Considera?ii omiletice la Duminica a XXXI-a de peste an (B): Porunca iubirii
(Vatican News - 3 noiembrie 2024) E Ziua Domnului, s?rb?toarea s?pt?mânal? a Pa?telui. Îndemna?i l?untric de credin?a în Domnul nostru Isus Cristos ?i însufle?i?i de Duhul iubirii sale, cre?tinii se adun? ca Popor sfânt al lui Dumnezeu ?i iau parte împreun? la Liturghia duminical?. Credin?a c? Dumnezeu este Creatorul nostru nu este niciodat? mai vie în noi ca atunci când intr?m cu toat? fiin?a în cântarea de laud? ?i mul?umire, de cerere ?i mijlocire, pe care Biserica o înal?? la Domnul în numele tuturor f?pturilor. La sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie se actualizeaz? înc? o dat? pentru genera?ia noastr?, trecerea de la moartea p?catului la via?a nou? înf?ptuit? de Cristos în Duhul iubirii, Domnul ?i de via?? D?t?torul.
1. Rug?ciunea c?tre Tat?l prin Cristos în Duhul Sfânt
Din experien?a cre?tin? de pân? acum, fiecare, potrivit vârstei, a putut constata c? toate actele de credin??, de speran?? ?i de dragoste se împlinesc în rug?ciune, ca expresie a închin?rii noastre lui Dumnezeu. De fapt, rug?ciunea este o condi?ie indispensabil? pentru a putea împlini porunca lui Dumnezeu prin care se manifest? voin?a indicându-ne c?rarea vie?ii ?i a libert??ii adev?rate. De aceea, începutul Liturghiei spunem: ?S? nu m? p?r?se?ti, Doamne; Dumnezeul meu, s? nu te îndep?rtezi de mine! Gr?be?te-te s? m? aju?i, Doamne, puterea mântuirii mele!” (cf. Ps 37/38,22-23: Ant. la intrare). Psalmistul este încrez?tor c? strig?tul s?u va fi ascultat: ?Tu îmi vei ar?ta c?rarea vie?ii, Doamne, m? vei cople?i de bucurie când îmi vei ar?ta fa?a ta” (cf. Ps 15/16,11: Ant. la Împ?rt??anie). În orice situa?ie s-ar afla, cre?tinii nu-?i pierd speran?a. Ei ?tiu c? în Isus Cristos înviat din mor?i avem un mare preot înaintea Tat?lui, care ?poate s?-i salveze pentru totdeauna pe cei care, prin el, se apropie de Dumnezeu, c?ci el tr?ie?te pururi ca s? mijloceasc? pentru ei” (cf. Evr 7,23-28: lectura a doua).
2. Cultul adev?rat devine iubire fa?? de aproapele
Prin jertfa Crucii oferit? de bun?voie, Isus ne arat? c? adev?ratul ?cult” religios consist? în d?ruirea de sine f?r? m?sur? ?i f?r? rezerve lui Dumnezeu din dragoste pentru fra?i. Asta înseamn? c? iubirea fa?? de Dumnezeu se concretizeaz? în fapte de iubire fa?? de aproapele. Exist? mereu ispita de a reduce faptul religios limitându-l doar la Dumnezeu, ca ?i cum Creatorul a toate ar avea nevoie de presta?iile noastre. Credin?a în Dumnezeu Tat?l Domnului nostru Isus Cristos se verific? prin slujirea concret? a semenilor no?tri. Vom în?elege aceasta mai bine ascultând cuvântul lui Isus: ?Dac? m? iube?te cineva, va p?zi cuvântul meu; Tat?l meu îl va iubi ?i vom veni la el” (In 14,23: Aclama?ie la Evanghelie). ?Va p?zi cuvântul meu”. Care cuvânt? Afl?m din Evanghelia acestei duminici luat? de la sfântul Marcu.
3. S?-l iube?ti pe Domnul Dumnezeul t?u
Într-o zi, unul dintre c?rturari s-a apropiat de Isus ?i l-a întrebat: "Care este prima dintre toate poruncile?" (cf. Mc 12,28b-34: Evanghelia zilei). Ascult?torii se a?teptau ca Isus s? enumere cele zece porunci (cuvinte) date de Moise pe Muntele Sinai ?i apoi s? spun? care era, dup? convingerea sa, cea dintâi ?i cea mai mare. În schimb Isus nu men?ioneaz? niciuna din cele zece, dar aminte?te câteva rânduri din cartea biblic? a Deuteronomului pe care ast?zi le citim în prima lectur? ( cf. Dt 6,2-6). Sunt rânduri atât de pre?ioase ?i importante încât evreii au f?cut din ele rug?ciunea lor de diminea?? ?i de sear?; le-au scris pe u?orii caselor ?i pe stâlpii u?ilor de la intrare. Sunt cuvintele profunde prin care Dumnezeu, ca Tat?, se adreseaz? cu gelozie poporului s?u: ?«Ascult?, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. S?-l iube?ti pe Domnul Dumnezeul t?u din toat? inima ta, din tot sufletul t?u ?i din toat? puterea ta! S? fie aceste cuvinte pe care ?i le poruncesc ast?zi în inima ta! S? le s?de?ti în fiii t?i ?i s? vorbe?ti de ele când stai în casa ta, când mergi pe drum, când te culci ?i când te scoli! S? le legi ca un semn la mâini ?i s?-?i fie ca un pandantiv între ochi! S? le scrii pe u?orii casei tale ?i pe por?ile tale!» (cf. Dt 6,4-9).
