杏MAP导航

(Vatican News – 1 decembrie 2024) E Ziua Domnului, s?rb?toarea s?pt?mânal? a Pa?telui. Ca în fiecare duminic?, cre?tinii se adun? pentru ca, ascultând cuvântul lui Dumnezeu ?i participând la sfânta Euharistie, s?-?i aminteasc? de patima, învierea ?i gloria Domnului Isus ?i s? mul?umeasc? lui Dumnezeu, care ?i-a ren?scut la o n?dejde vie prin învierea lui Cristos din mor?i” (1Pt 1,3; cf. SC 106).

1. Anul liturgic

Cu aceast? prim? Duminic? din perioada Adventului începe un nou An liturgic dup? calendarul Bisericii romano-catolice. Sfânta Maic? Biseric? socote?te de datoria ei s? celebreze printr-o comemorare sacr?, în anumite zile din cursul anului, opera mântuitoare a Mirelui s?u divin. În fiecare s?pt?mân?, în ziua numit? duminic?, Biserica s?rb?tore?te Învierea Domnului, pe care, o dat? pe an, o celebreaz? împreun? cu fericita lui p?timire, prin marea solemnitate a Pa?telui. Pe lâng? aceasta, ea desf??oar? în ciclul anual, întregul mister al lui Cristos, de la întrupare ?i na?tere pân? la În?l?are, la ziua Rusaliilor ?i pân? la a?teptarea fericitei speran?e ?i a venirii Domnului. Celebrând astfel evenimentele r?scump?r?rii, Biserica deschide credincio?ilor comorile virtu?ilor ?i meritelor Domnului s?u, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel credincio?ii s? vin? în contact cu ele ?i s? se umple de harul mântuirii (cf. SC 102).

2.  Perioada liturgic? a Adventului

Prima parte a anului liturgic este perioada Adventului care precede s?rb?toarea Na?terii Domnului. ?Advent” înseamn? ?venire”. Celebrarea primei veniri a Domnului în sl?biciunea firii omene?ti se intersecteaz? cu a?teptarea venirii lui în slav? la sfâr?itul timpurilor. În timpul intermediar, adic? între aceste dou? veniri, mergem în întâmpinarea lui Cristos care vine. Dac? realitatea vie?ii umane arat? c? toate trec, credin?a ne spune c? numai Cristos r?mâne. Adventul ne reînsufle?e?te mersul în întâmpinarea celui care era, care este ?i care vine pentru a duce la împlinire promisiunile de mântuire pentru poporul s?u. S? ne eliber?m inimile de tot ceea ce împiedic? primirea acestui har dumnezeiesc. Ferici?i vom fi dac? tr?im aceste zile în vigilen?? ?i rug?ciune cu inimile însufle?ite de speran?a în Dumnezeu ?i deschise spre semenii no?tri.

3. Un An liturgic cu Evanghelia dup? Sf. Luca

Evanghelia care ne va înso?i în cursul acestui al treilea an a ciclului trienal (A,B,C) este cea a Sfântului Luca. Tradi?ia cre?tin? pune în eviden?? unele tr?s?turi caracteristice ale acestei Evanghelii. Este Evanghelia milostivirii, datorit? unor parabole renumite precum cea a Tat?lui milostiv sau a ?fiului risipitor; Evanghelia s?racilor, datorit? interesului deosebit fa?? de aspectul social al predicii lui Isus; Evanghelia rug?ciunii ?i a Duhului Sfânt datorit? aten?iei acordate acestor teme. Dar este ?i Evanghelia în care apare mai clar interesul pentru aspectele istorice. În introducere, autorul vorbe?te despre izvoare sale ?i despre ?cercet?rile f?cute cu grij?” pentru redactarea Evangheliei. Autorul se preocup? s? indice cadrul istoric ?i geografic în care se desf??oar? activitatea p?mânteasc? a lui Isus

