杏MAP导航

(Vatican News - 27 octombrie 2024) E Ziua Domnului, s?rb?toarea s?pt?mânal? a Pa?telui. Duminica poart? cu sine lumina lui Isus Cristos care ?a nimicit moartea ?i a f?cut s? str?luceasc? via?a prin evanghelie” (cf. 2Tim 1,10b: Aclama?ie la Evanghelie). Lumina învierii Domnului ne d? speran?? pe drumul vie?ii, de accea: ?S? se bucure inima celor care îl caut? pe Domnul! Alerga?i la Domnul ?i ve?i fi înt?ri?i, c?uta?i întotdeauna fa?a lui!” (cf. Ps 104/105,3-4: Ant. la intrare). Bucuria în Domnul este for?a noastr? iar cuvântul s?u, f?clie pentru pa?ii no?tri. Cristos care a cutreierat ora?ele ?i satele Palestinei f?cându-i pe orbi s? vad? ?i pe surzi s? aud?, continu? s? treac? pe str?zile noastre ascultând strig?tul celor infirmi ?i suferinzi. Evanghelia duminical? vorbe?te despre vindecarea orbului din Ierihon, care auzind c? trece Isus, l-a invocat ?i Mântuitorul i-a redat vederea spunându-i: ?Mergi, credin?a ta te-a mântuit!” (cf. Mc 10,46-52). Acest fapt minunat treze?te în noi reflec?ii profunde. În cele ce urmeaz? aprofund?m lecturile liturgice, subliniind chemarea la rug?ciune care ne sus?ine în eforturile de a ie?i din întuneric ?i umbla în lumina credin?ei ca adev?ra?i discipoli ai lui Cristos.

1. Mângâierile lui Dumnezeu

Lucrarea salvatoare a lui Isus se înscrie între ?mângâierile lui Dumnezeu”. Ea face parte din marele plan pe care Dumnezeu îl realizeaz? treptat în istorie. Prima lectur? (cf. Ier 31,7-9) este luat? din acea parte a c?r?ii profetului Ieremia, pe care studio?ii o numesc ?cartea mângâierii” (cf. Ier 30-31 ?i p?r?i din capitolele 32-33). În ea este descris? grija p?rinteasc? a lui Dumnezeu pentru poporul lui Israel exilat la râurile Babiloniei. Profetul schimb?, în sfâr?it, tonul trist ?i lugubru al profe?iilor sale (cf. Ier 20,8). Anun?? c? Domnul va duce înapoi restul lui Israel în ?ara promis? str?mo?ilor. Pân? ?i persoanele incapabile s? fac? un drum lung ?i anevoios particip? la marele eveniment de eliberare, c?ci ?printre ei sunt orbi, ?chiopi, femei îns?rcinate ?i care nasc” (Ier 31,8). Dumnezeu suscit? energii ?i acolo unde pare imposibil de imaginat creeaz? pentru to?i situa?ii noi. Momentul este îmbucur?tor, de vreme ce Domnul însu?i spune: ?Striga?i de bucurie pentru Iacob, chiui?i de veselie pentru conduc?torul neamurilor! Face?i s? se aud? «Aleluia!» ?i spune?i: «Doamne, mântuie?te-l pe poporul t?u ?i pe restul lui Israel!»” (Ier 31,7). Prin imagini ?i amintiri miracolul evoc? eliberarea mult mai impresionant? din robia egiptean?. Dumnezeu spune: Iat? eu ?îi conduc s? mearg? la torente de ap?, pe un drum drept pe care nu se vor poticni, pentru c? eu voi fi un tat? pentru Israel, iar Efraim va fi întâiul meu n?scut” (Ier 31,9).

2. ?Ni se p?rea c? vis?m”

Sim??mintele de uimire ?i bucurie exprimate de profet sunt reluate într-o form? ?i mai poetic? de psalmistul biblic referindu-se la acela?i eveniment istoric: ?Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie, ni se p?rea c? vis?m. Atunci, gura ni s-a umplut de strig?te de bucurie ?i limba, de cânt?ri de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: ?Lucruri mari a f?cut Domnul pentru ei” (Ps 125/126,1-2: din psalmul responsorial). Lucrarea lui Dumnezeu uime?te popoarele p?gâne. Puterea sa este un gest de bun?voin?? pentru poporul ales: ?pentru c? eu voi fi un tat? pentru Israel, iar Efraim va fi întâiul meu n?scut” (Ier 31,9). Rela?ia lui Dumnezeu cu poporul s?u este ca leg?tura dintre ?tat?” ?i ?fiu”. Înv???tura este clar? pentru noi. Cine se încrede în Domnul, chiar în împrejur?rile istorice cele mai tulburi va vedea lumina aduc?toare de bucurie ?i speran??, c?ci ?cei ce seam?n? cu lacrimi vor secera cu bucurie” (Ps 125/126,5). Miracolul apare în ultima analiz? ca semn de iubire din partea lui Dumnezeu fa?? de om: ?Domnul a f?cut pentru noi lucruri minunate” (cf. Ps 125/126,3).

