl rug?m pe Dumnezeu s? ne dea harul, ca, printr-o via?? sfânt?, s? ne învrednicim a fi p?rta?i de gloria lui.

S? ave?i un ?Cr?ciun binecuvântat” cu bucurie ?i pace în inimi ?i în familii!

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic pentru Liturghiile de noapte, din zori ?i din timpul zilei la Na?terea Domnului 2024)