4. Un nou început

A?adar, începe un nou an liturgic, se deschide un nou timp de Advent, vine un nou Cr?ciun. Cursul istoriei continu?. Suntem marca?i de uimire în fa?a trecerii inexorabile a timpului care poart? cu sine atâtea s?rb?tori, evenimente, amintiri, proiecte ?i speran?e. În acest flux ne întreb?m: ?Ce sens au toate acestea?” Care este rostul existen?ei universului ?i al tuturor elementelor sale, al oamenilor ?i al istoriei? Ne întreb?m totodat? care este scopul tr?irii noastre, ?i adesea al ?supravie?uirii”, în acest str?vechi ?i imens flux ce ne înfrico?eaz?? La aceast? întrebare ?existen?ial?” se poate r?spunde: ?Nu au nici un rost, c?ci suntem ca ni?te buc??i de lemn sau dopuri de plut? purtate de valuri pe oceanul lumii”. Putem îns? r?spunde ?i folosind cuvintele scriitorului francez Paul Claudel (1868-1955): ?Dumnezeul meu, î?i ofer aceast? mare dorin?? de a sc?pa de ceea ce e pur? întâmplare ?i simpl? aparen??!” (din poemul ?La Messe là-bas”, 1917). Pentru Claudel, care era un cre?tin convins ?i combativ, sensul existen?ei umane este legat de convingerea c? Dumnezeu exist?, c? se intereseaz? de soarta fiec?rui om ?i c? omul nu este un num?r ie?it întâmpl?tor la loteria cosmic?.

5. Vestea bun?

?Adventul” poart? vestea bun? c? drumul vie?ii continu? în pofida poticnirilor ?i abaterilor, a primejdiilor ?i întunec?rii con?tiin?elor. Trece înf??i?area acestei lumii, dar nu trece cuvântul lui Dumnezeu ?i promisiunea sa de via??. Avem asigurarea dat? de Isus: ?Cerul ?i p?mântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Dumnezeu ne-a încredin?at cuvântul s?u ca s? devin? în noi izvor de via??, chiar atunci când str?batem pustiurile existen?ei p?mânte?ti. Liturghia primei duminici de Advent începe cu o rug?ciune din psalmii biblici: ?C?tre tine, Doamne, îmi înal? sufletul; Dumnezeul meu, m? încred în tine; s? nu fiu f?cut de ru?ine, ca s? nu râd? de mine du?manii mei: c?ci to?i cei care se încred în tine, nu vor fi f?cu?i de ru?ine” (cf. Ps 24/25,1-3). Psalmul cuprinde o rug?ciune st?ruitoare numit? suplic? în care trei sunt personajele: rug?torul, Dumnezeu ?i du?manul. Rug?torul este un om smerit care se ?tie iubit de Dumnezeu; încrederea lui nu ?ov?ie; a?teapt? de la Domnul iertare, sfat ?i ajutor. P?catul provoac? suferin?? ?i duce la formarea unei diafragme între credincios ?i Dumnezeu. Îns?, oricât de mare ar fi, p?catul nu poate bloca generozitatea iert?rii lui Dumnezeu care ?este bun ?i arat? p?c?to?ilor calea”. Psalmistul este p?truns de un fior de c?in??  înso?it de bucuria iert?rii. În rug?ciunea lui se simte deja suflul Evangheliei.

6. Cuvântul Domnului: ?O scrisoare de dragoste”

La rug?ciunea omului r?spunde Sfânta Scriptur?, ca un ecou îndep?rtat care în mod progresiv devine glas perceptibil ?i inteligibil de c?tre cine îi d? aten?ie. Dumnezeu vorbe?te fiilor s?i prin imaginile ?i avertismentele Scripturii care, chiar dac? este scris? de oameni, r?mâne mereu o scrisoare de iubire inspirat? de El. În prima lectur? liturgic? (cf. Ier 33,14-16) suntem asigura?i c? p?mântul nostru, atât de arid sub aspect spiritual, va înflori prin intermediul unei odrasle drepte care va veni din Cer (cf. Ier 33,15). Prin ?dreptate” se în?eleg în Biblie mai multe lucruri. Între acestea, pe primul loc este restabilirea rela?iei juste între om ?i Dumnezeu, ?i respectiv, între om ?i toate realit??ile crea?iei. Rodul cel mai evident al acestei ?odrasle drepte” este sfin?enia oamenilor, care consist? în stabilirea de noi raporturi cu Dumnezeu ?i cu semenii no?tri. Aceasta este dreptatea care îi place lui Dumnezeu, potrivit înv???turii apostolului Paul (cf. 1 Tes 3,12–4,2, a doua lectur?).