3. Isus cu discipolii în drum spre Ierusalim

Asta rezult? ?i din miracolul vindec?rii orbului din Ierihon. Evanghelia prezint? aceast? minune în contextul c?l?toriei lui Isus la Ierusalim unde se va consuma drama p?timirii sale. Aceasta va fi un adev?rat ?banc de prob?” pentru credin?a ucenicilor. Aveau nevoie de o ?lumin?” particular? pentru a accepta misterul deconcertant al unui Mesia care îndur? tr?dare ?i moare r?stignit pe lemnul infamiei. Planurile misterioase ale lui Dumnezeu nu se reveleaz? într-o clip?. Omul are nevoie s? se lase p?truns în mod gradual de lumina lui Dumnezeu. Ochii nu suport? lumina prea intens?, mai cu seam? când izbucne?te brusc. De aceea, în drum spre Ierusalim Isus se dedic? în mod special preg?tirii treptate a discipolilor pentru momentul marii încerc?ri. Refuzul manifestat de discipoli dup? primul anun? al p?timirii, mor?ii ?i învierii lui Isus (cf. Mc 8,32) fusese dep??it. Pare dep??it ?i momentul, când doi dintre ei i-au cerut s? stea unul la dreapta ?i altul la stânga lui Isus în gloria sa. Înv???torul vede în ucenici o anumit? disponibilitate de a-l urma. Restul îl va face experien?a Pa?telui.

4. O povestire captivant?

Vindecarea orbului din Ierihon este descris? de evanghelistul Marcu într-un stil vioi de mare efect. Imaginile se perind? ca în derularea unui film de scurt metraj. La fiecare fraz?, la fiecare propozi?ie vedem desenându-se o scen? înaintea ochilor. E o bucurie s? ascul?i ?i s? cite?ti în întregime aceast? pericop? evanghelic?. O facem împreun?: ?În timp ce Isus ie?ea din Ierihon  cu discipolii s?i ?i cu o mul?ime numeroas?, un cer?etor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, st?tea lâng? drum. Auzind c? este Isus din Nazaret, a început s? strige ?i s? spun?: ?Fiul lui David, Isuse, îndur?-te de mine!” Mul?i îl certau ca s? tac?, îns? el striga ?i mai tare: ?Fiul lui David, îndur?-te de mine!”  Oprindu-se, Isus a spus: ?Chema?i-l!” ?i l-au chemat pe orb spunându-i: ?Curaj, ridic?-te, te cheam?!”  Iar el, aruncându-?i haina, a s?rit în picioare ?i a venit la Isus. Isus, întrebându-l, i-a zis: ?Ce vrei s? fac pentru tine?” Orbul i-a spus: ?Rabbuni, s?-mi recap?t vederea”. Atunci Isus i-a zis: ?Mergi, credin?a ta te-a mântuit!” Îndat? ?i-a rec?p?tat vederea ?i îl urma pe cale” (Mc 10,46-52).

5. Cer?etori de lumin? la marginea drumului

Despre s?rmanul infirm se spune la început c? st?tea ?lâng? drum”, când trecea Isus (cf. Mc 10,46) iar la sfâr?it c? ?îl urma pe cale” (Mc 10,52). ?Lâng? drum” ?i ?pe drum” sunt dou? situa?ii de via??. Cum s-a trecut de la una la alta? Prin întâlnirea cu Isus, dar nu f?r? concursul altora. Când Bartimeu st?tea la marginea drumului era orb ?i cer?etor. Nu putea s? se mi?te ca ceilal?i oameni. Era un marginalizat. Cineva îl aducea diminea?a ?i-l l?sa acolo lâng? drum cu un col? al mantiei întins pe p?mânt pentru a primi ceva de la trec?tori. În acea zi era mult? lume care trecea, dar probabil nimeni nu-i d?dea aten?ie. Aveau alte interese. Deodat? orbul a în?eles de la al?ii c? trecea Isus, Nazarineanul. Din p?cate, el se afla la marginea drumului iar Isus departe ?i înconjurat de mul?ime. Cum putea s?-i atrag? aten?ia? Din fericire, auzea bine ?i putea vorbi. Era un om care ?tie s? nu piard? ocazia, ci ac?ioneaz? prompt. Deja aici avem o prim? înv???tur? important?. Isus trece ?i ast?zi. S? nu pierdem ocazia. ?M? tem de Isus care trece” (timeo Iesum transeuntem), spunea sfântul Augustin: ?m? tem c? trece ?i eu s? nu-mi dau seama”. Secretul pentru a în?elege aceast? pericop? evanghelic? st? în a ne sim?i to?i ?cer?etori de lumin?” la margine drumului, ca Bartimeu.