4. S?-l iube?ti pe aproapele t?u
La aceast? porunc? fundamental? Isus adaug? imediat o a doua ca ?i cum una nu ar putea exista f?r? cealalt?. O ia din cartea biblic? a Leviticului: ?S? nu te r?zbuni ?i s? nu ?ii ur? pe fiii poporului t?u! S?-l iube?ti pe aproapele t?u ca pe tine însu?i! Eu sunt Domnul” (Lev 19,18). ?i Isus completeaz? r?spunsul dat acelui c?rturar: ?Nu este nicio alt? porunc? mai mare decât acestea” (Mc 12,31). Evanghelistul Matei va repeta aceste cuvinte într-o form? pu?in diferit?: ?În aceste dou? porunci este cuprins? toat? Legea ?i Profe?ii” (Mt 22,40). Astfel Isus une?te dou? fragmente din Biblie ?i formuleaz? din ele porunca sa care va fi singura lege a împ?r??iei lui Dumnezeu. O porunc? nou? ce se poate condensa într-un singur cuvânt: Iubire. Iubire în toate direc?iile: înspre Dumnezeu, înspre oameni, înspre noi în?ine.
5. Iubire pentru Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu ne înso?e?te în meditarea iubirii pe care omul o experimenteaz? fa?? de Dumnezeu. ?S? te temi de Domnul Dumnezeul t?u” (Dt 6,4), este îndemnul pe care Moise îl adreseaz? poporului, subliniind un aspect foarte scump ?i important pentru spiritualitatea ebraic?. Frica de Dumnezeu este unul dintre aspectele cele mai profunde ale iubirii. Omul îi iube?te pe Dumnezeu a?a cum fiul îl iube?te pe tat?l. Închinarea respectuoas? fa?? de Dumnezeu ?i recunoa?terea puterii sale este bazat? pe iubire, nu pe fric?. Ascultarea docil? a omului care îl iube?te pe Dumnezeu se na?te din libertatea sa, niciodat? din constrângere. A-l iubi pe Dumnezeu înseamn? a recunoa?te m?re?ia Domnului care s-a manifestat în istoria lui Israel ?i în Isus. Aceasta îl face pe om s? cread? în El, s?-L adore, s? p?zeasc? poruncile Lui. De aceea, pentru un evreu respectarea legii se na?te din iubire; din acest motiv, textul care începe cu expresia ?Ascult?, Israele” (în ebraic? ?Shema Israel”) este sinteza tuturor poruncilor, semnifica?ia ?i sufletul lor. Este rug?ciunea recitat? de trei ori pe zi de c?tre omul credincios.
6. Iubire pentru aproapele
Nu putem s?-l iubim pe Dumnezeu decât iubind pe fra?ii, pe semenii no?tri. Cele dou? porunci ale lui Isus sunt inseparabile ?i conduc pe c?i precise via?a cre?tin?. O porunc? nu poate exista f?r? cealalt?: ?Iubindu-l pe frate conform iubirii, îl iubim conform lui Dumnezeu” (Sf. Augustin). În înv???tura lui Isus, aproapele nostru nu este o umbr? transparent?, un mijloc folositor nou? oamenilor pentru a ne dovedi iubirea fa?? de Dumnezeu. Aproapele exist? în concret, cu nevoile sale, cu personalitatea sa, cu umanitatea sa. Isus dovede?te compasiune fa?? de v?duva din Nain care conducea la mormânt pe singurul ei fiu. Lui Isus îi este mil? de popor la l?satul serii în pustiu ?i îi d? pâine pe s?turate. Bunului Samaritean i s-a f?cut mil? de cel c?zut în mâinile tâlharilor ?i l?sat la marginea drumului: îl ia, îl suie pe samarul s?u ?i îl duce la han, pl?tind tot ce era necesar pentru îngrijire. Face toate acestea, nu pentru c? în acel s?rman era ofensat ?i r?nit Dumnezeu, ci simplu pentru c? i s-a f?cut mil? de un semen al s?u. Pe de alt? parte, în capitolul 25 al Evangheliei dup? sf. Matei Isus mul?ume?te celor care au dat de mâncare unui înfometat, de b?tut unui însetat, l-au vizitat ?i îngrijit pe un bolnav, ?i îi invit? cu sine la r?splata ve?nic? deoarece consider? toate acestea ca fiind f?cute lui însu?i: pentru c? Dumnezeu este în oameni; Dumnezeu îi face s? fie oameni. Cine este cu adev?rat iubitor de aproapele, este iubitor de Dumnezeu. Îns?, când iubirea de aproapele nu este motivat? de credin?a în Dumnezeu ?i înr?d?cinat? în iubirea de Dumnezeu, ?i motivat? r?mâne superficial?, schimb?toare. Se spulber? repede potrivit dispozi?iilor inimii.