7. Dumnezeul milostivirii

Cuvântul din cartea profetului Ieremia ne poart? în mod ideal sub zidurile Ierusalimului în timpul asedierii de c?tre babilonieni. În contextul capitolelor 31-33, în care este încadrat fragmentul liturgic (cf. Ier 33,14-16) se vorbe?te despre distrugeri ?i ucideri, despre case d?r?p?nate ?i cadavre pe str?zi… ?deoarece Dumnezeu ?i-a ascuns fa?a de cetatea aceasta din cauza întregii sale r?ut??i” (cf. Ier 33,5). ?A-?i ascunde fa?a” este o imagine sugestiv? referitoare la mânia lui Dumnezeu. Îns?, un lucru este cert în toat? Scriptura: chiar în momentele cele mai tulburi ?i întunecoase, marcate de p?catul ?i de infidelitatea oamenilor, mânia divin? las? locul milostivirii. În toat? tradi?ia biblic? (?i nu doar în evanghelii) Dumnezeu este mereu Domnul milostivirii iar mânia sa, care se exprim? în termeni de dreptate, este totdeauna premisa ?i promisiunea unui bine mai mare. În Lege ?i în Profe?i, pedeapsa nu este niciodat? ultimul cuvânt. Pentru fiecare om ?i pentru fiecare popor planul divin este întotdeauna ?i în orice caz un proiect de mântuire.

8. ?Odrasla dreapt?”

În aceast? lumin? pot fi în?elese mai bine cele câteva versete ale fragmentului duminical: ?Iat?, vin zile – oracolul Domnului – când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus cu privire la casa lui Israel ?i cu privire la casa lui Iuda!” (Ier 33,14). Expresia ?iat?, vin zile” face s? întrevedem c? e vorba despre un anun? special, extraordinar. De fapt, se vorbe?te despre o ?odrasl? dreapt?”: ?În zilele acelea ?i în acel timp voi face s? r?sar? pentru David o odrasl? dreapt?: el va face judecat? ?i dreptate în ?ar?. În zilele acelea, Iuda va fi mântuit ?i Ierusalimul va locui în siguran??. Acesta este numele cu care va fi chemat: «Domnul este dreptatea noastr?»” (Ier 33,15-16). În Biblie se vorbe?te frecvent despre ?planta care r?sare”. Situa?iile promi??toare de speran?? ?i de roade abundente nu sunt reprezentate de o plant? adult?, dar de un mugur, de o odrasl? ce r?sare din p?mânt. Fenomenul germinal reprezint? procesul dinamic ?i misterios al cre?terii ?i dezvolt?rii. F?r? aceast? faz? ini?ial? nu exist? cre?tere. Evenimentul este cu atât mai vizibil în climatul arid al Palestinei. Când ploaia fecundeaz? terenul, semin?ele r?sar ?i produc plante. Dup? c?derea ploii s?mân?a încol?e?te iar planta r?s?rit? devine simbol viu de speran??. În aceast? imagine se vede via?a ce se rena?te din ruinele istoriei. Profetul Isaia anun?ase c? Dumnezeu singur este în stare s? fac? reînvie poporul dispersat, s? dea fii celei sterile ?i viitor celui care nu mai are nici o speran??.

9. Eliberarea este aproape: ?Ridica?i-v? capul!”

Aceea?i speran?? se desprinde ?i din pericopa evanghelic? despre venirea Fiului Omului (parusía). Cu dou? duminici în urm?, evanghelistul Marcu vorbea despre venirea Fiului Omului care la sfâr?itul istoriei lumii ?va aduna pe to?i ale?ii s?i din cele patru vânturi, de la cap?tul p?mântului pân? la cap?tul cerului” (Mc 13,27). Ast?zi în pericopa evanghelic? dup? sfântul Luca (cf. Lc 21,25-28.34-36) Isus vorbe?te ucenicilor despre eliberare: ?Când vor începe s? se întâmple acestea, înt?ri?i-v? ?i ridica?i-v? capul, pentru c? se apropie eliberarea voastr?!” (Lc 21,28).