6. ?Fiul lui David, Isuse, îndur?-te de mine!”

Bartimeu a început s? strige (s? urle): ?Fiul lui David, Isuse, îndur?-te de mine!” (Mc 10,47). Dar a fost strunit de cei care se r?steau la el ca s? tac?, îns? el striga ?i mai tare: ?Fiul lui David, îndur?-te de mine!” (Mc 10,48). ?i insisten?a lui a învins. Isus s-a  oprit. Glasul celui care striga venea din credin??. S?rmanul orb nu-l chemase pur ?i simplu pe Isus. Îl implorase ca pe Mesia cel promis, ca pe acela care trebuia s? vin? ca s? deschid? ochii celor orbi. Isus a auzit c? e strigat s?-?i îndeplineasc? misiunea, dar nu s-a dus la orb nici nu l-a luat de-o parte ca pe orbul din Betsaida. A r?mas acolo pe drumul care duce la Ierusalim pentru a-?i împlini misiunea pân? la cap?t. În?elegem c? pe drum Isus las? semne de mântuire, adev?rate jaloane pentru viitorii discipoli. Oprindu-se, Isus le-a spus celor din jur s?-l cheme pe orbul care striga. Cei din jur l-au încurajat ?i l-au ajutat s? se apropie de Isus, spune evanghelistul, de?i se pare c? orbul a f?cut totul singur: ?Iar el, aruncându-?i haina, a s?rit în picioare ?i a venit la Isus” (Mc 10,50). Un orb nu poate face asta singur. Dar nu import?. Important este c? acum Bartimeu se afl? cu Isus pe drumul care duce la Ierusalim, un drum pe care el înc? nu-l vede.

7. ?Mergi, credin?a ta te-a mântuit!”

Dialogul dintre Isus ?i orbul Bartimeu este scurt ?i fascinant. Isus îl întreab?: ?Ce vrei s? fac pentru tine?” R?spunsul ?i verbul folosit de evanghelist las? de în?eles c? orbul ?tia ce înseamn? a vedea. Nu era orb din na?tere. De fapt, i-a cerut s? vad? din nou: ?Rabbuni, s?-mi recap?t vederea” (Mc 10,51). Isus r?spunde simplu: ?Mergi, credin?a ta te-a mântuit!” (Mc 10,52). Îndat? orbul ?i-a rec?p?tat vederea. Dar unde s? mearg?? Hot?rârea lui Bartimeu a fost imediat?: cu Isus. ?i a început s?-l urmeze pe cale, pe acea cale care duce la Ierusalim, pe acel drum pe care fiecare discipol trebuie s?-l parcurg? dac? vrea s? fie unit cu Isus. Îns? pentru a reu?i, trebuie s? vad? clar. Este evident c? aceast? minune s?vâr?it? de Isus, de altfel ca toate celelalte minuni, se desf??oar? pe dou? planuri: unul fizic ?i altul spiritual. Exist? o orbire fizic? ?i una spiritual?. Orbirea ochilor ?i orbirea inimii. A doua este mai grav? ?i mai greu de vindecat decât prima. Cu ochii trupului se v?d lucrurile trec?toare, cu ochii inimii se v?d lucrurile care nu trec. ?Nu se vede bine decât cu inima”, spunea scriitorul francez Antoine de Saint-Exupery, autorul cunoscutei c?r?i ?Micul prin?”. Despre Bartimeu putem spune c? era doar un nev?z?tor. Cu inima vedea mai bine decât mul?i din jurul s?u, pentru c? avea credin?? ?i nutrea speran??. Tocmai aceast? vedere interioar? cu ochii credin?ei l-a ajutat s?-?i recapete ?i pe cea exterioar?. ?Mergi, credin?a ta te-a mântuit!” (Mc 10,52), i-a zis Isus. Un semn al acestei credin?e este faptul c?, îndat? ce a fost vindecat, începe s?-l urmeze pe Isus. Devine discipol al s?u. În urm?toarele capitole, evanghelistul Marcu vorbe?te despre ultima s?pt?mân? a lui Isus, despre patima, moartea ?i învierea sa. Nu ?tim, dar putem presupune c? printre cei care îl aclamau pe Isus la intrarea în Ierusalim înainte de Pa?ti, se afla ?i Bartimeu, orbul din Ierihon strigând: ?Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Binecuvântat? este împ?r??ia care vine, a p?rintelui nostru David! Osana în înaltul cerurilor!” (Mc 11,9-10).