7. ?Într-o unic? iubire”
Isus ne arat? cum s?-l iubim în mod concret pe aproapele: ?S?-l iube?ti pe aproapele t?u ca pe tine însu?i!”. În aceast? privin??, rabinul Hillel formulase un principiu, o regul? devenit? universal proverbial?: ?Ce ?ie nu-?i place, altuia nu face! Aceasta este toat? Legea: restul este comentariu”. Înv???tura lui Isus are o tr?s?tur? universal? ?i arat? în mod clar fundamentul vie?ii cre?tine. Bazându-se pe aceast? regul? Biserica se face slujitoare a oamenilor, îndeplinind propria misiune caritativ?. Ini?iativele de caritate nu sunt ceva facultativ, c?ci ele ?in de îns??i natura ei. În timp ce desf??oar? servicii sociale, Biserica p?streaz? sensul evanghelic al iubirii de aproapele ?i are grij? s? nu separe faptele de caritate de iubirea de Dumnezeu. Între porunca iubirii de Dumnezeu ?i porunca iubirii de aproapele exist? o strâns? leg?tur?. Isus înva?? c? nu trebuie s? separ?m aceste dou? iubiri. Iubirea de Dumnezeu se traduce în iubire fa?? de aproapele. În?elegem asta dintr-un ra?ionament foarte simplu pe care îl face apostolul Ioan vorbind despre adev?rata credin?? ?i despre adev?rata iubire. Dac? cineva spune: "Îl iubesc pe Dumnezeu" ?i-l ur??te pe fratele s?u, este un mincinos; pentru c? cine nu-l iube?te pe fratele s?u pe care îl vede nu poate s?-l iubeasc? pe Dumnezeu pe care nu-l vede. Avem aceast? porunc? de la el: cine-l iube?te pe Dumnezeu s?-l iubeasc? ?i pe fratele s?u” (1In 4,20-21). Într-adev?r, ?oricine iube?te este n?scut din Dumnezeu ?i-l cunoa?te pe Dumnezeu” (1In 4,7). În acest sens, rug?ciunea prev?zut? de Liturgia Orelor pentru fiecare sâmb?t? la Ora a ?asea este indicativ?: ?Doamne, lumin? ?i flac?r? a iubirii ve?nice, d?-ne harul s? ardem pururi de dragostea ta, ca s? te iubim pe tine mai presus de toate ?i pe fra?ii no?tri, pentru tine, într-o unic? iubire”.
8. Cântarea psalmistului
Este o cântare de mul?umire dup? victorie. Cartea Psalmilor o atribuie lui David în ziua în care Domnul l-a eliberat din mâinile regelui Saul: ?Te iubesc, Doamne, t?ria mea, Doamne, tu e?ti stânca mea, cetatea mea ?i eliberatorul meu. Dumnezeule, tu e?ti stânca mea, ad?postul meu, scutul meu, t?ria care m? salveaz?, ap?rarea mea. Îl chem pe Domnul cel Preal?udat ?i sunt eliberat din mâna du?manilor mei. Domnul tr?ie?te! Binecuvântat s? fie stânca mea! Pream?rit s? fie Dumnezeu, mântuitorul meu! Tu dai mari izbânzi împ?ratului t?u, ar??i îndurare fa?? de unsul t?u, David” (Ps 17/18,2-4.47.51: psalmul responsorial). ?Te iubesc, Doamne, t?ria mea! Doamne, tu e?ti stânca mea, cetatea mea ?i eliberatorul meu”. Ajut?-m?, Doamne, s? te iubesc ?din toat? inima!”
9. Rug?ciunile Bisericii
Dumnezeule, tu e?ti singurul Domn ?i nu exist? alt Dumnezeu în afar? de tine. D?-ne harul ascult?rii, pentru ca inimile, sentimentele ?i min?ile s? se deschid? la singurul cuvânt care salveaz?, Evanghelia Fiului t?u, marele ?i ve?nicul nostru Preot. ?Dumnezeule atotputernic ?i milostiv, numai prin darul t?u, credincio?ii te pot sluji cum se cuvine; înl?tur? orice piedic? din calea noastr?, ca s? alerg?m cu bucurie în întâmpinarea f?g?duin?elor tale”.
S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu bucurie ?i pace în inimi ?i în familii.
(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic de sâmb?t? 3 noiembrie 2024).