10. Semne premerg?toare

Venirea ?Fiului Omului” este precedat? de semne cosmice ?i istorice. Isus însu?i le-a zis discipolilor s?i: ?Vor fi semne în soare, în lun? ?i în stele, iar pe p?mânt popoarele vor fi îngrozite, n?ucite de vuietul m?rii ?i al valurilor. Oamenilor li se va t?ia r?suflarea de groaz? în a?teptarea celor care vor veni în lume, c?ci puterile cerurilor vor fi zguduite” (Lc 21,25-26). Cum trebuie s? în?elegem aceste semne? Desigur, inten?ia evanghelistului nu este aceea de a face previziuni astronomice sau seismice. De când exist? lumea au loc fenomene astronomice ?i mi?c?ri ale scoar?ei p?mântului. Sunt situa?ii ordinare ce se verific? într-o istorie a lumii departe de Dumnezeu. Aceste semne nu trebuie s? constituie pentru credincio?i motiv de groaz?, ci de speran??: ?eliberarea este aproape”. Ceea ce conteaz? pentru noi este felul cum ne preg?tim pentru întâmpinarea lui Cristos. La fel ca pentru cititorii imedia?i ai Evangheliei, singura noastr? certitudine este faptul c? Domnul va veni. Privirile ucenicilor nu sunt îndreptate spre evenimentele cosmice, dar spre Domnul care vine în slav?. Când Domnul intr? cu putere în istoria lumii, tot universul se zguduie ?i ia parte la triumful s?u. Asta e valabil mai ales în descrierea manifest?rii definitive a lui Dumnezeu în lume pentru a duce la împlinire întreaga istorie a mântuirii.

11. Ancora speran?ei: Dumnezeu ne-a în?l?at o putere de mântuire

Dincolo de limbajul specific genului apocaliptic, textul trebuie interpretat ca o vestire a Evangheliei mântuirii. Mai mult decât la evangheli?tii Marcu ?i Matei, textul evanghelistului Luca se prezint? ca un îndemn la speran??. Încurajeaz? ?i stimuleaz?. Comportamentul cre?tinului trebuie s? se inspire mai mult din speran?? decât din fric?. Îndemnul se inspir? din imaginea lui Isus, Fiul Omului, considerat mai mult în misiunea lui de mântuitor decât în exerci?iul temutei func?ii de judec?tor suprem. Ceea ce conteaz? cu adev?rat în fa?a Fiului Omului care vine este înainte de toate omul, fiecare om, to?i oamenii. Înaintea lui unii sunt cuprin?i de groaz?, de o spaim? mortal?. Îns? pentru ucenici nu poate fi a?a. Cuvintele lui Isus c?tre ai s?i ?i c?tre tot poporul care îl ascult? (cf. Lc 20,45) ?i pe care vrea s?-l salveze, sunt de o mare incisivitate: ?înt?ri?i-v? ?i ridica?i-v? capul, pentru c? se apropie eliberarea voastr?!” (Lc 21,28). În alte cuvinte: deschide?i bine ochii, privi?i, contempla?i-l pe Domnul care vine; primi?i-l pe Mântuitorul vostru. El vine s? v? elibereze, s? v? salveze, vine pe norii cerului pentru a împarte cu voi, poporul sfin?ilor, cinste, putere, slav? ?i împ?r??ie (cf. Dan 7,14-27), pentru totdeauna! Aceasta reiese pe larg din Evanghelia dup? Luca înc? de la prima sa pagin?. Înc? de la cântecul Mariei ?i de la cel al lui Zaharia evanghelistul îl pream?re?te pe Dumnezeu care ?ne-a în?l?at o putere de mântuire în casa lui David, slujitorul s?u”… ca ?s? ne mântuiasc? de du?manii no?tri ?i de mâna tuturor acelora care ne ur?sc” (cf. Lc 1,69.71). Pentru un credincios, speran?a este motorul istoriei. Ea se deosebe?te de optimism. Acesta se bazeaz? pe ra?iuni omene?ti, speran?a cre?tin? are la baz? promisiunea lui Dumnezeu care nu  dezam?ge?te.

12. ?Veghea?i ?i ruga?i-v?!