8. Lumina credin?ei

Z?bovim asupra darului de a vedea cu ochii credin?ei. Bartimeu st?tea lâng? drum ?i cer?ea la ie?irea din ora?ul Ierihon. În ciuda celor care se r?steau la el strunindu-l s? tac?, Bartimeu strig? cât poate de tare cerând lui Isus s?-l vindece. Cuvântul lui Isus îi dezv?luie lumina lui Dumnezeu: ?Îndat? omul a început s? vad?… ?i îl urma pe Isus pe cale” (cf. Mc 10,52). Credin?a umil? ?i perseverent? îi aduce orbului cer?etor nu doar vindecarea fizic? dar ?i lumina mântuirii pentru care Isus o înf?ptuie?te în lume. Lec?ia pentru discipoli?. Pentru a începe s? vad? ca Bartimeu, discipolii trebuie s? strige la Isus dup? ajutor. El este singura cale care conduce la lumina lui Dumnezeu. Vederea fizic? rec?p?tat? în chip minunat de orbul Bartimeu este semnul unei ?lumini” mai profunde pe care to?i trebuie s? o cerem mereu de la Isus. De fapt, este foarte u?or s? pierdem ?lumina” credin?ei pe care nu suntem în stare s? ne-o d?m singuri ?i nici s? ne men?inem în ea cu puterile noastre. Lumina credin?ei este un dar ce vine de sus ?i pe care trebuie s? o implor?m strigând ca orbul din Ierihon la trecerea lui Isus pe str?zile noastre: ?Fiul lui David, Isuse, îndur?-te de mine!” (Mc 10,47).

9. Discipolii lui Isus renun?? la gloria de?art?

Rug?ciunea orbului din Ierihon trebuie s? devin? rug?ciunea fiec?rui ucenic, cititor sau ascult?tor al acestei minunate pagini evanghelice. Vindecarea lui Bartimeu este un semn pentru noi to?i. Înseamn? iluminarea discipolului care este ?salvat” de credin?? ?i care îl urmeaz? pe Isus. ?i noi am fost ilumina?i l?untric prin taina Botezului. La lumina credin?ei suntem capabili s?-l vedem prezen?a lui Cristos în sfintele Taine, în fra?ii no?tri ?i în via?a de fiecare zi. Urmarea lui Isus ca discipoli ai s?i comport? renun?area la gloria de?art? a lumii ?i acceptarea suferin?ei incluse în aceast? renun?are: ?Dac? cineva vrea s? vin? dup? mine, s? renun?e la sine, s?-?i ia crucea ?i s? m? urmeze” (Mc 8,34). Isus ne-a dat exemplul acestei renun??ri misterioase. El nu ?i-a atribuit de la sine gloria de mare preot, dar a împlinit voin?a Tat?lui s?u (cf. Evr 5,5: lectura a doua). El a venit pentru ca prin suferin?ele ?i moartea sa s?-i conduc? pe oamenii ?pe un drum drept pe care nu se vor poticni” (cf. Ier 31,9: prima lectur?). Fie ca participând duminica la sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie s? putem ?i noi ?s?ri în picioare ?i alerga” spre Isus ca orbul Bartimeu. Isus ne cheam? s? recunoa?tem cât de m?rginit? este privirea noastr? asupra f?pturilor ?i a lumii, ?i cât de m?re? este rostul vie?ii la care suntem chema?i. Cu darul credin?ei vom putea vedea în adunarea credincio?ilor în rug?ciune un reflex al luminii lui Dumnezeu care ne transfigureaz? l?untric. Atunci ne vom întoarce acas? cu bucurie ?i vom relua via?a de toate zilele, având asigurarea lui Isus: ?Mergi, credin?a ta te-a mântuit!”

9. Rug?ciunea Bisericii

?Eu sunt lumina lumii; cine m? urmeaz?, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vie?ii”, spune Isus (cf. In 8,12). S? implor?m vederea ca orbul din Ierihon ?i în lumina credin?ei s?-l urm?m pe Isus: ?Dumnezeule atotputernic ?i ve?nic, te rug?m, f? s? creasc? în noi credin?a, speran?a ?i iubirea ?i, ca s? ne învrednicim a dobândi ceea ce ne f?g?duie?ti, f?-ne s? iubim ceea ce ne porunce?ti”.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu lumina bucuriei

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 25 octombrie 2024)