Un singur pericol poate stinge aceast? speran??. Este adormirea con?tiin?ei sufocate de preocup?rile excesive într-o via?? agitat?, în?bu?it? de grijile de a avea tot mai mult, de goana dup? avere. Isus vorbe?te despre ?îngreuierea inimii” ?i avertizeaz?: ?Ave?i grij? de voi în?iv?, ca nu cumva inimile voastre s? se îngreuieze în necump?tare, be?ie ?i grijile vie?ii, iar ziua aceea s? se abat? asupra voastr? pe nea?teptate, ca un la?! C?ci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe fa?a întregului p?mânt” (Lc  21, 34-35). ?Fi?i aten?i!” este expresia caracteristic? prin care Isus îi avertizeaz? pe ucenici împotriva unei mari primejdii. Urgiile, be?iile, preocup?rile materiale excesive abrutizeaz?, îl fac pe om s? piard? rostul vie?ii ?i atunci nu mai prive?te înainte, nu se mai preg?te?te la ?acea zi”. Veghea ?i rug?ciunea ofer? un antidot puternic pentru toropeala con?tiin?elor: ?Veghea?i, a?adar, în orice moment ?i ruga?i-v? ca s? fi?i în stare s? fugi?i de toate cele ce se vor întâmpla ?i s? sta?i în picioare în fa?a Fiului Omului!” (Lc 21,36). Vigilen?a este explicat? prin parabola slujitorilor în a?teptarea st?pânului (cf. Lc 12, 35-48). În privin?a rug?ciunii Isus le-a spus ucenicilor c? trebuie s? se roage f?r? încetare, zi ?i noapte, pentru a nu fi g?si?i f?r? credin?? în ziua în care Fiul Omului va veni (cf. Lc 18,1-8). Rug?ciunea ne dispune l?untric pentru a recunoa?te semnele timpurilor, pentru a în?elege semnifica?ia profund? a evenimentelor prezente ?i a deslu?i binele în vacarmul cuvintelor ademenitoare ?i goale ce asurzesc lumea.

13. ?Ca s? fi?i pl?cu?i lui Dumnezeu”

Cu aceast? credin?? putem asuma atitudinea cerut? de apostolul Paul cre?tinilor din Salonic pentru a tr?i cum se cuvine timpul prezent. Apostolul le cere s? creasc? în dragoste reciproc? ?i în a?teptarea Domnului Cristos: ?Fra?ilor, pe voi s? v? fac? Domnul s? cre?te?i ?i s? prisosi?i în iubire unii fa?? de al?ii ?i fa?? de to?i, a?a cum suntem noi fa?? de voi, ca s? înt?reasc? inimile voastre, a?a încât s? fi?i f?r? prihan? în sfin?enie înaintea lui Dumnezeu ?i Tat?l nostru la venirea Domnului nostru Isus împreun? cu to?i sfin?ii s?i. Amin!” (cf.1Tes 3,12–4,2: lectura a doua).

14. Jubileul Speran?ei

Ultimul cuvânt pe care Dumnezeu l-a spus în privin?a lumii, nu este sfâr?itul ei în calamit??i enorme ?i dezastre uria?e, dar via?a ei. Acesta este cuvântul spus de Dumnezeu prin fiul s?u Isus Cristos, trimis în lume nu pentru ca lumea s? piar?, dar ca s? aib? via?? (cf. In 3,17). Escatologia Evangheliei culmineaz? cu ?odrasla dreapt?” ?i începutul unei lumi noi voite de Dumnezeu (cf. Ier 33,15).. Curând se deschide Anul jubiliar 2025. Între gesturile simbolice pregnante ale oric?rui jubileu se afl? deschiderea ?por?ii sfinte” ?i apoi închiderea ei. Orice simbol, chiar cel mai adecvat ?i sugestiv, are limitele sale. U?a inimii lui Dumnezeu nu se închide niciodat?. El este Tat?l milostiv care nu înceteaz? s? se uite pe fereastra cerului în a?teptarea ?fiului risipitor” fugit de acas?. Fie ca nimeni s? nu-i închid? u?a inimii sale lui Cristos care vine s? ne mântuiasc?!

15. Rug?ciunea Bisericii

Dumnezeule atotputernic, te rug?m, înt?re?te voin?a credincio?ilor t?i, pentru ca, ie?ind cu fapte de dreptate în întâmpinarea lui Cristos care vine, s? se învredniceasc? a sta de-a dreapta lui în împ?r??ia cerurilor.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu bucurie ?i pace.

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 29 noiembrie 2024)